1,093 matches
-
aici, până în ultimul ceas, nu voi îngădui nimănui să repete asemenea lucruri. Noi nu vom merge niciodată cu armele în mână la Roma. Liniștea era adâncă. Puterea viteazului Germanicus, cel atât de cinstit și drept, asupra oamenilor săi era aproape hipnotică. Copilul îl auzi doar pe tribunul care-l ținuse lângă el înjurând printre dinți. Istoricii aveau să scrie că, de comun acord, comandanții celor opt legiuni au propus marșul asupra Romei și că nu se știe ce zeu potrivnic l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tremură de ură. Îi zise: — Ai niște ochi superbi; lasă-mă să-i privesc. El deschise ochii; ea șopti: — Ca ai tatălui tău, verzi-cenușii, mai mult verzi decât cenușii... Simți însă că privirea lui era intensă, greu de susținut, aproape hipnotică. Murmură: — Ai o privire foarte puternică. El miji pleoapele și zâmbi. Ea îi spuse: — Mai îndură puțin; sângele lui Germanicus ești tu. Îl trase după ea într-o sală. — Vino, așază-te aici. Îl puse să șadă alături de ea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas care nu poruncea, ci descria ceea ce vedea altundeva. — De jur-împrejurul lacului? repetă, pe jumătate surprins, pe jumătate plin de respect. — Și o vei pava cu marmură, pentru că pe lac... Împăratul se întrerupse, ca și cum gândurile i-ar fi venit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect hipnotic asupra publicului. Ritmul muzicii devenea tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
DĂ-MI TOTUL... Deplinătatea clipei în mine s-o cuprind Alăturea de tine, în trup și-n dăruire Și zilei care vine lumina să-i aprind, În goana fără preget, spre vis și fericire... Hipnotice pătrundă a sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
privirea din nou Și sânii fecioarei din glastră, Și-aștept taciturn, un ecou, Odată cu trecerea noastră; Adoarme-ntre lintiți undirea, Mi-e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându-mi fecioară durerea... Păgânele șoapte mă ardă Cu focul iubirii pierdute, Privirea, tăișul de bardă, Să-mi toace durerile mute; Să crească în mine tăcerea Așa ca-nainte de-a
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: „Nu sunt nebun. Eu nu sunt nebun”. Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățânare. Nu vrea. Anume îmi spune „eu nu sunt nebun” ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățânare. Nu vrea. Anume îmi spune „eu nu sunt nebun” ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai murmura ca la început. I-am dat o doză și mai mare de hipnotice. Acum e ca un om zdrobit. Privește în gol. Parcă e drogat. De fapt e chiar drogat. De ce mă mir? Nu eu am cerut să i se mărească dozele? A coborât în el ca într-un mormânt. A cedat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tot actor, se Înecase În râul Charles Îmbrăcat Într-o armură din recuzita teatrului, acțiune simbolică pe care Ibsen Însuși ar fi putut-o inventa. Henry Îi admira ambițiile culturale și spiritul misionar, căzând pradă farmecului ei personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea excepțional de rapid sensul dramatic al fiecărei scene și replici, captând În mod magnetic atenția de Îndată ce Începea să se miște sau să vorbească. Singurul motiv de Îngrijorare pentru Henry era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altfel. — Dar la Începutul romanului, Svengali pare să aibă alte gânduri cu Trilby, insistă Henry. O mustră pentru că Îi ignoră avansurile și o amenință cu consecințe oribile. Odată ce o prinde În gheare, n-ar fi normal să Își folosească puterile hipnotice pentru... În alte scopuri decât cele muzicale? — Doamne, Henry, ce imaginație ai! Ești la fel de rău ca Maupassant! Nu, nu, Trilby nu i se va supune niciodată, hipnotizată sau nu. Asta ar ucide-o. După Little Billee, În viața ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dorința mea să nu se fi irosit. Peisajul părea ca fiind și o carte pe paginile căreia nu se vedea decât o margine între un negru mai puțin și mai tare negru. Citeai ce doreai. Am urmărit steaua în chip hipnotic față în față cu ea până când mi-am dat seama că erau mai multe, și atunci mi-a părut rău pentru cele pe care le-am lăsat în urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întregul, măcar al apartamentului, din care, cu atâta ușurință mă lăsasem alungat. Așa că, întîi, la dispecerat, într-un container, am încinerat trei sferturi din fișele de protecția muncii ale brigăzilor ce meștereau la combinat. Eram, cred acum, în plin efect hipnotic. Am înfundat apoi cinci șesimi din cartelele de pontaj într-un closet. Am forfecat, am răzuit și-am răsturnat substanțe volatile peste hălci din documentația de execuție, în proporții asigurătoare că nu voi fi nici iertat, nici