1,824 matches
-
ca un spasm subit, amestecat cu temeri foarte intime. Ar fi vrut ca Ruby să plece. Voia să exploreze casa de una singură. — E frumos și curat aici, noi am aranjat totul, spuse Ruby, care ședea cu picioarele larg desfăcute, holbându-se la Pearl cu ochii ei îngâmfați. — Noi...? — Eu și ea. Bine... mulțumesc. — Eu o să fac curățenia. — Nu... nu-i nevoie... Pot s-o fac eu. Nu mă vrei? Nu-i vorba de asta. Nu mă vrei. Ai să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom, când forma uriașă a filozofului ajunse să obtureze lumina ferestrei, sări de pe scaun și se retrase câțiva pași, rezemându-se de bufetul lucios, instabil. Rămaseră în această poziție, John Robert, cu gura deschisă, fixându-l pe Tom, iar Tom holbându-se la imaginea tulbure a capului filozofului, îndărătul căruia soarele rece, radios, sclipea pe ramurile frământate ale mărului. După aceea, ca și cum n-ar fi existat nimic altceva de făcut, amândoi se așezară din nou. Tom își simțea inima galopând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deveni clar că George nu se afla acolo, porni în fugă spre Institut, unde ajunse gemând de alergătură și de oboseală, și se instală pe promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o observase) și dispărând pe ușa ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sticlirea din ochi și apucă mâna de piatră de pe masă. Ce faci aici? o întrebă Ruby pe Diane. Ruby hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în camera de zi, unde Hattie se aplecase sub un scaun pentru a-și recupera al doilea papuc. Sări o clipă într-un picior, reușind să-l încalțe, apoi rămase locului, ținându-și o coadă în mână. John Robert se holbă la ea de parcă ar fi fost o vedenie, apoi îi spuse: — De ce arăți atât de speriată? Pearl închise ușa camerei de zi și se lipi de ea, de cealaltă parte. John Robert intenționase să-și amâne vizita la Papuc până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierise graiul de frică. Stătea rigidă, cu fața întoarsă de la ambii frați. George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom se feri prompt din calea lui. George ieși pe palier, aruncă pe jos bocceaua de haine și îi dădu un picior, proiectând-o pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai fost? — Întâi la locuința lui N. Pe urmă am locuit la Maryville, cu May Blackett. — Ruby a simțit că ești acolo. Ea descoperă întotdeauna orice lucru pierdut. Când am fost noi la mare, s-a dus și s-a holbat la casă. De ce nu te-ai întors mai curând? Am fost îngrijorați. — N mi-a cerut să mă întorc, dar... — Vrei să spui că n-ai făcut ce ți-a cerut N? Majoritatea oamenilor fac ce le spune el. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luat premiul întâi! Nu ți-a spus nimeni?... Mai aveau câțiva pași până la locul unde Datcu trecuse cu motocicleta prin geam și cioburile se vedeau împrăștiate peste tot prin iarbă. Radocea se distra studiindu-i fața de aproape. După cum te holbezi la mine, s-ar zice că nu știai nimica... Hei, Rareș!... Fanfara Garnizoanei se îndepărta de tribună în pas mărunt și grăbit. Mărșăluia de-a lungul peluzei îndreptându-se spre ieșire. Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cam așa comentau întâmplarea cei de față. Dar, pe când își dădeau ei cu părerea, meșterul a deschis ochii. S-a uitat lung în jurul lui, pentru a se dumiri unde se află, i-a privit cu prietenie pe cei ce se holbau la dânsul ca la o arătare și a spus: „Bonjour, monseurs et madames”. în zilele și nopțile care au urmat, Biscornet a trudit din greu, dar cu mare râvnă, la facerea ușilor. Muncea cu spor și cu gândul că Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Azi nu prea ești în formă. Înainte de plecare, Bogdan (referindu-se la "familie") mă întrebă: ― Ce faceți mîine? (A doua zi era duminică.) Dacă n-aveți vreun proiect, veniți la noi. ― Imposibil, dragul meu. ― De ce? ― Pentru că... ne-am despărțit. Bogdan holbă ochii. (N-am să uit niciodată mutra lui caraghioasă.) ― Vorbești serios, Tudore? ― Foarte serios. ― Și, mă rog, când s-a întîmplat povestea asta? ― Chiar adineauri. Mai precis: ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
condus în odaia moartei. O femeie tânără zăcea întinsă pe pat, ou mâinile puse cruce pe piept. Părea străină, avea trăsături necunoscute. Nu m-am abținut să nu întreb. ― E Mihaela? Sora ei, auzind teribila întrebare, a tresărit și a holbat ochii în așa fel că-i ieșiseră din orbite. ― N-o mai recunoști? Era așa de schimbată, încît îmi venea greu să cred în realitatea ei. Cu toate astea nu trebuia să mă mir de nimic pentru că această transformare avea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-e Dumnezeu. Cărăm România după noi ca pe un blestem. Un jug nedrept, asupritor, umilitor cât cuprinde. Nu am ajuns să mă bucur de Rembrandt și Vermeer, cât de spectacolul fascinant al bicicletelor din Amsterdam, la care ne-am holbat cu nemiluita. Străzi, cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ți petreci diminețile pe Corso și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du-le specificul etnic, vigoarea tradițiilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
