KorAP: Find »[drukola/base=habsburgic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...106 >

2,626 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772

vasal-suzeran? Luarea în considerare a apelului pe care îl face la vechile tratate, încheiate de Principatele Române cu Poarta, ne face să credem că răspunsul la această întrebare este acela că omul politic bucovinean vedea realizarea acestei includeri în Monarhia habsburgică cu păstrarea, conform teoriei contractualiste, a autonomiei și obținerea unui statut pentru aceste țări, asemănător cu cel avut de "țările croate"83. Însă evoluțiile politice din imperiu și de pe continentul european nu au fost favorabile transpunerii în practica politică a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
depus în scris, la Cernăuți, jurământul de serviciu și a primit agendele de lucru în calitate de căpitan districtual 105. Prin această numire, începea pentru Bucovina o perioadă nouă, marcată de faptul că, pentru prima dată de la înglobarea sa în componența Imperiului habsburgic, cel mai înalt post de conducere pe care îl avea regimul în ierarhia politico-administrativă din această provincie imperială era ocupat de un băștinaș, provenind din rândul elitei nobiliare românești. Activitatea pe care acesta o va presta în fruntea Administrației Bucovinei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
politică de subordonare a bisericii față de stat, ca în perioada iosefinistă, care viza, pe de o parte, ridicarea nivelului cultural și moral al clerului, iar pe de altă parte, creșterea gradului său de implicare în sprijinirea acțiunilor oficiale ale statului habsburgic, dar și în educarea maselor, mai ales a celor din mediul rural, în spiritul supunerii față de autoritatea instituită în stat, al loialității față de Casa de Habsburg, dar și al toleranței și binefacerii. Acționând în spiritul politicii promovate de Curtea din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
promovate de Curtea din Viena în această perioadă, Vasile Balș, în calitate de căpitan districtual, a reușit să atragă biserica ortodoxă din Bucovina în acțiunea de propagandă împotriva Franței revoluționare și, apoi, napoleoniene, cât și în sprijinirea efortului de război al Imperiului habsburgic. Motivat deplin din punct de vedere ideologic și fundamentat pe conservatorismul austriac, ale cărui origini datează din perioada iosefinistă 140, discursul contrarevoluționar oficial difuzat prin intermediul bisericii ortodoxe din Bucovina, până la nivelul celui mai de jos segment al societății, atât în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
să înainteze rapoarte periodice, în care să se consemneze situația bisericilor, a preoților și a populației, precum și "supunerea și nesupunerea norodului la cele duhovnicești și altele", pentru ca să poată fi luate măsurile necesare, acolo unde era nevoie 145. După implicarea Imperiul habsburgic în războaiele purtate împotriva Franței revoluționare de coaliția statelor contrarevoluționare europene, la cererea forurilor politico-administrative superioare, Administrația Bucovinei a căutat să atragă populația românească din provincie spre a susține efortul militar făcut de statul austriac. Prin intermediul persuasiunii bisericii, s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
a căutat să atragă populația românească din provincie spre a susține efortul militar făcut de statul austriac. Prin intermediul persuasiunii bisericii, s-a reușit ca populația bucovineană să sprijine material acest efort, prin creșterea livrărilor de cereale și furaje pentru armata habsburgică 146. Totodată, slujitorii bisericii ortodoxe bucovinene, căutând să fie un exemplu, au vărsat la vistieria imperială diverse sume de bani, ca ajutor de război. Aceste sume s-au mărit de la an la an, ajungând să depășească 11.110 lei în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
le locuiesc și să hrănesc, să-i cunoască ca pe niște stăpâni ai lor"155. Prin noua decizie politică se realiza o restrângere a libertății individuale anterioare, conform cu politica dusă în acea perioadă de reacțiune conservatoare la scara întregului Imperiu habsburgic. Realizarea multora din dezideratele politice promovate de Vasile Balș în domeniul ecleziastic, în calitate de căpitan al Bucovinei, impuneau creșterea gradului de cultură și educație a clerului ortodox din provincie, drept condiție esențială. Pentru formarea și educarea viitorilor preoți fusese înființată anterior

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
Popovici, dar și unii preoți proveniți din rândul clericilor bucovineni, precum: ieromonahii Serafim și Manasie Dracinschi sau protodiaconul Melhisedec Lemni 158. Prin hotărârea Congresului Illir din anul 1780, de la Timișoara, prindea contur un vechi deziderat al ierarhiei ortodoxe din Imperiul habsburgic, acela de înființare a unei școli teologice superioare, prin ridicarea la Carloviț a unui Institut central ortodox de teologie 159. În același timp se hotăra păstrarea școlilor clericale de rang inferior existente, precum cea din Bucovina și chiar înființarea de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
fiind apropierea sa de granița cu Moldova, numărul polițiștilor a fost mărit la cinci 195. Această creștere a numărului de polițiști, ca și accentul pus pe supravegherea polițienească, își are explicația în condițiile date de reacțiunea perioadei postiosefiniste, când Imperiul habsburgic se vedea amenințat atât din exterior, cât și din interior, de ideile revoluționare, ce își propuneau să submineze bazele edificiului statal existent. După sângeroasa reprimare a mișcării iacobine din interior 196, în timpul războaielor purtate împotriva Franței revoluționare și napoleoniene, vigilența

