1,830 matches
-
posesor al unei dicțiuni personale. „Legenda” vorbea de un copac izolat în câmpia aridă, „singur voievod” în „sufletul acelor bărăganii” (originalele modulații lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI au/ și OCHI și CREIER - să le dea vederii! / Spre spaima sumbră-a Marelui-Bau-Bau / Gonit de-aripa Razei din imperii!// De-acei ce se vor teme de lumini
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
misterul acesteia ar putea să dispară în tentativa de a-l „traduce” în alt limbaj. Ceea ce nu înseamnă că nu încearcă să depășească o astfel de imposibilitate lăuntrică a disciplinei pe care o practică. Singur se va convinge însă că himera, cum ar spune Lucian Blaga, e sortită să îi scape „ca nisipurile-n ape”. În asemenea momente, nu îi mai rămâne decât să facă recomandarea de rigoare: „Recitiți ambele poeme pentru a reface atmosfera distrusă de subsemnatul.” Preferințele sale merg
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
regulile structuralismului, principalele scenarii, teme sau cronotopuri din nuvele, romane și dramaturgie. În Civilizația romanului - lucrare structurată în două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
dispare. Cerul fericirii există, dar suntem prea scunzi s-o atingem. Când pierzi totul și regăsești un strop din el, te simți fericit. • Lumea nu e clădită pe coloane de fericire, ci pe munți de iluzii deșarte. • Fericirea este o himeră pe care puțini o apucă, iar multora le scapă cu totul. • Viața ar fi mai roză, dacă n-am fi obsedați, tot timpul, de ideea fericirii. • Și în ranița soldatului, și în traista ciobanului strălucește un nimb de fericire. • Dacă
GÂNDURI REBELE (14) – AFORISME (5) DESPRE FERICIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381291_a_382620]
-
Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde, ne arde”. Sau
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
aur cu care mi-ai încătușat pulpa în noaptea aceea... În noaptea în care ai venit să-mi ceri forme noi și plăceri noi, în noaptea în care iarăși s-a ridicat deasupra umerilor mei obsesia ființei tale ca o himeră cu ochii de foc”. Prozele lui Alfred I. Solacolu și Theodor C. Solacolu, deși similare tematic și stilistic până la interșanjabil (Fecioarele cuminți, Cele trei fecioare, Cântec fecioarei preacurate), nu coboară calitativ sub medie și sunt conspectabile pentru inventarierea motivelor și
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
punctând în zona degradării umanului) fiind sugerată sau chiar marcată. În epocă acest tip de texte au amorsat sensibil mai multe conotații politice decât ar putea-o face în prezent; de altfel, volumul a fost publicat într-o variantă cenzurată. Himera (1979) conține cea mai bună scriere a lui S., în același timp o piesă de rezistență a literaturii SF autohtone: povestirea Evadarea lui Algernon. În titlu, dar și în cuprins, este „citată” sursa: nuvela, clasică, Flori pentru Algernon a lui
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
până la forțarea impresiei de pastișă stângace. SCRIERI: Cătălina, București, 1962; Proba tăcerii, București, 1965; Cursă în vid, I-II, București, 1969 (în colaborare cu Adrian Rogoz); Oracolul, București, 1969; Cuadratura cercului. Fals tratat de urbogonie, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 2001; Himera, București, 1979; 2000, București, 1982; Cupa de cucută, Timișoara, 1994; ed. Cluj-Napoca, 2002; Sud contra Nord, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Virgil Stanciu, „Oracolul”, ST, 1969, 11; Mircea Opriță, „Oracolul”, ST, 1970, 2; Voicu Bugariu, „2000”, LCF, 1982, 18; Horia Aramă
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
lumi / O poți șterge cu un singur vers” (Un singur vers). Demnă de interes este lirica erotică a lui S., al cărei punct forte constă în dezvăluirea unei „metafizici nedezlipite de peisaj, mulată pe trupul feminin” (Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă și ajungând, uneori, până la manieră. Însingurarea devine din ce în ce mai intensă, la fel și insinuarea regretului marii treceri. Nostalgia și blazarea se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-o dată
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
linia discursului șaizecist: „Un bulgăre, / Un meteorit, ciudat, de oseminte, / Plesnind pe scoarța pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999; Gheorghe Grigurcu, Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore Scarlat, Iași, 1999; Prizonier în deșert, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC, 1987
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Titu Popescu, „Rouă medievală”, „Observator” (München), 1996, septembrie-octombrie; Nicolae Savin, Mic tratat despre rouă, VTRA, 1996, 10; Ștefan Melancu, Contemplația elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul himerei”, „Observator” (München), 1998, octombrie-noiembrie; Nae Antonescu, Profil - Grigore Scarlat, „Discobolul”, 1999, 19-20; Alex. Ștefănescu, Scriitorul exilat la Târgu Jiu, RL
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
rouă, VTRA, 1996, 10; Ștefan Melancu, Contemplația elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul himerei”, „Observator” (München), 1998, octombrie-noiembrie; Nae Antonescu, Profil - Grigore Scarlat, „Discobolul”, 1999, 19-20; Alex. Ștefănescu, Scriitorul exilat la Târgu Jiu, RL, 1999, 50; Dorina Bohanțov, Resuscitarea romantismului, RL, 2000, 40. A. F.
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul himerei”, „Observator” (München), 1998, octombrie-noiembrie; Nae Antonescu, Profil - Grigore Scarlat, „Discobolul”, 1999, 19-20; Alex. Ștefănescu, Scriitorul exilat la Târgu Jiu, RL, 1999, 50; Dorina Bohanțov, Resuscitarea romantismului, RL, 2000, 40. A. F.