peste octogenarii din salon cu mirări intens vociferate precum „ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcași în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost și aceea. Revin. Să vedeți acum perversiune. Tot holbându-mă la domnii de la SMURD, mintea-mi scormonește năprasnic prin buzunare. Cât să le dau, potrivit tradiției daco-getice? Douăzeci de căciulă? Treizeci? Cât o fi tariful? Da’ stai așa: cât am? Dotat cu o rezonabilă experiență în domeniu, până acum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dau în vânt după experiențe noi, bine provocatoare. Astfel că, luni 27 februarie crt. pe la șapte seara - oarecum vinovat că familia și prietenii mei se nghesuiau la Ateneu ca martori la dialogul dintre Amos Oz și Gabriel Liiceanu -, eu mă holbam la unul dintre noile blocuri de sticlă și aluminiu plombate cu subtilă eficiență pe Bule var dul Aviatorilor, alunecând apoi timid într-un lift silențios, către un etaj sadic răsfățat gastronomic. Acolo unde - culmea - alt Mihăilescu, adică gentila Andra, șeful
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Am făcut o figură uluită, probabil, încît se simte obligat să mă lămurească: "Bicicleta e calul meu. Noi toți suntem Don Quijote, fără să știm. Diferența dintre mine și ceilalți e că eu știu. Dar "calul" meu e bolnav la "copită"". Holbez ochii. "La copită?" "Da." Și face un gest din care înțeleg că, de fapt, se referă la pedala bicicletei. Intru în joc. "Și nu mai merge calul dumneavoastră?" "Ba da, însă din pricina bolii mă obligă să depun mai mult efort
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
căreia i-a mirosit pe-acolo a șofran. Meriți să știi și tu secretul. Vezi să nu cazi jos! Te știu sensibilă și delicată . . . Află, Mini, că buna noastră Lina ... e o fecioară despletită! Și Nory râse în cascade. - Nu holba așa ochii că mă intimidezi! Da! . . . Lina și cu Lică, iți spui pe departe, să nu fii choquee, au făcut pe Sia! . . . Se zici? Frumoasă treabă! . . . Dar ce putea ieși din așa pereche! . Nory râse iar zgomotos. - De altfel, Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
au ajuns pân’ la cer, martirii ardeau pe ruguri de ger... Atât de cumplite au fost suferințele, atât de năpraznică a fost urgia, încât în noaptea aceea, unii și-au pierdut mințile, alții și-au pierdut veșnicia. Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
foarte. Acolo, o funcționară, l-a luat în primire. Ai venit la timp.încă n-ai depășit termenul de a fi silit să plătești și penalizări. Pentru ce? Pentru taxa de neputirință. Ăsta a rămas cu gura căscată. Ce te holbezi așa? Consiliul local a aprobat, la propunerea primarului, ca, toți bărbații de peste șaptezeci de ani, să fie obligați a plăti o nouă taxă: taxa de neputirință. Că nu mai poate spune, vreunul, că, dincolo de etatea amintită, mai poate. Tu ești
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind cinci sute. De data asta glasul negustorului cântă înspăimântat : - Câ-ât ? Oprit lângă niște scaune tapițate, domnu David se holbă la ele cu afecțiune : - Uitați ce piele ! Așa să trăiesc eu, dacă aș scoate din ele numai pielea ș-aș face ciubuțele, mai mult aș câșliga. - Le vinzi cu bucata ori dai garnitură ? - Ci sî fac ! Am să vând și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît: "Cum?" "Simplu. Simplu de tot, i-am zis. Declari sus și tare, ca mine acum, că n-ai nevoie de El. Că-ți ajungi ție însuți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mină și de cîte ori Îl ajungea Îi ardea cîte o palmă zdravănă. Celso și Daniel reușiră s-o potolească și o luară cu forța În bucătărie, În timp ce Bobby Îl amenința pe Julius că-l face bucățele dacă se mai holbează așa la el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de bărbați ce se holbau la vitrine, pe lângă barurile și erotic-show-urile care-și aruncau luminile reclamelor peste valu rile sumbre ale canalelor pline de case plutitoare. Femei în com bi nezoane roșii, cu fabuloase peruci ultramarine, mă apucau uneori de mână și-ncercau să mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spus că, orice s-ar întâmpla, ea nu se va căsători decât cu mine. Aveam strania senzație că noaptea, luna, stele se deplasau odată cu mine. Uneori mă gândeam să mă întorc în România. Dar vedeam acele figuri sinistre de parlamentari holbându-se la pupitru sau pirotind în sală, vedeam haosul din industrie, agricultura murind și mai ales mă vedeam pe mine muncind ore în șir în fața calculatorului pentru un salariu de nimic. Încercam să devin orb, dar nu puteam. Peste câteva
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]