3,598 matches
-
aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
își revedea mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit, maică, de plângi cu atâta durere în suflet
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
mine nu mai ai! La atâta mă pricep și eu, dacă-ți pică vreuna cu tronc, te-ai nenorocit! Te leagă de mâini și de picioare, Istrate, și te duce unde vrea ea!... Interlocutorul meu își întrerupsese vorba cu un hohot de râs, parcă de mult stăpânit în fundul gâtlejului. Așadar, v-ați ținut promisiunea, mă înveselisem la rândul meu, nu româncă, ci armeancă v-ați luat. Ei, se lăsase, după ce contenise din râs, cuprins de nostalgie, Cucaras, s-o fi văzut
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
blestematul ăla de craniu. A sărit ca ars direct pe scară și din câteva mișcări a fost deasupra, pe marginea gropii, fără nici un pic de ajutor. Văzându-l cât e de galben la față, Vasile a început să râdă în hohote. - Ce-i, Ioane, ți-e frică de ciolane? Las' că tot la fel o să ajungem și noi, nu te teme! Ion se uită în groapă și muți dintr-odată. Duse o mână la gură, iar cu cealaltă îi făcu semn
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Poeme > Emotie > VOI IPOTECA TOAMNA Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pășești cu toamna la braț, prin pădurea clipelor, cu tălpile-mi săruți firul de lumină, ce a plâns în hohote de verde. Îmi legi privirea c-un batic de lacrimi, iar frunzele plâng. Mi-atingi crengile cu degete albastre... Simt că sunt pasăre, ce măsoară cerul cu aripile. E atâta vis, încât îmi cresc aripile cu câțiva centimetri, să pot
VOI IPOTECA TOAMNA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367576_a_368905]
-
știe să facă, doi saci de iută... - Doi? - Doi! Lasă că știu ce spun! O sticlă de vin, că o să avem nevoie, și mâine în zori, da' nu așa de dimineață ca azi, haaa-ha-haaa, ești la mine! ‘Nțeles? - ‘Nțeles, trăiți! Hohote, vin aburi! Noaptea a fost... pescărească! Săreau știucile din găurile tăiate în copcă precum avioanele, prin apa de cristal treceau alene crapi cât vițeii, carașii împlătoșați în bani de aur stăteau aliniați ca plutoanele, gata să se arunce în sacii
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
clar? - Ahaaa! Da, am înțeles... Votca mea și apoi vom mai vedea, scumpă doamnă! Scuze pentru momentele astea care mă fac să râd! - Da, imediat, domnule! îl asigură ea și se întoarse fâșneață, abia abținându-se să nu râdă în hohote. După câteva secunde lungi de tăcere și tatonare pe sub gene, domnul Costache preluă inițiativa: - Ei, bine, să trecem de la post la treburile stringente ale perioadei critice și atât de tristă, pe care o traversează națiunea, domnule Costică... Te-ai hotărât
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
vine miros de ceapă” dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele”, mai plânge în hohote ploaia după juninca „comunizată”; amintirea păstrează și cele trei garnizoane preferate, din care ofițerul vechi de o jumătate de oră nu obținuse, la repartiție, niciuna, dar, pentru ele, ploaia nu și-a mai șiroit tristețea, doar mama a izbucnit în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
aproape în întregime cu un soi de noroi mișcător și zgomotos, cu sclipiri de verde întunecat. Mi-au trebuit câteva secunde să înțeleg! Oricum, era un spectacol apocaliptic, incredibil și înspăimântător. Am început să o strig pe mama al cărei hohot de plâns se auzea din interiorul casei, împreună cu niște izbituri ciudate, ritmice, urmate de un vuiet asurzitor. Deasupra capului meu zburau zeci de mii de muște mari și verzi, înnebunite și dezorientate, care se refugiau în grămada dezgustătoare și teribilă
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
fetele care fac servicii speciale nici nu mai vorbesc. Vă spun sincer că dacă aș mai pleca în vreo excursie, acum ca pensionar, în prima parcare nemțească m-aș opri și nu mi-ar mai trebui nimic! Se râde în hohote, se dă verdictul că da, așa este, fiindcă în parcările nemțești găsești și haine, dar și tot felul de cosmeticale de firmă, deci pe viitor cam asta ar fi opțiunea de bază. De tristețe închid laptopul și-mi prind degetele
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
și hai să ne apucăm de treabă, că ne apucă miezul nopții și atunci înseamnă că m-am mai grăbit degeaba. - Te-ai grăbit pe dracu, Neculai, d-aia te-a apucat noaptea pe drum, mai spuse baciul râzând în hohote. Eram să cred că te-oi fi oprit pe la vreo munteancă mai darnică cu doctorii, că voi mai dați pe alături de, doar vedeți atâtea prin spitalele voastre, când o doctoriță mai acătării, când câte o mieluță de asistentă, că de
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
tot împletit cosițele Anei, până a umplut-o și pe ea, încât ajunsă la școală la un control al învățătoarei, care i-a observat mișcările de scărpinare și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și i-a înfipt foarfecul în codițe retezându-le, lasând-o cu părul scurtat băiețește. *** Pe la vreo unsprezece - doisprezece ani, Ana
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerșește și obligă doar pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându-și, credea, toții laurii cuveniți pentru un merit pe care demult vroia să-i fie recunoscut:”Tigrul, mănâncă mămăligă!”. Hohotul de râs care i-a urmat, dimpreună cu precedentul care l-a iscat au rămas și azi „parola de recunoaștere!”, identitatea inconfundabilă a celor care am fost atunci. Către sfârșitul „iepocii de aur”, la o coadă în prăvălia lui Vică
