1,047 matches
-
a luptat în bătălia de la Kumejki. Asaltul de cavalerie pe care l-a condus Czarniecki a contribuit în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Pentru următorii ani, Czarniecki a slujit în regiunea de frontierei sud-estice. El a luat parte sub comanda hatmanului Koniecpolski la bătălia de la Ochmatówde la 1644, unde Rzeczpospolita a reușit să zdrobească forțele lui Tugay Bey. El a luptat sub comanda mai multor polcovnici din armata lui Koniecpolski și a reușit să se remarce din nou prin contribuțiile decisive
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
fost obligată să capituleze pe 26 septembrie. Czarniecki a fost luat prizonier a doua oară și a fost eliberat doar în toamna anului 1649, după semnarea tratului de la Zborov. Czarniecki și-a continuat serviciul militar în unitatea de husari a hatmanului Mikołaj Potocki. Sub comanda hatmanului a îndeplinit funcția de judecător militar și, ca membru al statului său major, a participat la întâlnirea cu regele Poloniei, Ioan Cazimir al II-lea Vasa. A luat parte la bătăliile de la Beresteczko și Białą
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
26 septembrie. Czarniecki a fost luat prizonier a doua oară și a fost eliberat doar în toamna anului 1649, după semnarea tratului de la Zborov. Czarniecki și-a continuat serviciul militar în unitatea de husari a hatmanului Mikołaj Potocki. Sub comanda hatmanului a îndeplinit funcția de judecător militar și, ca membru al statului său major, a participat la întâlnirea cu regele Poloniei, Ioan Cazimir al II-lea Vasa. A luat parte la bătăliile de la Beresteczko și Białą Cerkwią (Bila Țerkva) din 1651
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
fost obligat să predea orașul, Czarniecki a capitulat în condiții avantajoase, reușind să se retragă cu armata și toate armele. El a rămas loial regelui Ioan Cazimir chiar în condițiile în care cea mai mare parte a armatei, magnaților și hatmanilor trecuseră de partea suedezilor. În condițiile în care regele Ioan Cazimir susese obligat să se refugieze peste graniță și lua în considerație abdicarea, sprijinul puternic al lui Czarniecki l-au făcut pe monarh să-și schimbe deciziile și să continue
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
antisuedeză. Pentru sprijinul său necondiționat, regele l-a răsplătit cu funcția de regimentarz regal și cu noi moșii. Czarniecki a condus un război de gherilă împotriva trupelor lui Carol al X-lea, care s-a dovedit foarte eficient, în ciuda opoziție hatmanilor reîntorși în slujba regelui. Forțele mobile suedeze s-au dovedit extrem de vulnerabile la atacurile gherilelor poloneze ale lui Czarniecki în ciuda superioarității puterii de foc a primilor. Czarniecki a fost învins de suedezi în bătălia de la Gołąb din februarie 1656, dar
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
bună parte victoria suedeză. În ciuda sprijinului de care se bucura din partea regelui, Czarniecki era văzut de familiile nobile cu vechime ca un parvenit și au făcut tot ce le-a stat în putere să îl împiedice să obțină titlul de hatman în 1656. Regele l-a recompensat însă anul următor cu titlul de voievod al Ruteniei și cu acela extraordinar de „general și comandant adjunct al forțelor regale”, care îi confereau puteri egale cu cele ale unui hemtman. Titlul de hatman
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
hatman în 1656. Regele l-a recompensat însă anul următor cu titlul de voievod al Ruteniei și cu acela extraordinar de „general și comandant adjunct al forțelor regale”, care îi confereau puteri egale cu cele ale unui hemtman. Titlul de hatman al Coroanei a fost atribuit lui Jerzy Sebastian Lubomirski, care fusese loial regelui în timpul Potopului și se dovedise un comandant iscusit, (care nu îl putea egala însă din punct de vedere militar pe Czarniecki), dar care era membru al unei
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
sunt făcut, ci din durere plămădit”. El făcea astfel aluzie la faptul că familia Lubomirski își clădise averea pe comerțul cu sare și pe agricultură și banii și politica, nu experiența militară, fuseseră decisivi în desemnararea Lobomirski în funcția de hatman. În 1657 Czarniecki și-a adus contribuția hotărâtoare la înfrângerea lui Gheorghe Rákóczi al II-lea. În 1658 și 1659 Czarniecki a luptat alături danezi împotriva suedezilor la Als și Kolding. După semnarea păcii de la Oliwa, care a pus capăt
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