întemnițat la pofticioșii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia nici șobolanul cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privirea pe Elfrida, care, cu ochii plecați, asculta vocea soțului ei. Iată o altă sursă de plăcere. Degetele ei lungi se jucau încet și complicat, cu un capăt de ață,împletindu-l încoace și-ncolo printre ele. Era o priveliște hipnotică. Ignatius spunea: Aspectul care-mi place mai presus de toate în K este absența oamenilor de știință. întotdeauna mi s-a părut rușinos faptul că niște amărâți de tehnologi și-au arogat dreptul de a fi numiți astfel: oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prezența celor două doamne palide, grijile sale s-au evaporat. în timp ce conversația dezlânată dintre Cerkassov și Gribb lâncezea, el ședea și bea vin de K, pe jumătate ascultând, pe jumătate visând, pe când cele două femei înconjurau încăperea într-o plimbare hipnotică și fără rost. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Ele făceau confereau realitate orașului K pentru el. în ciuda teoriilor lui Gribb, în ciuda lui Moonshy și, da, în ciuda lui Virgil. Poate că acceptarea venise din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vedeți? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a fost și să facem treaba... S-o facem cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți pila... aveți toporul... Ascuțiți-l bine! ARTUR (Cade treptat într-o stare hipnotică; incapabil de reacție.): Eu? Eu... CĂLĂUL: Da, da... Repede... cu cât mai repede, cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să ascută; îl ascultă prostit pe CĂLĂU.) CĂLĂUL: Ascuțiți, ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dominată lejer de germani. Sacerdotul său, Dr. Staudinger, era și patronul celei mai mari firme de comerț cu insecte. Chiar și acum, la o jumătate de secol după moartea lui, lepidopteriștii germani n-au reușit să spulbere cu totul vraja hipnotică exercitată de autoritatea lui. Încă mai trăia când școala lui a Început să-și piardă prestigiul de forță științifică În lume. În timp ce el și discipolii lui apelau la denumirile specifice și generice autorizate de o folosire Îndelungată, autorii de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ale corpului ei pentru a găsi marginea sertarului, ca să îl poată închide, apoi mi-a pus banii în mână. M-a privit în vreme ce făcea asta și, preț de o clipă, m-am trezit uitându-mă drept în ochii aceia ciudați, hipnotici, de culoarea chihlimbarului. Cred că m-am încruntat ușor: știu că mă întrebam cum se descurcă biata creatură cu problemele fizice pe care probabil le întâmpina în fiecare etapă a zilei. —E vreo problemă? a întrebat ea cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții mele, declanșată fiind de vederea acestei bijuterii din aur și safire? Era, bineînțeles, inelul lui Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fii dezamăgit, îți garantez. Și așa s-a făcut că ne-am întâlnit devreme, a doua zi, și am pornit pe strada preferată a lui Tom din tot Brooklynul. Plecasem de la premisa că exagera atunci când începea să vorbească despre „puterea hipnotică“ a Mamei Frumoase Perfecte, dar s-a dovedit că mă înșelasem. Femeia era într-adevăr perfectă, într-adevăr încarnarea sublimă a angelicului și a frumosului, iar vederea ei, așezată pe treptele de la intrarea casei, strângând în brațe cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cioară! ..se răsti el din nou. Să-mi gâcești tu, mie!.. da, ci știi tu, ci-i în sufletul meu? Dar, oacheșa aflându-i punctul slab, nu se lăsă. - Știu, flăcăule... știu tăt-tăt! zise ea învăluindu-l cu o privire hipnotică, steclindu-i ochii ageri în tot albul lor. - Știi pi dracu..! și scuipă într-o parte. - Îți zâc, frumosule, îți zâc tăt ci ți‟i scris! Lisandru făcu un gest, a lehamite cu mâna, dar țiganca i-o prinse din zbor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
o privește atent. Ea e nespus de frumoasă, părul în valuri e colorat de lumina roșiatică și privirea de foc ajunge pînă la el, lui îi trece prin cap că a fost observat și se bucură... privirea ei e fascinantă, hipnotică, transmite totul și îl captivează, el simte mai mult decît poate crede că avea să simtă și nu poate să-și ia ochii de la ea. “Bună seara”, spune ea la microfon, zîmbește și cu fiecare gest el simte că e
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în sus. Ca o apă curgătoare sau ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre un colos de șapte metri și jumătate, cioplit pe jumătate, dintr-o veche carieră de piatră din cealaltă parte a insulei. Asta îmi ajunse ca să ridic ochii din pahar, clipind. — Ce? Ea puse ghidul turistic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]