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
sublocotenent care urma să plece pe front își împușcă, preventiv, umbra). Ș. a scris și câteva piese de teatru scurt, mai toate mediocre. Spre exemplu, Tulburătorul vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere”), prezintă, în fapt, o întâlnire peste ani a unor foști îndrăgostiți, prilej ratat din cauza femeii care dezamăgește. În Dialog cu sfârșitul (1970) tentația moralizatoare devine frivolă: condamnarea „căsătoriilor pripite”. Călătorie în noapte și Mâine va fi prea târziu (ambele din
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
Pentimento), București, 2000; Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș, București, 1990; ed. București, 2003; Navigare, București, 2001. Traduceri: Ettore Capuano, Poema d’amore. Opt sigilii de dragoste, pref. Vasile Igna, Cluj-Napoca, 1982 (în colaborare cu Mariana Costescu); Enrico Calamai, Himere și bani, București, 1996; Aleksandr Soljenițân, Pavilionul canceroșilor, București, 1997 (în colaborare cu Maria Dinescu); Curzio Malaparte, Kaputt, pref. trad., București, 1999, Pielea, postfața trad., București, 2000; Carlo Collodi, Pinocchio, București, 2003; Italo Calvino, Castelul destinelor încrucișate, postfața trad., Iași
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
complexul lui Iona”. Spre deosebire de varianta biblică, la S. chitul care l-a luat pe Iona captiv este înghițit de un altul și așa mai departe, într-o existență formată din straturi, dincolo de care orice fel de orizont rămâne o pură himeră. Omul este, așadar, întotdeauna „înghițit” - sugerează scriitorul -, indiferent că e prizonier de la început în deja-existentul cosmic, social-istoric sau în deja-creatul culturii. Dramaturgul propune o „terapie” aflată în contradicție cu simțul comun. Soluția esențială - comportând o serie de variante - este înțelegerea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
învinsese și-l făcuse prizonier pe năprasnicul rege longobard Desideriu. Acesta încerca să cucerească ducatele Spaleto și Benevenuto și, mai apoi, să-și întindă suveranitatea asupra întregii Italii. Carol cel Mare a întrevăzut aici o ocazie mirifică pentru sine. Distrugând „himera italică” a longobardului, crea o oportunitate mult mai mare. În 800, Carol cel Mare devenea nu un împărat oarecare, ci întemeietorul unui nou imperiu roman, Sacrum Imperium Romanorum - Sfântul Imperiu Roman de Apus era o unificare a Europei Occidentale, o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de științificitate odată cu apariția modelelor mastery learning care promiteau (și dovedeau!) posibilitatea practică de a determina eficacitatea generală a instruirii. Se împlinea visul lui Comenius! Se părea că „arta de a-i învăța pe toți totul” nu mai este o himeră. Anii ’70 au fost anii de glorie nu numai ai „ingineriei pedagogice” reprezentate de designul curricular modern și de proiectarea pedagogică riguroasă, ci și ai unui mit: mitul eficienței educative și al formării acelui one-dimensional man produs de societatea de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
situației create de teorema lui Bell, scria uluit: „Dacă predicțiile statistice ale teoriei cuantice sunt adevărate, atunci ideea unui univers obiectiv este incompatibilă cu legea cauzelor locale”13. Atunci ce să mai credem despre acest Univers? Că e doar o himeră? Că este doar o iluzie a minții noastre, care, la rândul ei, ar fi și ea tot o iluzie? Există un scamator aflat dincolo de spațiu și timp, care își bate joc de mintea noastră? 15.1.2.4. Teoria bootstraptc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rezidă în interesul acordat curriculumului ascuns și în descoperirea diverselor forme pe care acesta le îmbracă. Această preocupare a contribuit la alimentarea gândirii curriculare postmoderniste cu fapte pe care dezvoltarea modernă a curriculumului nu le-a cunoscut, hrănindu-se cu himerele „modelului unic” și „teoriei generale”. În anii ’90 se poate vorbi de postmodernism politic în domeniul curriculumului. Ideile lui Bowers, Wexler și McLaren au evoluat semnificativ. Bowers repudiase dintotdeauna marxismul, criticându-l virulent (1980, 1981, 1984, 1986, 1987, 1991, 1992
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
culturii” și „teleevanghelismul”, în contrast cu insatisfacțiile și dezgustul pe care le iscă permanent parcurgerea unui curriculum formal. Dar această teză dovedește doar cât de vulgară devenise însăși critical pedagogy, care nu mai găsea un sprijin consistent în ideologia de stânga, cu himerele sale utopice și promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apariție) cu privire la rolul controlului în educație 183. Se pare că el a adoptat, în acest sens, o poziție negativistă care îi conferă o aură de dadaist întârziat - ceea ce poate însemna, așa cum suspectam mai sus, și o cădere jenantă în mrejele himerei nondirectiviste de la începutul secolului XX. După el, controlul ar fi, în exclusivitate, „inchiziția” curriculumului modern, „stafia care bântuie curriculumul” (ghost which haunts the curriculum): Controlul nu este numai stafia din orologiul curriculumului (the ghost in the clock of curriculum) - pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1998), „Reflecții asupra celuilalt: o abordare sociocognitivă”, în S. Moscovici (coord.), Psihologia socială a relațiilor cu celălalt Polirom, Iași, pp. 150-168. Pipes, R. (1995/1998), Scurtă istorie a revoluției ruse, Humanitas, București. Popescu, D. (1994), Am fost și cioplitor de himere, Expres, București. Seligman, M.E.P. (1975), Helplessness: On depression, development and death, Freeman, San Francisco. Stancu, Z. (1966) „Tradiția caselor pline de copii”, Scânteia, 24 septembrie. Stoetzel, J. (1963), La psychologie sociale, Flammarion, Paris. Todorov, T. (1995), Les abus de la memoire
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]