să ridice asediul cetății Hluhiv și să se replieze pentru ca să facă față unei noi rebeliuni a cazacilor conduși de Ivan Sirko. Pe 22 iulie 1664, Czarniecki a fost numit voievod al Kievului, iar pe 2 ianuarie 1665 a fost numit hatman de câmp al Coroanei. Mai înainte chiar ca să primească vestea numirii ca hatman, el a fost rănit în luptele de la Lisianka. Chemat în ajutor de rege, care tocmai intrase în conflict cu Lubomirski, Czarniecki nu a mai reușit să răspundă
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
noi rebeliuni a cazacilor conduși de Ivan Sirko. Pe 22 iulie 1664, Czarniecki a fost numit voievod al Kievului, iar pe 2 ianuarie 1665 a fost numit hatman de câmp al Coroanei. Mai înainte chiar ca să primească vestea numirii ca hatman, el a fost rănit în luptele de la Lisianka. Chemat în ajutor de rege, care tocmai intrase în conflict cu Lubomirski, Czarniecki nu a mai reușit să răspundă convocării, murind pe 16 februarie 1665 de pe urma urma rănii infectate în apropiere de
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
a avut parte de funeralii de stat la Varșovia și a fost înhumat în biserica ctitorită de el la Czarnca. Moștenirea sa a fost primită de nepotul Stefan Stanisław Czarniecki, dar numele lui avea să se piardă, averea strânsă de hatman asigurând bunăstarea familiei de maganați Branicki. Czarniecki rămâne în conștiința națională drept cel mai vestit comandant polonez al tuturor timpurilor. Podhorecki îl consideră pe Czarniecki cel mai mare expert în tacticia atacurilor și retragerilor rapide și subliniază că el este
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
și a comandat 17 dintre ele. Czarniecki este considerat principalul artizan al victoriei polonezilor în timpul Potopului, deși el a avut succese mult mai importante în luptele cu rușii. Cariera lui Czarniecki, care s-a transformat dintr-un șleahtic mărunt în hatman și unul dintre cei mai avuți magnați, a fost fără precedent în istoria Poloniei. Legenda sa a început să prindă contur încă din timpul vieții, Czarniecki devenind erou al unor poeme sau cântece populare. Unele dintre zvonurile care îi afectau
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
analizat viața și realizările lui Czarniecki cu instrumente științifice, fără exaltările patriotice romantice. Władysław Czapliński avea să scrie despre Czarniecki a fost „primul și cel mai de seamă soldat”, dar a prezentat în mod corect și erorile, brutalitatea și lăcomia hatmanului. Istoriografia modernă a lui Czarniecki include lucrări ale lui Czapliński, Stanisław Herbst, Adam Kersten și Zdzisław Spieralski; totuși Podhorecki nota faptul că deși Czarniecku a fost o personalitate marcantă a istoriei Poloniei, mult dezbătută în istoriografia Poloniei, el nu a
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
fonduri oferite de negustorul grec Constantin Corniaktos [1], precum și alți membri ai Frăției Adormirii Maicii Domnului din Liov, care a întreținut de asemenea, si o cunoscută școală ortodoxă în oraș. Lucrarea a fost susținută de mulți alții, cum ar fi Hatmanul Piotr Konaszewicz-Sahajdaczny, domnii Moldovei Ieremia Movila și Simion Movila, si chiar si Tarul rus Feodor I. Interesant, fiul lui Simion Movila, Petru Movila, a devenit mitropolit al Kievului, Haliciului și întregii Rușii din 1633 până la moartea sa, iar mai târziu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
În acest sens, în anul 1525, în castel s-a situat administrația poloneză. După acest eveniment, castelul a fost extins. A fost construit un turn rotund și aripa de sud ce avea porți de intrare. În 1657 au năvălit tătarii hatmanului Gosiewski, care au ars castelul. În anul 1752 castelul a încetat să mai fie reședință de administrare și a devenit proprietate privată. În 1794 a fost pus la licitație. În 1853, castelul a fost cumpărat de regentul Gąbinie și prefăcut
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
lui Vasile Lupu, și a fost ultimul episod din timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale lui Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii și în cele din urmă este cucerită, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de domnitorul Petru I și apoi reconstruită ulterior de Ștefan cel Mare (Secolul XV
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
plus, cetatea avea 70 de tunuri. După înfrângerea de la Sârca și pierderea Iașului Vasile Lupu și-a dat seama că Suceava este punctul cheie al eforturilor sale de a păstra tronul. Prin urmare, înainte de fugi în Ucraina, la apropiatul său, hatmanul Bogdan Hmelnițki, el a ordonat ca cetatea să fie apărată cu orice preț. Pe 21 august 1653 armata lui Gheorghe Ștefan a ajuns la Suceava și a încercat să atace tabăra cazacilor aflată sub zidurile cetății. Această încercare a eșuat
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
