2,011 matches
-
ochi, a intrat și s-a așezat în cel mai ferit colț. Hangița, ca adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum te cheamă, fata badii?” Ea, simțind că nu mai are aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze și cu mare greu s-a urnit din loc. S-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ea, simțind că nu mai are aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze și cu mare greu s-a urnit din loc. S-a dus la tejghea, dar nu-și putea lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în noapte... Hangița a rămas la locul ei ca o stană. Abia a băgat de seamă că au mai intrat niște mușterii... De atunci nopți la rând n-a putut să doarmă. Cum punea geană pe geană, îl vedea pe haiduc venind spre ea, gata s-o ia în brațe... Ba într-o noapte parcă... a și sărutat-o... Cât era ziua de lungă, ochii îi fugeau mereu spre intrarea hanului. Seara, când îi rămânea privirea lipită de ușă, parcă îl
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era de înalt și spătos - în ușă, purtând pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era de înalt și spătos - în ușă, purtând pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți într-ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui, a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a întors capul... Haiducul nu mai era acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a întors capul... Haiducul nu mai era acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine? Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine? Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a apucat-o de mână și, uitându-se în ochii ei, i-a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a apucat-o de mână și, uitându-se în ochii ei, i-a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a se așeza la masă, hangița a lăsat să curgă în ulcica cu vin a hangiului câteva chicușuri din șâpul primit de la haiduc.... Apoi, vlăguiți, s-au dus la culcare... „Nu știu cum, dar în seara asta mi-i mai somn ca altădată” - l-a auzit vorbind de unul singur pe hangiu. „Culcă-te, că azi ai alergat atâta! Ai fost și în târg... Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nici nu și-a dat seama câtă cale a străbătut, când două brațe puternice au cuprins-o strângând-o la piept, în timp ce o gură fierbinte i-a stăvilit țipătul de groază gata să pornească în noapte... În clipele următoare, buzele haiducului îi sărutau obrajii, gâtul, sânii și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe ce să facă ca să-i fie bine? Închipuiește-ți că avea un bordei de toată frumusețea. Numai că nu se vedea nici un semn care să arate că acolo este un adăpost. .. Dar... Vorba ceea: ulciorul nu merge
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vin, n-o mai băgat de seamă dacă hangiul o băut vinul ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de obicei către bordeiul haiducului... Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două ore. Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva Zdrelea haiducul. Tot în încăperea aceea dădeam pe vremuri testul mașinii de scris. Veneam cu bătrâna mea Erika și băteam nu știu câte rând uri de litere, ca și un mic text despre cauzele obiective ale dificultăților economice în care se zbătea țara. Atunci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prieteni sau, cu alte cuvinte, pe când era lupul oier și ursul cimpoier... Nu doar Stanciu căra pachetele de cărți de la depozit la librărie sau încărca mașina editurii. Exista și un al doilea hamal, un ins înalt și spătos ca un haiduc, bărbos și mai mereu cu un fes pe cap. Era Călin Angelescu, despre care am știut multă vreme doar câteva lucruri, în principal că scria și el poezie, publicase chiar un volum cu o cunună de spini pe copertă (dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Începută cu În marea trecere și continuată În volumele de pînă la Nebănuitele trepte, unde Întreaga lume e Într-o perpetuă destrămare, iar eul autorului, tăgăduindu-și dreptul și vocația existențială, nu ostenește să se dezică de o viață nedemnă, Haiducul pare să vestească o posibilă soluție mîntuitoare. Paradoxală În sine, ea este asumată de nevoie doar de cei proscriși și osîndiți la o virilă Însingurare și la un veșnic anonimat. Conștient sau nu de asumarea ei, poate ezitantă Încă, Blaga
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
recunoaște În el o soartă marcată de o vocație lirică. Deocamdată el prezintă această soartă, o descrie și o Îndreptățește prin transpunere transfigurare În registrul liric. Din capul locului, este evidentă o anume fatalitate potrivnică, osînditoare, care-l Împinge pe haiduc În codru: “Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul.” Există Însă simultan și un dor de ducă și deja o recunoaștere și o asumare a unei misiuni, devenită fermă și mărturisită: “Va să desferece duhul pădurii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
șipote negre cari cîntă.” Neîndoielnic acest duh al pădurii este unul al dinamismului spiritual regenerator, iar Încrederea În convertirea În cîntec a negrei mîhniri a șipotelor, legate poate de-o vrajă nefastă, este și ea limpede. Dealtfel, exilul semivoluntar al haiducului este recunoscut ca o descălecare În Împărăție: “Intră În codru, În patria verde”. Codrul, muntele sînt patria noii vieți dezlegate de povara și reperele vieții anterioare: “S-a pierde În munte, s-a pierde, / uitîndu-și de mumă și moarte”. Tonul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prestație calică și ineficientă, care nu face față duhului fabulos al toamnei și nu obține de la el decît disprețul unei monede calpe (fie ea și un cont baban În bancă). CÎnd e vorba de toamna de aur, fără apucături de haiduc, totul Îți scapă printre degete. Este doar una din căile sugestiei. Antiteza dintre bogăția peisajului și penuria din palma cerșetorului poate merge la fel de bine și pe linia empatiei cu cel În nevoie. Se pare că abundența coloristică a naturii nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
PNL, PNȚ, intelectuali, țărani; au fost sprijinite de locuitorii din zonele respective, care le ofereau alimente, îmbrăcăminte, adăpost; erau animate de ideea că „vin americanii’ pentru ai elibera de sub dominația sovietică; cele mai importante grupuri de rezistență armată au fost: Haiducii Muscelului; Sumanele Negre; Haiducii lui Avram Iancu. o rezistența românilor din exil, care au desfășurat o campanie împotriva regimului de ocupație sovietică, cerând revenirea la o societate democratică, remarcându-se: fostul prim-ministru Nicolae Rădescu; foștii miniștri de externe: Grigore
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
au fost sprijinite de locuitorii din zonele respective, care le ofereau alimente, îmbrăcăminte, adăpost; erau animate de ideea că „vin americanii’ pentru ai elibera de sub dominația sovietică; cele mai importante grupuri de rezistență armată au fost: Haiducii Muscelului; Sumanele Negre; Haiducii lui Avram Iancu. o rezistența românilor din exil, care au desfășurat o campanie împotriva regimului de ocupație sovietică, cerând revenirea la o societate democratică, remarcându-se: fostul prim-ministru Nicolae Rădescu; foștii miniștri de externe: Grigore Gafencu și Constantin Vișoianu
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]