131,805 matches
-
e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
în bună înțelegere (dată drept scontată) de șefii celor trei religii monoteiste - creștină, ebraică și musulmană -, nu ca oraș politic, divizat sau atribuit exclusiv vreuneia din părți. Referirile la vizita papei Paul Ioan al II-lea la Sfîntul Mormînt reiterează ideea. Asemenea lui Matteo, ceilalți ecleziaști nu pot ignora schimburile de focuri, violența dezlănțuită, intervențiile abile și crude ale serviciilor secrete, "obișnuita ură care plutește în aer." Cu toții sînt, cu sau fără voie, implicați în lupta cînd surdă cînd fățișă din
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
lor, extrăgând organe, comentând, reducând ființa umană la condiția de cadavru și cadavrul la suma organelor din interiorul lui. Nu la autopsie poate fi găsit sufletul și nimic nu ne lasă să presupunem că oamenii care o execută au vreo idee în legătură cu existența lui. Ei intră și ies din subsolul cu sertare, spațiu evocând claustrofobia (scenografia, Cosmin Ardeleanu), iar faptul că meseria lor se desfășoară chiar la punctul terminus îi scutește de orice constrângere a decenței, a regulilor impuse și acceptate
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
Telefil Săptămînile trecute am mai avut o dată ocazia să constatăm cît de precară este ideea pe care și-o fac televiziunile noastre de toate culorile despre ce e important și ce nu e în viața politică și socială a țării. Au fost două evenimente care le-au reținut atenția: grenada de la liceul "Jean Monet" din
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
dat și numele!), totul a părut scos dintr-un thriller prost care miza pe încărcătura emoțională a faptului (școală, copii, grenadă, răniți etc.). Șeful poliției, chemat de dl. Tucă în emisiunea sa, a repetat ca un disc defect o singură ideea: existența mai multor piste ce nu pot fi ignorate. Aceste piste ne plimbau de la un act terorist la o glumă stupidă și de la profesioniști (poate ucrainieni sau basarabeni) plătiți de mafie, la un piroman dezaxat care colecționează cutii de Coca-Cola
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
mai mare criză politică din sînul actualei puteri a avut parte de o mediatizare plictisită și succintă. Va să zică premierul își împachetează ditamai guvernul și-l duce la Cotroceni ca să-l convingă pe președinte de rostul anticipatelor; va să zică președintele se opune ideii; va să zică premierul iese în fața presei zicînd abil și nepoliticos că președintele se mai gîndește; va să zică purtătoarea de cuvînt a președintelui declară aceleiași prese că președintele n-are la ce se mai gîndi: ei bine, cu acest eveniment major pe brațe
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
mai citim nici ceea ce citeam înainte, nici în același fel. Ca să ne dăm seama de corectitudinea acestor semnale, ar trebui, probabil, să știm care este frontiera temporală dincoace de care atît literatura, cît și lectura s-ar fi schimbat. Partizanii ideii de schimbare (majoritatea tineri, dar nu exclusiv) ne lasă să subînțelegem că schimbarea este direct legată de evenimentele din decembrie 1989. Pe de o parte, dispărînd cenzura, multe din "reflexele" literaturii anterioare și-ar fi pierdut actualitatea; pe de altă
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
și opere dificile, mai ales pentru contemporani, care cad tîrziu în domeniul comun. Fără ele însă, literatura s-ar îneca în rutină. Cu excepția propagandiștilor comuniști, nici cel mai radical teoretician al caracterului popular al artei n-a respins, cu totul ideea că arta implică și o doză însemnată de impopularitate. În fine, romanele, poeziile sau eseurile ar trebui să renunțe la ideile abstracte, la "filosofia" bună pentru privilegiați, spre a livra cititorilor - care sînt, nu e așa, muritori de rînd, fără
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
rutină. Cu excepția propagandiștilor comuniști, nici cel mai radical teoretician al caracterului popular al artei n-a respins, cu totul ideea că arta implică și o doză însemnată de impopularitate. În fine, romanele, poeziile sau eseurile ar trebui să renunțe la ideile abstracte, la "filosofia" bună pentru privilegiați, spre a livra cititorilor - care sînt, nu e așa, muritori de rînd, fără acces la speculația înaltă - formule inteligibile și eficiente în activitatea lor de zi cu zi, dacă nu neapărat (dar nici exclus
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
preț, crezînd în același timp în capacitatea ei de a fi pe înțelesul tuturor. Noutatea e totdeauna, măcar o vreme, elitistă și dificilă. Nu e corect să visezi la o literatură deopotrivă nouă și accesibilă. Dacă nu cumva promotorii acestor idei fac eroarea, foarte gravă, în opinia mea, de a reduce literatura unei epoci la varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și contrazice însăși realitatea literară din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu). Le-au primit Makine și Quignard, doi romancieri despre care ultimul lucru care se poate spune este că se bucură de înțelegerea maselor largi de cititori.