de vedere al însemnătății din timpul Răscoalei lui Hmelnițki. Bătălia a avut loc în apropierea localității Korsun-Shevchenkivskyi din Ucraina centrală. Aici, hetmanul Bogdan Hmelnițki, aflat în fruntea unei armate formate din cazaci și tătari, a înfrânt forțele polono-lituaniene comandate de hatmanii Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski. La fel ca în cazul bătăliei precedente de la Apele Galbene, forțele inferioare din punct de vedere numeric ale polono-lituanienilor au încercat să ocupe poziții defensive, dar au fost copleșite și au fost nevoite să se
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
au fost nevoite să se retragă în grabă. Pe 16 mai 1648, forțele lui Bogdan Hmelnițki au copleșit și înfrânt în cele din urmă armata polono-lituaniană de sub comanda lui Stefan Potocki în bătălia de la Apele Galbene. Tatăl lui Stefan, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki, nu a reușit să-i trimită fiului său la vreme întăririle necesare. Pe de altă parte, după ce aproximativ 5.000 de cazaci înregistrați au dezertat alăturându-se lui Hmelnițki, este puțin probabil că unitățile trimise de
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
moment în care întăririle trimise în ajutorul lui se aflau încă la 100 km depărtare. Forțele polono-lituaniene au fost obligate să se retragă într-o tabăra fortificată aflată în preajma orașului Korsun-Shevchenkivskyi. Aici, cei aproximativ 6.000 de soldați ai marilor hatmani ai Coroanei Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski s-au pregătit pentru înfruntarea cu inamicul. Hmelnițki a plecat după încheierea bătăliei de la Apele Galbene și și-a mutat cartierul general la Cihirin, unde a pregătit integrarea în rândurile forțelor proprii a
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
capcane. Dezordinea provocată în rândurile polonezilor de acțiunile lui Krivonis au permis forțelor lui Hmelnițki să-și încercuiască inamicul și să le provoace pierderi grele. Doar aproximativ 1.000 - 1.500 de polono-lituanieni au reușit să scape din măcel. Ambii hatmani ai Coronei au căzut prizonieri în mâinile tătarilor, iar restul soldaților au fost uciși sau luați prizonieri. Ca urmare a victoriilor la Apelor Galbene și Korsun, forțele polono-lituaniene din Ucraina au fost practic anihilate. Regele polonez Władysław al IV-lea
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
Siciului. Cazacii și-au exprimat în unanimitate dorința de luptă împotriva polonezilor și aprobarea pentru organizarea fără întârziere a unei expediții militare. Bogdan Hmenlnițki a fost ales solemn în funcția de hetman. În cadrul unei ceremonii, atamanul taberei i-a înmânat hatmanului însemnele puterii - bunciucul (stindardul), bulawa (buzduganul) și drapelul cu însemenele heraldice. În cadrul acestei întâlniri s-a hotărât ca 8.000 de cazaci să plece în marș din Sici, în vreme ce restul aveau să rămână aici ca rezervă. În timpul pregătirilor de luptă
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Cihirin. În a doua decadă a lunii aprilie 1648, zvonurile despre revolta cazacilor s-au răspândit în toată Rzeczpospolita. Ori pentru că amploarea răscoalei a fost subestimată, ori pentru că s-a dorit o reacție rapidă, care să împiedice răpândirea tulburărilor, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki și hatmanul de câmp al Coroanei Marcin Kalinowski au trimis 3.000 de soldați sub comanda lui Stefan Potocki adânc în teritoriul cazacilor, fără să aștepte ajutorul pe care ar fi urmat să trimită prințul Jeremi
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
lunii aprilie 1648, zvonurile despre revolta cazacilor s-au răspândit în toată Rzeczpospolita. Ori pentru că amploarea răscoalei a fost subestimată, ori pentru că s-a dorit o reacție rapidă, care să împiedice răpândirea tulburărilor, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki și hatmanul de câmp al Coroanei Marcin Kalinowski au trimis 3.000 de soldați sub comanda lui Stefan Potocki adânc în teritoriul cazacilor, fără să aștepte ajutorul pe care ar fi urmat să trimită prințul Jeremi Wiśniowiecki. Forțele lui Stefan erau compuse
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
de soldați aflat sub comanda colonelui (polcovnicului) Mihailo Kricevski, era compus aproape în întregime din cazaci înregistrați. Alături de ei călătorea pe calea apelor un mic număr de mercenari germani. O unitate de 5.000 de soldați a rămas sub comanda hatmanului Mikołaj Potocki. El a încercat recruteze soldați din rândurile armatelor private ale nobililor locali sau a șleahtei mărunte Forțele lui Stefan au ajuns primele la punctul de întâlnire. Se presupune că polcovnicul Kricevski a luat legătura cu Hmelnițki încă în timpul
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]