1,981 matches
-
un om cumsecade. Am coborât la Crasna și de acolo am mers pe jos pe apa Crasnei care trece pe lângă satul nostru cam 15 kilometri. Când mama, bunica și ceilalți frați ai mei m-au văzut intrând în curte în halul în care arătam, mau întrebat ce s-a întâmplat cu mine. Le-am povestit totul și le-am spus că nu mai merg la școală, la Huși. Mama mi-a spus. „Treaba ta! Eu nu am cu ce să-ți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în marele soare care scăpata la doar doi-trei centimetri de orizont. Camera însăși, ca un parazit cubic și halucinat, sugea în dungi late, pe pereți, sângele de afară. Intră în cameră. Cum naiba reușise să-și ude blugii în așa hal? I se lipeau, pur și simplu, de glezne, îi scoase și, doar în chiloți, se așeză pe un scaun în fața oglinzii de la toaletă. Zâmbi, căci știa în amănunt ce conțineau sertarele toaletei și știa că avusese norocul nesperat ca el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult murdărește decât scrie. Mâinile mele sânt într-un hal fără de hal. Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil că vor putea trage vreo concluzie citindu-mi foile astea pe care am ținut atâta să le iau cu mine. Desigur, au scris
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult murdărește decât scrie. Mâinile mele sânt într-un hal fără de hal. Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil că vor putea trage vreo concluzie citindu-mi foile astea pe care am ținut atâta să le iau cu mine. Desigur, au scris pe undeva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
M-am aruncat pe jos în hol și-am plâns ca un copil, cu gesturi de furie disperată, cu mocheta adunată în jurul meu. Mama a încercat să mă potolească, blestemînd-o pe "ticăloasa de Gina, care i-a adus băiatul în halul ăsta..." Abia după vreo jumătate de oră am fost în stare să stau liniștit pe scaun, dar nu puteam mânca nimic. Mi se părea că va trebui să mă distrug, că nu mai trebuia să exist. Abia mai puteam să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care arhitectul nici nu avea habar. Anotimpurile se roteau amestecîndu-și culorile, rulîndu-și norii pe cerul niciodată același, dar fiecare amurg și fiecare răsărire de stele îi găsea pe cei doi în spatele parbrizului Daciei 1300, ajunsă murdară de praf în ultimul hal. Noroc că Profesorul se îngrijea să-i mai încarce acumulatorul din timp în timp și să mai treacă cu buretele peste tabla vopsită în crem, ca să nu ruginească de tot. Copiii care se jucau în spatele blocului avuseseră de mult grijă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ivona asta, tot păguboasă... — De un singur lucru îmi pare rău, mi-a spus la înmormântarea lu madam Ioaniu. Îmi pare rău că, dacă tot m-am pensionat, n-am făcut-o măcar mai devreme. Să nu fi ajuns în halul în care a ajuns, să nu se fi chinuit. De atâta stat pe fotoliu, fără să fi avut cine s-o schimbe, ajunsese o rană vie... Nici putere să se mai vaite nu mai avea... Și când mă gândesc ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu pretextul că ea trebuie să se odihnească. Două ore însă m-am tot plimbat prin cabinet, fără să pot lucra nimic. Poate începând ar fi mers, dar de unde puterea să mă așez pe scaun când vibram într-un asemenea hal, iar în gând continuam cu încăpățânare discuția ? Astfel n-are să mai meargă, am spus, de câteva ori, printre dinți. În plus, sufeream și din cauză că nu puteam să fumez. Fiind chemat la dejun, am reușit să îndepărtez ispita unei țigări, tocmai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privire care spune că poveștile lui de dragoste se termină Înainte să Înceapă. Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează fanta prin care cad monedele nefolosite, cu un burete special tăiat... Într-o oră, la halul de aglomerație din stațiune, te Întorci și scoți buretele și-ți cade o sutică de lei În monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i prindă miliția la cabinele din gară. Dar mai sînt cabine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spus prea multe, nu știm dacă o să ne Întîlnim cu el, nu știm cîți dintre noi vor ajunge să-l vadă. Nu știm exact ce anume caută aici. Nu știm nimic, așa că de ce ne căcăm pe noi de frică În halul ăsta? Ei bine, de fapt știm ce știe toată lumea... că pivnița e plină cu fantome. Și nu sînt orice fel de fantome... de fapt, nici nu sînt fantome, sînt niște chestii odioase, niște oameni cu care e bine să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu cutii de Chiclets (toată lumea e de acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut! Nu vrei un bitter? Cine te-a tuns În halul ăsta? — Nu Întreba. Poate dansăm un pic mai tîrziu. — D-a-a-a, se răsfață ea. Ne fîțÎim pe ici-pe colo, salutăm lumea, discutăm și mai bem cîte un pahar de ceva, nu știu cum să mă port, nu știu În calitate de ce ar trebui să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e foarte greu să nu recunoști dansul lui Dave Gahan În toată povestea) și e gata să se prăbușească dincolo de stînci și ai spune că asta și vrea. Dar cine mă-sa te pune, băi băiatule, să te chinui În halul ăsta? Locotenentul nu mi-a