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
târziu să mă mai impresioneze cu ceva ratatul ăla!” Mama nu venise...ca să nu-și supere soțul. Doar pentru bunica nu mai contau de mult ideile și vorbele ginerelui. Atunci a plâns pentru prima dată “Mere Bune”. A plâns în hohote, în poala bunicii. Era ciudat să vezi un bărbat în toată firea...de 1,90...bine făcut...elegant...cu trăsături fine, dar ferme...cum plânge, ca un copil, în poala bunicii, care nu și-a lăsat portul ei, de la țară
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
E luni. Îmi trebuie până miercuri un copil nou-născut, băiat, rrom! Dau oricât cereți! Și ea și directoarea Centrului de plasament au rămas mute. Dar pentru ce vă trebuie ...până miercuri? O asemenea procedură durează... N-am timp...plângea în hohote omul. Păi n-avem chiar așa...de o zi, oricum. Cel mai mic are 2-3 săptămâni. Nu, doamnă, 1-2 zile să aibă. Eu sunt om corect, nu vreau să am probleme cu poliția...că puteam să rezolv și altfel, nu
ÎN LUMEA CELOR CU BANI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367258_a_368587]
-
mele. Poezia este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
anunță trecerea mamei în neființă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un țipat îngrozitor. Gazdă s-a speriat și a alergat la mine în cameră. Eram chircita în pat, cu scrisoarea în mână și plângeam în hohote. Am plâns până când am leșinat. Toți ai casei s-au strâns în jurul meu și m-au readus la viață. "Mama mea, visul meu", rosteam din când în când... Mai tarziu m-am întrebat: Ce poate fi dincolo de această limită a
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
principal al casei Domnului, al Bisericii străbune: „Am crezut că știi cine sunt. Eu mă credeam, / deopotrivă că sunt / și umbră și ființă. / Până când mi-am dat seama / că-n oglinda timpului / nu eram mai mult decât / un strigăt, / un hohot de râs, / o rochie albă, / o flacără de lumânare, / un ou roșu, / o bucățică de prescură, / un ochi de lumină” (Spune-mi cine sunt) Mariana Gurza călătorește prin vers, cu inima complet deschisă spre lumină. Eleonora Schipor consideră că poeta
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
după umerii scuturați de suspine spasmodice, ocrotitor, ca pe un copil trezit dintr-un coșmar. La început s-a zbătut revoltata, ca în cele din urmă să se lase ocrotita de acele brațe iubitoare și să plângă în voie în hohote și suspine nestăpânite care îi scuturau făptura cu toata violență unei dureri prea mult înăbușite, ce se revarsă în cascade nestăvilite, eliberând-o de suferință aceea insuportabila, care era gata, gata să-i strivească sufletul și rațiunea. Anca s-a
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
noastre. Pe umeri port cerul mi se lipește de suflet un curcubeu. Învăț să-mi întind aripile dincolo de stropii grei. Cu fiecare atingere a vieții, îmi cresc aripi de lumină - Nu mi le frânge! Doar privește-mi zborul întrerupt de hohotele de plâns ale cerului. La masa tăcerii stau, privind o furtună într-un pahar ...de viață. Referință Bibliografică: Ploaia-un semn de întrebare / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016. Drepturi de
PLOAIA–UN SEMN DE ÎNTREBARE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368670_a_369999]
-
Oarecum eliberată de tensiunea ultimelor evenimente, strângându‑mi copilul în brațe, cu soțul pe locul din față al mașinii, mă simțeam în siguranță. Totul părea o scenă tragi‑comică dintr‑un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi‑au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într‑o respectuoasă nedumerire. - E primărița! Au luat‑o. Oare unde o duc
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
ochi albaștri, Cu o pușcă mă țineta... Și să nu care...cumva, Cu briciul dacă-l tăiam, Eu cu viața o sfârșeam... Dumnezeu m-a ajutat, Am fost calm și relaxat. După ce am terminat, Regele m-a decorat! Clienții-n hohote râdeau Și pe Bimbi-l lăudau: - Meștere, ești ne-ntrecut!... Metrese câte-ai avut? - Băieți, nu le-am numărat, Dar când să ies din palat Și răsuflam ușurat... Doamna care mă pândea Să mă-mpuște, de greșesc, A venit în calea mea
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
în pământ. - Ei, haide, haide, gata! Lasă tulburarea și simte-te ca acasă... Ia, hai, mai bine îmi spuneți ce vreți să mâncați. Aduc ceva de la supermarket? Băieții se priviră zâmbind și amândoi spuseră în cor: - Pizza... Apoi izbucniră în hohote de râs. Femeia se ridică și dispăru pe ușă la fel de delicat precum apăru. - N-am înțeles niciodată de ce mama ta are accentul ăsta franțuzesc. - Suntem din Toronto. Acolo vorbeam franceza. Bine, să nu-ți imaginezi că este franceza de Paris
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
și iar îi dau lacrimile. Caut să leg o conversație cu ea... deoarece am observat că distrăgând-o de la gândurile ei intime se (mai) oprește din plâns. O întreb ce a făcut în Australia? La care începe să plângă în hohote de se „rupea cămeșa” pe dânsa. Îmi răspunde printre sughițuri: „Am făcut multe rele. Acum mă duc acasă, să suport consecințele”. Incerc să o liniștesc din nou. Devine mai vorbăreață. Ne prezentăm. Îmi spune că o cheamă Külli. De fapt
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]