1,450 matches
-
nou Și sânii fecioarei din glastră, Și-aștept taciturn, un ecou, Odată cu trecerea noastră; Adoarme-ntre lintiți undirea, Mi-e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându-mi fecioară durerea... Păgânele șoapte mă ardă Cu focul iubirii pierdute, Privirea, tăișul de bardă, Să-mi toace durerile mute; Să crească în mine tăcerea Așa ca-nainte de-a fi, Că
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu mai puteau trage dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spuse, Încercând să facă durerea să se reverse spre ceilalți, miile de morți care se așternuseră pe ei Înșiși În calea urgiei otomane. Mureau cei mai buni. Iar atunci, În acea Înserare care se lăsa ca o presimțire a unui hău de Întuneric, moartea lor i se păru Erinei a nu avea nici un sens. Ei muriseră, iar nesfârșitele armate ale lui Mahomed Își continuau marșul spre Suceava. La ce folosise atâta sânge? Slujba se sfârși, iar preotul aruncă primul pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe coapse, flori de portocal, iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii. sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea să-ți fie parfumată... La Urania Albastru 2 îmi afișase: hău negru toate le-nfășoară, unele-adânc în moarte sunt ascunse, iar calea înspre ele e plină de nimic. Rezultatele erau unice, funcție de datele și apetențele individului. Tastând tot Urania Albastru 2, unui amic îi crease: corzi nevăzute ori formule îmbinate perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este de dor De tine și cântecul tău, îți caut chipul pe apă și nor Și-n zborul de șoim ce cade în hău. Te caut pe gâtul viorii Ce plânge pe strune și acum, Pe arșița cruntă și-n dansul ninsorii, Drumeț pribeag, la capăt de drum. Citesc rugăciuni la icoane Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul răstignit între toamne Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pui de dojană îți crește în suflet faci aripi odată cu el, vrei să zbori, ai în față prăpastia. O privești lung, îți simți brațele moi, cad pur și simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia din hău. îți acoperi cu ele ochii, te-ntorci invers, mergi înapoi, cât un rac aruncat în apă clocotită ... Ca la naștere Prin îmbăierea pe care o faci la botez, te lepezi de Satana și-ți primești numele. Pentru creștini e un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde când, șireata, m-a izbit în hăul alteia. Atunci am început să mă joc cu nuanțe de existență cerându-le crinilor să înflorească doar pentru a-mi goli durerea-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n feciorie. S-au scuturat de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apă de băut căra nevastă-sa cu cobilița de la Fântână, iar de udat grădina și de făcut chirpici luau de pe balta lui Lală, care devenise deja canal de irigații. Nu după mult timp, curtea părea că se afla acolo de când hăul. Primăria de atunci nu i-a zis nimica, chiar dacă rudarul ocupa acum un teren al statului; toată lumea era fericită că nu murise nimeni. Ei, dar să vezi ghinionul dracului după Revoluție: unul dintre moștenitorii proprietarului căruia comuniștii Îi luaseră pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la oraș; eu nu‐ ți puteam fi de nici un folos eram plăpând ca puii de la Avicola; Ne‐ am furișat spre gară prin râpă să nu ne vadă cerberii primăriei alcoolul era monopol de stat; După ce cărarea ne‐a scos din hăul prăpastiei, ai leșinat Am început să țip dar nu era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi mușcai iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dimineața mor înainte de căderea serii; iar cei ce s-au născut seara, pier înaintea zorilor. Asemenea fapte nu exprimă neapărat concepția buddhistă a lucrurilor trecătoare, așa că ne-am putea întreba de ce tocmai moartea lui Hanbei îl aruncase pe Hideyoshi în hăurile disperării. La urma urmei, era pe un câmp de luptă, unde, în fiecare zi, cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar întinderea suferinței lui era atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea Occidentului și nici din alte chestii, care cer un pic de logică, logica celui care este stăpân pe destinul său. Încă năucă și căscând ca proasta, trezită
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de bucurie. în timp ce el pășea peste prag, m-am pregătit să fiu luată în brațe și sărutată cu foc. Dar, spre surpriza mea, Luke nu m-a sărutat. Uimită pe moment, am încercat să-mi revin, refuzând să cad în hăul depresiei care sclipea atât de îmbietor. Nu mă gândeam că Nu se simte atras de mine. Știam că era atras de mine. Aș fi băgat mâna-n foc. Luke s-a așezat politicos pe canapea și la fel de politicos nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o simplă discuție și mi-a întins o foaie de hârtie. Citește cu voce tare. M-am uitat pe hârtie, dar scrisul era așa de stângaci și de deformat, încât nu înțelegeam aproape nimic. Doar câte-un cuvânt ici-colo - „viață“, „hăuri“- era lizibil. Ce e asta? am întrebat exasperată. Arată de parc-ar fi fost scrisă de-un copil. M-am chinuit să citesc până când am ajuns la un rând unde scria „Nu mai suport“. Am simțit că-mi îngheață sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase adâncul unui hău înfricoșător. — Domnule Wilt, spuse el când reuși să-și revină în fire, eu mă consider un om tolerant - în limite rezonabile -, un om răbdător și uman, dar dacă vă așteptați să cred într-adevăr măcar o vorbă din revoltătoarea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
te temi că da? Ce vrei să spui? Afurisita de muiere trăiește! Ar trebui să fii al dracului de recunoscător. în loc de asta, tu stai acolo și zici că te temi că da! Wilt oftă. — Mă gândeam pur și simplu ce hău se cască între o persoană așa cum ne-o amintim și ne-o imaginăm că este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
adânc lava, tot mai adânc, iertați-mi vocabularul, onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela fastuos al reîntregirii. Despre procesul acela scârbos vreau să vă vorbesc, procesul din care Bombonel Marga m-a salvat, recunosc. Despre acea înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu pot renunța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]