mai dat nici un sfat: nici să-mi iau, nici să nu-mi iau bilet și nici să am sau să nu am grijă ce fac În Gara de Nord din București. Nu l-a mai interesat, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e atît de nasoală cum spune Emil. Pe de altă parte, e normal să-mi fac griji și pentru mine - dacă vine și Începe să mă toace... e normal să fie Îngrijorată, dar nu e normal să-i cășuneze În halul ăsta. Dacă intrăm În rutina noastră exasperantă și reușește... reușește ce n-a reușit camionul? Există această posibilitate. — Și care e povestea cu securiștii? Tu ce crezi, e adevărată? — Nu știu... se poate, n-am văzut nici unul, e drept. Am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că nici măcar nu are urechi să asculte un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că mi-am și murdărit un pic chiloții. Ca să nu mai zic că părea o glumă... Cum să bați În halul ăla un copil că nu are șapcă? Rică rîde. — Aha, și eu tot pentru șapcă mi-am luat-o. Și iată că, fiind luni, apare Fenomenul. Părerea mea e că ar trebui declarată ilegală. Nu cred că e bine. Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la scrisoare? S-ar putea să greșească arătându-se prea nerăbdătoare. Dacă l-ar lăsa să aștepte câteva zile și pe urmă i-ar răspunde indiferent, ca și cum îi ieșise din minte scrisoarea lui? Dar nu se putea preface în asemenea hal. Ideea de a-și împreuna tocul cu hârtia era prea atrăgătoare. Răspunsul ei trebuia să prindă încă poșta de azi. După ce hotărî acest lucru, își prelungi reflecțiile și se bălăci în ele până la gât, ca în apa fierbinte a „oalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am frânt gâtul în cursă. Dacă mi-am frânt gâtul, mai bine m-ați fi împușcat. — Se pare că ți-e capul împuiat de lucruri pe care le-am spus eu pe vremuri. Te rog, nu te enerva în asemenea hal. — Am citit o sumedenie de lucruri despre dumneavoastră. Am citit un articol în care se spunea că, în viziunea dumneavoastră, Forma Binelui la Platon ar fi o minge mare de marmură plasată undeva în vârful unei coloane. L-ați citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar și fără a fi vrednice de laudă. Amestecați cu ei, sunt îngerii căzuți, cei care nu sunt nici rebeli, dar nici loiali Domnului, cei care au trăit doar pentru ei înșiși“. „Maestre, ce-i face să strige în asemenea hal?“ „Nu cunosc speranța morții, iar viața lor oarbă e atât de abjectă, încât ar prefera să se afle în oricare dintre cele două mari locuri. Mila și dreptatea îi disprețuiesc deopotrivă. Non ragioniam di lor, ma guarda e passa.“ Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâlnise pe Tom, pe la jumătatea drumului), lăsând în dreapta lui casa și promontoriul și coborând spre stâncile de unde era „imposibil să intri în mare“. George se simțea atât de nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin de mobilă grea, belgiană. Emma nu încerca nici o satisfacție în legătură cu triumfurile sale muzicale de la Papuc. Se rușina că se îmbătase în asemenea hal. În acea seară, refuzase să-i întovărășească la chef pe Tom și pe prietenii acestuia, pur și simplu din gelozie. Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape incoerent, de furie și de ură îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui John Robert exista doar ca să-l insulte în asemenea hal. Pentru prima dată, George simți un suflu de moarte. Relația lui cu Rozanov fusese nefericită chiar de la bun început, otrăvită de gelozie și umilințe, teamă și dorințe frustrate, totuși continuase și constituise, așa cum adeseori asemenea nefericiri pot constitui, o rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E ceva de băut în casa asta? întrebă Tom. — Nu, e o casă antialcoolică. Nu-i decât niște Coca-Cola. — Toarnă-mi puțin. Emma deschise bufetul și turnă Coca-Cola în două pahare. Îi tremura mâna. — Ce absurditate, să ne bușim în halul ăsta! spuse Tom. Emma tăcu. — Emma, îmi pare rău. — O.K. Tom îl măsură pe prietenul lui cu îngrijorare, apoi își mută privirea. Spuse: — Ce s-a întâmplat aici? De când ești în casă? — Am sosit aseară. John Robert a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în halul ăsta!“. George zâmbi, își încreți nasul ca Zet, își arătă dinții pătrați și distanțați, și din nou păru tânăr. — Mă bucur că te văd, Alex. — Mă bucur că te văd, George. — Bill a fost cineva. Cu el aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
da seama .Părinții, după ce a plecat fata,s-au gândit să facă puțină curățenie în camera ei.Au măturat, au făcut curat în sertare și acolo au găsit drogurile. Nu puteau crede că fata lor a a juns in acest hal. Pentru a fi siguri că este adevărat ce cred ei, au mers la Iași, au închiriat o cameră și au urmarit-o.Astefl, ei au vazut-o cum fuma și cum se droga. După o lună de urmăriri, părinții aveau
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by GROSU IULIANA, VLĂDEANU DOBRIȚA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1961]
-
ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă că cel ce se apropia era un bătrân. Mergea ușor îndoit de spate, cu un băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]