2,407 matches
-
făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei România fiind singura țară comunistă europeană reprezentată diplomatic la Santiago și China singura țară comunista asiatică! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
eu viețuiam într-o atmosferă "bleu", înconjurată cu "dragoste și atenție" de "ochi bleu și de uniforme idem"! Dar să vedem ce mai raportau organele "despre Inamicul public Nr. 1" (și ăsta a fost titlul unei comedii de mai mare hazul, unde Fernandel juca rolul unui om cumsecade prins în încurcăturile serviciilor de securitate și bănuit că ar fi șeful unei rețele mafiote). Strict Secret NOTĂ În urma acțiunilor de verificare întreprinse asupra activității și comportării în exterior a Însărcinatului cu afaceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
deliberat în cele relatate "colecționarilor" Cooperativei, neavând studii de limba română și cu atât mai puțin de limba spaniolă, a afirmat că "au", incluzându-mă și pe mine la câștig, în loc de singularul... "a" câștigat!) Și acum o găselniță de tot hazul a lui Don Basilio de la Institutul din Salcia: Întrucât Săvescu și soția erau invitați, la sfârșit de săptămână, de membri ai emigrației, acasă la aceștia sau la restaurant, uneori deplasarea efectuându-se cu mașinile acestora având ca motiv că după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cred că tuturor cooperatorilor "primăriei Midia" li s-au umezit ochii albaștri de fericire privind pe albastrul cerului Midiei cum se îndepărta avionul cu cei doi "excursioniști" care au refuzat "excursia"! (Am, de când mă știu, o tendință de a face haz de necaz, chiar și când sunt "la ananghie"! În drum spre Ceahlău România, mă oprisem, pe baza aprobărilor date de conducerea MAE, așa cum am menționat, la Madrid și Geneva, pentru rezolvarea unor probleme medicale. Ce furtună au declanșat în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
intră"?, respectiv de ce mi se mai permite accesul într-o instituție de unde fusesem dat afară. Fiindcă, stimabile, la noul loc de muncă mai aveam relații de serviciu cu ONT și Ministerul Turismului! D'aia! Menționam mai sus, încercând să fac haz de necaz, titlul unei schițe a lui Shalom Alehem, " Halal de mine, sunt orfan". După ce am fost dat afară de la ONT, alături de alți trei colegi și cu sprijinul conducerii ministerului, care ne știa nevinovați, ni s-au găsit locuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale adolescenței ca de niște sărbători. În clasele primare fiind, am citit și recitit până la ferfenițire o cărțulie cu coperte verzi și litere mari intitulată Soacra cu trei nurori. Mi se părea plină de haz. Prin clasa a VII-a, Caragiale îmi era deja demult familiar. Peste câțiva ani, cred, mi-a căzut în mână unul din romanele lui Bolintineanu, Manoil sau Elena, nu mai știu. Din acea lectură nu mai țin minte absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și el să „dezerteze”, tot în favoarea Filologiei, tremuram să nu fim scoși la tablă. „Dacă mai continuă așa, o să mă îmbolnăvesc de inimă”, obișnuia să spună colegul meu pe atunci destul de rotofei, și replica lui mi se părea plină de haz. În primăvară (1955) am abandonat Politehnica pentru ca în toamna aceluiași an să fiu din nou în anul I, de data aceasta la Filologie. În intervalul celor doi ani clujeni de facultate (unul la mecanică, celălalt la „română”) domeniul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe front, cu altul plecat departe de casă, tanti Aniuta nu a avut o viață de invidiat. O văd (eram la tanti Șura și la unchiul Costea, în locuința lor de pe Berzei - cuvânt pronunțat nemțește de tanti Aniuta: Berțai, spre hazul general) citind în picioare, aplecată peste masă, într-o revistă rusească, un lung poem clasic al lui Lomonosov. Dintre cei trei oaspeți ai noștri, ea părea cea mai marcată de educația sovietică. Odată a întrebat-o cu o vie îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a spus”, încerc eu să mă dezvinovățesc, dar omul în halat alb mă întrerupe, ridică vocea: „Să-i spui celui care ți-a spus așa că e un bou” (îmi spusese tata. I-am transmis aprecierea și mama a făcut haz pe socoteala lui). Bolnav, amărât, indispus de complicațiile obținerii acelui nenorocit de certificat medical, din cauza căruia eram azvârlit de colo-colo, ca o minge de ping-pong, și, în general, încă neadaptat noii mele condiții de salahor, sigur că nu arătam prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prințese care mă privea foarte îndrăzneț, răspunzându-mi cu ușurință atât în greacă, căt și în latină. Era vorba de Aia, care, pe-atunci însă purta numele stirpei ei nobile. Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara, în liniștea încremenită ce domnește asupra satului întreg, mi se pare că le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
raporturi armonioase cu vecinii. Le place să-și apere stirpea, obiceiurile și religia. Își petrec viața pe pământul acesta și rămân în el și după moarte, reîncarnându-se în plante sau animale. Vorbele Aiei capătă tonuri patetice. Încep să fac haz de ea, afirmând că printre vitejii „apărători” am văzut câțiva aruncându-și scuturile și fugind cu lașitate pe câmpuri. Ea i-a apărat cu nevinovăție pe indivizii aceia, spunând că fiecare are dreptul la opțiuni autonome și responsabile. „În fond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
le vorbească. <<Fraților!>> începe-acesta, mânecile suflecând Și potcapul ce-l apasă mai pe ceafă așezând; <<Fraților iubiți, eu știu desigur că voi gândiți ca mine Că-n iubita noastră țară n-ar fi rău să fie bine.>>...” Ne închipuim ce haz ai produs în adunare, spunând de fapt un lucru atât de dorit de toți - de la vlădică până la opincă... ... Deși Vasile Pogor spunea la fiecare aniversare a Junimii că originile acestei societăți „se perd în noaptea vremurilor”, se presupune, totuși, că
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
începea șirul anecdotelor sale, râsul mesenilor nu mai avea sfârșit. Ce fericită achiziție pentru societatea noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice... a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii!” Dintre toți junimiștii, Vasile Pogor
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
femeie adormi sub mângâietoarele cuvinte ale lui Creangă. Se vede lucru că credința babei a fost așa de tare în descântecul lui Creangă, că până a doua zi, ca prin farmec, ea s-a făcut sănătoasă tun... Cred că mare haz ai făcut peste o săptămână când moșneagul - soțul babei - ți-a adus „coșcogeamite cârlan” drept „mulțumire că /i-ai/ îndreptat femeia... ” Toate câte le-a povestit acest Ionescu - tovarăș la pagubă cu dumneata - le-a spus frumos. Uite așa, de-
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
așa ai ținut-o cu anecdotele de cu seara până spre ziuă, ca în tinerețe. De bună seamă că da, pentru că altfel Titu Maiorescu nu ar fi notat în însemnările lui zilnice: „al 22-lea banchet al Junimii, foarte cu haz, foarte mul ți... ” În iunie 1886, parcă te și văd la Brăila, invitat la nunta feciorului Constantin, iar unda de bucurie din suflet ți-o putea citi oricine în ochi și pe chip... Când cu bune când cu rele, timpul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor, la fel cum numai În O mie și una de nopți, În traducerea literală și neexpurjată a lui Mandrus, mai poți citi. Despre mama n-am avut timp de la Dumnezeu să-mi rămână
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
măritase fata frumoasă cu unul din rechinii cei mari cu nume cosmopolit, furnizor de armament străin și gazdă primitoare a nemților În vila lui măreață de la Breaza, fieful familiei Manolescu și sediul câtorva afaceri cul turale ale acesteia. Vă Închipuiți hazul nostru, al celor care-i cunoșteam pe toți din această bandă, când l-am văzut, curând de tot, atunci când Împrejurările s-au schimbat, pe acest ginere pricopsit al generalului bătându-se În piept și dovedind că este ovrei cușer! Asta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sinecură gras plătită În Loteria de Stat, unde funcționarii Îl batjocoreau la obraz adresându-i-se „domnule mareșal!“; și unde aducea noaptea, În biroul lui de director beșondru și abia târându-și târtița putedră de hemoroizi, femei de pe stradă, În hazul ser vitorilor; și unde, iarăși, l-am văzut, pe acest fost comandant al meu de regiment și fost comandant de brigadă În război, cu comanda luată pentru părăsire de post În fața inamicului, [așa dar] l-am văzut, cu consternare, bătând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