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
mari, închegând astfel un "articol". De cele mai multe ori, nimeni nu i-a spus că, în această situație, este obligatoriu să se indice cu scrupulozitate sursele folosite. În mod frecvent, texte de acest fel nici măcar nu sunt însoțite de o bibliografie. Ideea că așezarea sub un text a numelui tău te obligă să delimitezi ceea ce îți aparține de ceea ce este preluat de la alții a rămas străină multor elevi și chiar multor studenți ajunși în faza pregătirii lucrării de diplomă. Unii dintre ei
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
observa, problemele au rămas aceleași. Abundă sesiunile de comunicări ale elevilor și ale profesorilor, fiecare școală, fiecare oraș, fiecare județ au ambiția de a se evidenția printr-un număr cât mai mare de participanți. Celor mai mulți tineri nu li se inculcă ideea că a face o comunicare înseamnă a avea ceva de spus, ceva cât de modest, dar care-ți aparține. Într-un fel, continuă "întrecerea socialistă", continuă să apară o sumedenie de reviste școlare și de altă natură, în care, alături de
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
alb și negru; "x plagiază" nu este un predicat binar. Recent, o revistă americană a divulgat plagiatul unei celebrități în materie de cultură științifică, J. Casti. Cu acest prilej, s-a discutat diferența dintre furtul de texte și furtul de idei, acestuia din urmă atribuindu-i-se o gravitate mai mare. De altfel, textele științifice prezintă o situație specifică. Local, similaritatea textuală este uneori aproape inevitabilă. Definiția unui concept matematic, formularea unei teoreme sunt inevitabil similare la diverși autori. Dincolo însă
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
Definiția unui concept matematic, formularea unei teoreme sunt inevitabil similare la diverși autori. Dincolo însă de această similaritate locală, diferențele apar la nivel global, scenariul pe care-l construiește fiecare autor îi este propriu. Dar în materie de furt de idei logica binară intră în criză. Timp de decenii, problemele de acest fel nu și-au găsit un cadru normal și adecvat de discuție. Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
de-o viață/ ți-a devenit o a doua natură,/ ce nu te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă sunt identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor. Ideea se potrivește liricii dlui Theodor Vasilache, de aparență prozaică și, în realitate, de moderne resurse ale vivacității, suscitând cititorului, prin surpriza fiecărui vers, acea fervoare care certifică autenticitatea. Cu simțământul de participare al celui care, cât îl privește, a rămas
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
cu precădere în sensuri metaforice ("obiectivul poate "vampiriza" forțele active", civitas.ro; "Universitarul trebuie să scrie o teză de doctorat. S-a oprit fără rușine la una din "temele" scriitorului pe care-l va vampiriza", interval/05-99; "a respins oripilat ideea de a vampiriza legenda pentru a face transfuzii de capital străin în arterele slăbite ale economiei românești", formula-as.ro/462). Dinamismul ariei lexicale vampirice are ritmuri asemănătoare în multe limbi actuale; sunt similare chiar formele - vampirism, vampiriza - ori tendințele
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
un citat, scandalos, din André Gide care susține că a fi scriitor înseamnă a fi oarecum neonest și că ți-a venit într-o zi să scrii după ce ai buzunărit în tramvai unul care căsca gura, mă rog. Iată o idee care l-ar putea face pe cititorul de azi să devină deodată atent și chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ți ceară amănunte, să-i dai autografe... Pe urmă, trebuie neapărat să fii dat naibii, să iei
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
binecuvîntat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!" ... În existența autoarei noastre, închisoarea a avut rolul să o purifice, să-i întărească credința, să o facă să simtă, practic, ceva ce în afara închisorii rămăsese pentru ea o idee strict teoretică, dacă nu străină: Dumnezeu este iubire (acesta e și primul punct al "îndreptarului" pe care și l-a conceput în închisoare, și care a ajutat-o "să nu cadă pradă dușmanului" și să nu nutrească "nici o ură față de
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Nu i-am uitat fața. L-am văzut după revoluție într-un ziar și apoi pe lista deputaților. Este Ristea Priboi"). Sunt extrem de curios ce l-o fi consiliat Priboi pe dl. Adrian Năstase în perioada în care-i picura idei în urechi. Numai într-o țară ca a noastră se pune problema dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
revoluțiile lor au dat întotdeauna greș. Acum, în această ultimă revoluție aparent reușită, poeții și artiștii par să nu fie necesari. Nu vreau să spun că artiștii și poeții resimt faptul că nu ei au eliberat Ungaria. A doua concluzie: ideea romantică (modernă) că arta trebuie creată de și despre tineri revoltați și tragici. Cum Dumnezeu să faci artă despre cetățeni solizi, interese de afaceri, burghezie pioasă și politicieni abili care au înfăptuit ceea ce poeții nu au putut? Renașterea Americană din
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
artiștii și intelectualii din Vest au continuat să pretindă că erau rebeli eroici împotriva opresiunii capitaliste, a imperialismului și a mediocrității burgheze. Deși tipul politic de socialism statal pe care-l iubeau a fost discreditat de revelațiile ororilor gulagurilor, multe idei de stânga, modificate de hermeneutici postmoderniste, deconstructivism și corectitudine politică, au supraviețuit sub forma studiilor culturale, a feminismului radical, Foucauld-ianism și a studiilor post-coloniale. Acesta e modelul pe care înainte și după Revoluția de Catifea artiștii și criticii din Blocul
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
întors împotriva lor într-o altă formă, aduse de imaginarii lor eliberatori, zdrobindu-i când erau la pământ. Era nevoie de o renaștere a propriilor tradiții și de aducerea lor la zi într-o lume nouă a comerțului și tehnologiei - idei care ar fi putut crea arta din Revoluția de Catifea. Ce s-a realizat a fost un postmodernism de mâna a doua. Vestul a hrănit Blocul de Est cu o versiune derivată a modernismului care justificase socialismul și comunismul de la
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
al dlui Mircea Martin despre literatura (și cultura) română în anii comunismului, un interviu cu dna Gabriela Melinescu și un lucid comentariu al dlui Andrei Cornea la dezvăluirile pe care le face dl Radu Ioanid după ce și-a citit dosarul. Ideea principală din articolul dlui Cornea merită a fi reținută: motivele delațiunii pe care sociologi, colegi ai dlui Ioanid pe vremea cînd se mai afla în România, au comis-o sînt și ideologice. Delatorii vîrau sub ochii Securității remarci privitoare la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]