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
a tuturor cetățenilor care puteau fi bănuiți că desfășurau o activitate conspirativă, fie că aveau legături cu societățile secrete desființate sau cu emisarii vreunei puteri străine, mai ales inamice ale Monarhiei de Habsburg. Din această perspectivă, în optica autorităților centrale habsburgice, transmisă celor provinciale bucovinene, măsurile polițienești se impuneau cu atât mai mult a fi aplicate în Bucovina, cu cât aceasta se afla într-o zonă de graniță a imperiului, destul de "fierbinte", în hotarul Imperiului otoman și al Rusiei. În ultimii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
se erijau în propagatori ai spiritului și ai ideilor revoluționare 198, a elaborat împreună cu ambasadorul Franței la Constantinopol, Aubert Dubayet, un plan de acțiune contra Austriei. Respectivul plan prevedea ca trupele poloneze să treacă din Moldova, prin Bucovina, spre Galiția habsburgică, provincie în care urma să izbucnească o revoltă a conaționalilor lor199. Încă din martie 1797, Cancelaria Secretă a Curții din Viena și Consiliul Aulic de Război erau informate despre posibilitatea unei acțiuni în forță a patrioților polonezi, staționați în Moldova

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
din Viena și Consiliul Aulic de Război erau informate despre posibilitatea unei acțiuni în forță a patrioților polonezi, staționați în Moldova și Raiaua Hotinului, a căror număr sporea dintr-o zi în alta, ce urma să fie îndreptată în contra Imperiului habsburgic. Ca urmare, autoritățile centrale vieneze dispuneau ca șefii Administrațiilor din Galiția de vest și de est să instituie măsuri de supraveghere a activității refugiaților polonezi, căutând să obțină mai multe informații prin intermediul Agenției consulare austriece din Iași, precum și a unor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
a Bucovinei, din zona Ceremușului și de pe valea Prutului, ca și pe nobili, ruptași, șleahtnici și răzeși. Din rândul acestora a alcătuit, pe bază de voluntariat, o trupă de cavalerie și una de infanterie. Această trupă de voluntari, împreună cu trupele habsburgice existente în provincie au fost amplasate, în principal, în spațiul dintre satele Dobronăuți, Toporăuți și Boian, direcție unde se aștepta să se îndrepte atacul polonezilor, concentrați la granița Moldovei, în zona satului Mamornița. De pe data de 25 iunie și până pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
armată, insurgenții polonezi aflați sub conducerea generalului de brigadă Joachim Denisko (1756-1812)202 au atacat în direcția satului Dobronăuți, iar cei de sub conducerea lui Ilinski amenințau Boianul 203. În fața pericolului ca linia slabă de apărare a voluntarilor și a trupelor habsburgice să fie străpunsă, căpitanul Bucovinei a acționat cu promptitudine, cerându-i răzeșului Ienachi Istrătuță, din Stănești, să facă recrutări voluntare în rândul țăranilor de pe valea Prutului. În ordinele date răzeșului Istrătuță, polonezii sunt prezenți drept "acei rătăciți și tâlhari de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
a combate epidemiile cu efecte devastatoare în plan demografic, care puteau proveni din raiaua Hotinului sau din Moldova învecinată. Pentru a preveni răspândirea celui mai cumplit flagel, cel al ciumei, care a înspăimântat secole în șir individul și societatea, autoritățile habsburgice au luat cele mai drastice măsuri, ori de câte ori această teribilă epidemie se apropia de granițele estice ale monarhiei. Împotriva răspândirii ciumei în Bucovina, Cancelaria Aulică din Viena cerea, atât Consiliului Aulic de Război, cât și Administrației guberniale și provinciale, să instituie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
conațional al lor, va da satisfacție, fie și parțială, acestei doleanțe a lor. Însă acesta, atât datorită convingerilor sale politice iluministe și iosefiniste, cât și a unor împrejurări decurgând din situația internă a provinciei și din evoluțiile internaționale ale Imperiului habsburgic, nu a dat curs acestor doleanțe, ci a căutat să administreze Bucovina într-o manieră autoritară, personală, ce imita, în mic, absolutismul luminat promovat în trecut de Iosif al II-lea. Modul său de a conduce provincia a dat naștere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
șefului Administrației Bucovinei. Datorită numeroaselor reclamații adresate forurilor administrative superioare, în cele din urmă, la sfârșitul anului 1798 și începutul celui următor, împotriva lui Vasile Balș s-a deschis o anchetă administrativă oficială, deși acesta își dovedise loialitatea față de statul habsburgic nu cu puțin timp în urmă, apărând Bucovina numai cu forțe interne, în fața atacului polonezilor, care au dorit să treacă pe aici, din Moldova, spre Galiția 220. Nu pare lipsit de interes faptul că animozitățile, intrigile și reclamațiile s-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