talentul scriitorului și de personalitatea omului. Rigorisme și abstinențe afișate sau practicate; senzualități și erotisme ocolite sau disimulate; conflicte cu sine Însuși, panici și resemnări abia suportate. Unde este mintea cu darurile ei, firea cu mândria ei, gluma cu tot hazul ei? [...] Vir pilosus, vel fortis, vel libidinosus. O căsnicie de tristă figură, iar cuvântul vine de la „caznă“. Fumurile și gărgăunii de pricopseală și parveneală ale unora din nevestele noastre. Plutôt souffrir que mourir sau ce n-a vrut să Înțeleagă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe Oscar Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci, proțăpindu-se la mine În stradă și strigându-mi cu tot hazul lui ardelenesc: — No! Ai să vezi, dragă Beldie, cum toți scriitorii voștri de aici o să se plece Înaintea mea! Dar Încercările lui literare n-au depășit niciodată schița și cronica unor actualități ale zilei, sau fantezia minoră, uneori versificată, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce, Bunii Templieri - Își ziceau unii altora „frate“ și „soră“. Dar, În sfârșit, cu riscul de a fi exco mu nicați din această asociație ca niște incestuoși, Emanoil și Eufimia s au luat, vrând-nevrând, ajungând să facă chiar copii, spre hazul cucoanelor noastre, prietene casei lor, care afectau a nu se putea dumiri cum de au reușit soții Bucuța, cei atât de austeri și de gravi unul cu altul, să-i facă pe acești copii, fiindcă nimeni nu auzise sau văzuse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înaintea cărora, adesea, noi, oamenii obișnuiți, cu neveste și cu copii la casele noastre, iar pe de lături cu amante nu prea costisitoare și cu aere de neveste, rămâneam epatați ca În fața unei formule de viață care-și avea totuși hazul ei, cum și un oarecare stil și o atracție pernicioasă. Dar, Într-o dimineață, servitoarea de la hotelul Metropol, cel Întunecos și muced ca un cavou părăsit, Îl găsi pe Vulturescu Împușcat În patul lui de holtei cu ce-i pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avea de concubină și trăia cu fiică-sa vitregă, fata fostei sale soții. Iar În locul acestei perechi cine credeți că s-a mutat, printr un schimb de locuințe și de promiscuități? Exce lentul, inteligentul, talentatul, plinul de vervă și de haz actor și prieten de cafenea al tuturora și al meu, aflat acum Într-o combinație menajeră cu fosta lui soție, și cu actualul bărbat al acesteia, [având] cu zece ani mai puțin decât ai ei și având, În afară de titlul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
facultate inven tivă, a amândurora, În lansarea diminutivelor mângâietoare și de răsfăț reciproc, cu sensul lor de neînțeles de restul oamenilor, dar acceptate până la urmă de toți. Rezonanțele intimității sufletești Încep să răsune străin și spart. Nu se mai face haz inocent, ca altă dată, sau nu mai sunt trecute cu vederea micile aspecte comice ale intimității, comune tuturor oamenilor În dragoste. Unde sunt brațele, pulpele, gurile și sexele mult timp Încleștate? Unde, ațipeala binefăcătoare de după dragostele voastre și somnul adânc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe cele naturale, fizice și morale, la fel cum aceste reflexe condiționate anulează pe cele naturale ale animalelor strânse În circ, unde, tot prin dre saj, execută, cu inocență și gravitate, dan suri, jonglerii și comi cării, spre plăcerea și hazul celei mai depravate ființe de pe glob: omul. În zadar veți căuta la aceste femei vreo fărâmă de persona litate proprie, subiectivă, originală, simplu egoistă. Sunt ca niște automate, o turmă de automate, dotate cu niște meca nisme la dispoziția [a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]