9,802 matches
-
cercetarea fenomenologică, care Înseamnă simplu, „Înțelegerea dreptului ca fenomen universal uman”, adică: „pentru a ajunge la cunoașterea Întregului fenomen, atât În momentul static, cât și În cel dinamic, trebuie să studiem istoria juridică a Întregii umanități În mod atotcuprinzător «istoria ideală, eternă deasupra căreia se desfășoară În timp istoriile tuturor națiunilor» (Vico)” și să schițăm un cadru, dacă e posibil integral, al vieții dreptului În originea și evoluția sa. Că aceasta este posibil, ne-o dovedește - pe lângă faptul mai sus arătat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și funcției filosofiei dreptului ca „speculație a idealului, critică a raționalității și legitimității dreptului existent”, gânditorul italian scrie: „Filosofia dreptului cercetează tocai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui să fie În drept, În opoziție cu ceea ce este, opunând un adevăr ideal unei realități empirice”. Del Vecchio explică faptul că deontologia este tocmai știința a ceea ce trebuie să fie. Optica este vădit kantiană, menționând opoziția dintre Sein și Sollen. Filosofia dreptului cuprinde, așadar, trei ordine de cercetare: 1. Logică, 2. Fenomenologică și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și În raporturile sale cu ordinea universală a lucrurilor”. Relevând legătura organică dintre cele trei ordine de cercetare, Del Vecchio insista pe formația practică a filosofiei dreptului, Întrucât aceasta „Învață și pregătește recunoașterea pozitivă a idealului juridic și Îndrumează exigențele ideale spre consacrarea lor istorică. În toate timpurile - suține pe drept cuvânt filosoful italian - ea a Îndeplinit o atare funcție și operele marilor filosofi ai dreptului sunt legate de toate marile progrese politice”. Sunt citați ca exemple indubitabil, În acest sens
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nemurirea și existența lui Dumnezeu, asupra cărora speculația nu găsește suficiente argumente. Însă, nu este vorba de extinderea cunoașterii, prin intelectul categorial, a domeniului suprasensibil, deoarece aceste postulate nu sunt luate ca obiecte de cunoaștere, ci doar, că În lumea ideală realitatea lor este incontestabilă. Conceptul de „metafizică a moravurilor” include În conținutul său atât teoria asupra virtuții, cât și cea a dreptului, aceasta presupunând implicit noțiunea de obligativitate - supunerea față de o lege exterioară, care se plasează În aceeași ordine cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt lipsite de rațiune și care nici nu ne obligă și de care nici nu putem fi obligați. Apropiate omului, sunt ființele lipsite de personalitate juridică, adică iobagi, sclavi - care nu au drepturi, dar le pot fi impuse datorii. Raportul ideal este acela al relației om - Ființa supremă. Aceasta din urmă are numai drepturi și nici o datorie. De altfel, nici nu se poate vorbi În acest caz de un raport juridic, deoarece Dumnezeu nu este obiect al experienței posibile, ci de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută, subiectivitatea nu poate fi decât universală și ea nu se epuizează În diversitatea fără număr a subiecților particulari care aparțin În același timp lumii fenomenelor. De
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând, printr-un efort constant, acest echilibru care Înseamnă tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită necesității de a-și salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate pune Într-o ideală armonie cu ansamblul umanității. De aici decurge
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate pune Într-o ideală armonie cu ansamblul umanității. De aici decurge subordonarea plăcerii ideii de datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de spirit, al egoismului de dragostea față de aproape, ca să ne servim, așadar, de expresii care aparțin limbajului comun dar care, În același
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv, al cărui caracter relativ și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului, Își subordonează (sau ar trebui, sollen) evaluările și organele aceluiași criteriu ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului, Își subordonează (sau ar trebui, sollen) evaluările și organele aceluiași criteriu ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar putea stabili o distincție Între acțiunile juste și cele injuste, și nu ar putea să apară nici o normă de acțiune”. Filosoful neokantian consideră că noțiunea de Drept exprimă Întotdeauna adevăruri metafizice, adică „un adevăr superior realității fenomenelor, un model ideal care tinde să se impună acestei realități”; pe scurt, „un principiu de apreciere a valorii”. Și este un principiu de apreciere a valorii, practic, pentru că referă la acțiune și la fapte”. Deosebind logic Dreptul de Morală, gânditorul insistă scriind că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Drept În vigoare!). Cu alte cuvinte, „pozitivitatea (unei propoziții-lege) nu depinde de un fapt trecător și relativ (adică temporal-istoric, n.n. - V.V.), ci de esența sa logică”. Del Vecchio spune laconic: „Ori de cîte ori o propoziție determină În chip ideal, Între persoane, un raport, În care una poate pretinde de la cealaltă ceva, la care aceasta este obligată, o astfel de propoziție aparține În mod logic, domeniului Dreptului”. În consecință și pe drept cuvânt, aflăm de aici că: „Prin Drept pozitiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imuabil al Statului, misiunea primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la care el nu poate greși, fără a se priva de titlul care justifică existența sa. Statul În chip rațional Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal al convergenței drepturilor individuale, care Îi sunt logic anterioare, chiar dacă ele așteaptă de la el recunoașterea și confirmarea pozitivă. În nici un moment din activitatea sa Statul nu poate uita această «rațiune de a fi» fundamentală care reprezintă totodată și principiul său