a Bucovinei, iar după 1787, prin Guberniul Galiției și Administrația districtuală, cât, mai ales, prin Agenția consulară austriacă din Iași și ambasadorul acreditat pe lângă curtea sultanului din Istanbul 251. Conform prevederilor convenției încheiate în 1775 cu Poarta otomană, de Imperiul habsburgic, se asigura garantarea reciprocă a proprietăților și bunurilor deținute de proprietarii din Bucovina, în Moldova și invers. În condițiile realizării unei alianțe între Anglia și Rusia, care urmărea obținerea de noi teritorii pe seama Turciei și ale războiului ruso-austro-turc din anii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
garantarea reciprocă a proprietăților și bunurilor deținute de proprietarii din Bucovina, în Moldova și invers. În condițiile realizării unei alianțe între Anglia și Rusia, care urmărea obținerea de noi teritorii pe seama Turciei și ale războiului ruso-austro-turc din anii 1788-1791, autoritățile habsburgice au intenționat să folosească marele domeniu funciar, deținut de Fondul bisericesc în Moldova, ca un argument, în virtutea căruia să poată revendica Moldova pentru statul austriac. Moartea împăratului Iosif al II-lea, tulburările apărute în Țările de Jos și Ungaria, precum și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
obținut un venit total de 163.374 de florini, rezultând o medie anulă pentru cei 10 ani de arendare de 16.337 florini, mult inferioară valorii reale a veniturilor rezultate din aceste moșii 256. Într-o primă fază, autoritățile centrale habsburgice au încercat să rezolve problema pe o cale mai veche, preconizată în perioada iosefinistă, ce viza realizarea unui schimb de moșii între Fondul bisericesc și proprietarii din Moldova, care dețineau moșii în Bucovina. Dar, această cale se arăta a fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
odată cu vânzarea vechilor documente ale mănăstirilor din Bucovina, referitoare la acestea, de către același baron Vasile Balș, cu suma de 6.000 de galbeni de aur sau 70.000 de ducați, generalului rus Ilie Filipovici Catargi 278. În felul acesta, politica habsburgică postiosefinistă de renunțare la aceste moșii, într-un moment în care, datorită conjuncturilor politice internaționale, Austria era în imposibilitatea de a mai nutri ambiții expansioniste pe seama Principatelor Române, simțindu-se chiar direct amenințată de pretențiile și acțiunile expansioniste ale Rusiei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
secolului al XIX-lea, ca și pe principalul reprezentant al iosefinismului din această provincie, care, prin viața și activitatea sa plină de succese remarcabile, dar și de mari suferințe și dezamăgiri, a marcat profund evoluția primelor patru decenii ale stăpânirii habsburgice în acest colț de țară. În același timp, prin trecerea în neființă a șambelanului Balș, lua sfârșit una din cele mai spectaculoase inserții a nobilimii moldovene, în cadrul mai larg al nobilității austriece, nu fără a lăsa însă ecouri destul de puternice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
Albert Sorel, op. cit., p. 169-190. 14 Alfred Arneth, op. cit., vol. X, p. 76 și urm.; Derek Beales, op. cit., p. 294-300; Horst Glassl, Das Österreichische Einrichtungswerk in Galizien (1772-1790), Wiesbaden, 1975, p. 19-37. 15 Mihai-Ștefan Ceaușu, Aspecte juridice ale instituirii administrației habsburgice în Bucovina, în "Anuarul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol"", XXX, 1993, Iași, p. 397. 16 Robert A. Kann, Ideengeschichtliche Bezugspunkte der Aussenpolitik Maria Theresias und ihrer Söhne (1740-1792), în Österreich in Europa der Aufklärung, vol. II, p. 562-563; Derek Beales

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
VIII, p. 613; Johann Polek, Joseph's II. Reisen nach Galizien und der Bukowina und ihre Bedeutung für letztere Provinz, în "Jahrbuch des Bukowiner Landes Museums", Dritter Jahrgang, 1895, Czernowitz, p. 32. 19 Johann Polek, op. cit. 20 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina Habsburgică de la anexare la congresul de la Viena. Iosefinism și postiosefinism (1774-1815), Iași, 1998, p. 51. 21 Johann Polek, Die Erwerbung der Bukowina durch Österreich, Czernowitz, 1889, p. 13-14. 22 A. L. Schlözer, "Staats-Anzeigen", vol. I, fascicula 1, Viena, 1782, f. 38

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
der Bukowina zur Zeit der Vereinigung mit Österreich, în "Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums", 3/1895, p. 1-5; Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, vol. I, (1774-1862), De la administrația militară la autonomia provincială, București, 1993, p. 76-82. 45 Mihai-Ștefan Ceaușu, Instituirea administrației habsburgice în Bucovina, în "Suceava. Anuarul Muzeului Bucovinei", XX, 1993, p. 129. 46 Rudolf Wagner, op. cit., p. 366. 47 Ibidem, p. 366-367. 48 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet I, doc. nr. 3/1775. 49 Ibidem, doc. nr. 5

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]