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le Întâlni ca atare, tot atât cât ele nu pot refuza adeziunea lor la Stat, pentru ca astfel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
persoanei umane, satisfacerea nevoilor sale și punerea la lucru a puterii inteligenței În toată extensiunea sa (care este, după Dante, aceea de a Închina, dedica lui Dumnezeu, Întregul neam uman, subliniază neokantianul italian). Așadar, activitatea Statului, fiind orientată, În chip ideal, către aceste scopuri nobile, este totodată legată de existența reală a mijloacelor apte de a le atinge. Cercetarea acestor mijloace este o parte - și nu cea mai mică - din Însăși această activitate. Filosoful italian formula concluzia că: sarcinile și contribuțiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care s-au format În sânul Statului, dar independent de el, și, uneori, chiar Împotriva lui, și altele, desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat existent, orice ordine pozitivă nu este, așadar, și numai ca atare, unica rațional legitimă. „Mai presus de bunul plac al arbitrariului uman, există o Lege supremă, care poate fi - vai! - violată, dar nu suprimată, nici diminuată În valoarea sa ideală. Numai conformându-se la această Lege, Statul poate găsi justificarea sa intrinsecă; și numai din ea, Statul poate să-și tragă directivele necesare pentru Împlinirea misiunii sale.” Această misiune rezidă, exact, În realizarea dreptății (justiției) atât privitor la: relațiile (raporturile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realizează pozitiv, sub o formă juridică, esențiala unitate a spiritului uman”. Filosoful face precizări importante: „legea supremă a justiției, care servește drept regulă activității Statului, are aceeași valoare pentru a caracteriza bazale relațiilor Între state. Aici - arată Del Vecchio -, determinarea ideală precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea ideală a acestei exigențe”. Capitolul VII Mitul statului și criza statului 1. Dreptul preexistă Statului Dreptul, ca fenomen istoric și pozitiv preexistă Statului, spune ferm și conform adevărului, gânditorul italian. În această idee majoră, el urma Învățământul celor mai de seamă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
suveranitate fiind termeni În mod esențial echivalenți. Statele numite semi-suverane sunt, În realitate, semi-state”. Giorgio del Vecchio adaugă că, dimpotrivă, nu sunt echivalenți termenii de: Stat și organizare juridică sau, mai exact: Stat și Drept. Dreptul, Înțeles ca „simplu criterium ideal de coordonare etică intersubiectivă, deci ca o conotație Între facultățile și obligațiile mai multor subiecți, poate și trebuie să fie Însuși imaginat independent de pozitivitatea sa, atunci când este dificil, sau cel puțin inutil, de a corupe un Stat non-pozitiv, chiar dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară a indivizilor”. Trebuie trecut dincolo de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
continuare: „Dar trebuie recunoscut că noi nu Înțelegem, aici, prin «Stat» centrul sau subiectul unei ordini juridice «oricare ar fi ea», adică puterea majoră de fapt, de la care emană regulile juridice pozitive ale Întregii Societăți, ci Statul perfect, sau Statul ideal, care reprezintă un arhetip și o exigență de ordin deontologic, precis ca legea justiției, Înțeleasă În sensul său absolut, constituie o piatră de Încercare (de atins) și un model prin raport cu legile juridice pozitive. Într-un anumit sens, noi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
piatră de Încercare (de atins) și un model prin raport cu legile juridice pozitive. Într-un anumit sens, noi putem considera legile existente ca tentative de realizare a legii justiției, după cum Statele existente ca fiind tentative de realizare a Statului ideal. Dar, precizează Giorgio del Vecchio, nimic nu ar putea fi mai contrar față de adevăr, decât să identificăm a priori acești termeni opuși, adică de a considera orice dat relativ al experienței ca având o valoare absolută. În același mod s-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etice cu acelea ale disciplinelor fizice: s-ar submina și aneantiza, Într-un cuvânt, lumea lui «a trebui să fie» (Sollen, n.n. - V.V.) cu aceea a lui «a fi» (Sein, n.n. - V.V.)”. În consecință: Statul este - după Del Vecchio - „punctul ideal de convergență a subiectivității, În mod esențial, proprie tuturor indivizilor, care cooperează În chip unitar Într-un sistem de viață. Entitatea sa constă exact În acest necesar, prin care toate individualitățile se rezumă și se concentrează, adică reconfirmă ideal autonomia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]