3,066 matches
-
alb și cu frontiera punctată nu am dispus de date) Modernitatea târzie prin care trec țările nord-vestice își pune mai accentuat amprenta asupra modului în care relațiile sociale sunt concepute și desfășurate. Mobilitatea spațială mai ridicată, afirmarea și acceptarea diferențelor identitare, rezolvarea problemelor subzistenței pentru majoritatea membrilor societății, diversificarea formelor și timpului alocat petrecerii timpului liber au contribuit la și au fost stimulate de dezvoltarea unui model al unei vieți sociale active și intense, al unei semnificații crescute a prietenilor și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
defavorizând sistematic anumite grupuri etnice. Aceasta a contribuit la dezvoltarea unei culturi a neîncrederii în alte grupuri etnice și a intoleranței etnico-religioase. În același timp, în vestul continentului tindea să se dezvolte societatea postindustrială marcată de nivele ridicate de toleranță identitară, încredere interumană și între grupuri. Încrederea în instituțiile centrale ale statului, deși în declin după crizele de legitimitate manifeste încă din anii ’70, își menținea niveluri mai ridicate ca în Est. Cifrele confirmă toate aceste tendințe. Încrederea interumană prezintă niveluri
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
activă în viața asociativă și dezvoltarea unor rețele extinse de prieteni cu statusuri cât mai diferite constituie o premisă importantă pentru creșterea individuală, comunitară și socială. În România, atât implicarea în rețele de prieteni, cât și încrederea în oameni, grupuri identitare minoritare sau instituții prezintă niveluri reduse. Capitalul social pozitiv poate fi definit ca o resursă rară, accesul la el garantând, în bună măsură, succesul oricărei strategii de dezvoltare individuală. De aici nevoia de a promova (și) capitalul social în cadrul mixului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
umplut ușor. Trebuia construit un nou mod de organizare și interacțiune, trebuiau identificate sau inventate noi sisteme de referințe, dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Ce era de făcut? O construcție identitară nu este o operație simplă. Ea cere timp și competență, doctrinară și interacțională. E nevoie de un grup care să și-o însușească și apoi s-o disemineze, până pătrunde către fiecare individ. O identitate se construiește prin raportare la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva mai nuanțată: identitatea nu este nici numai personală, nici numai socială - ea regrupează subiectivitatea cu obiectivitatea, individualul cu socialul. Ca subiect social, angajat într-o luptă identitară, individul se construiește prin observarea mediului său și prin compararea cu ceilalți, prin confruntarea judecăților sale cu ale altora, prin categorisire socială. Identitatea pare să fie un produs psihosocial. Un sociolog francez, Vincent de Gaulejac, considera că această noțiune este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
între imaginar și real, între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, între personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid, frizând patologicul, dar nici încorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Construirea și evoluția identității personale și sociale, profesionale sau comunitare, politice și ideologice presupune
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mult identitatea socială - pare atunci să fie un produs al unui context specific. Iar cum contextele sunt puternic ideologizate (vezi Deconchy, 1989), proclamând un „adevăr” universal, științific, unic, toate explicațiile și acțiunile poartă amprenta acestei specificități. În aceste condiții, discursul identitar al individului traduce modul în care acesta s-a implicat în problemele comune, de la cele situaționale, instituționale, până la cele naționale, ca proiect social global. Subiectul social își construiește discursul pornind de la „starea de fapt” și-și organizează strategia țintind către
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acesta s-a implicat în problemele comune, de la cele situaționale, instituționale, până la cele naționale, ca proiect social global. Subiectul social își construiește discursul pornind de la „starea de fapt” și-și organizează strategia țintind către sfere din ce în ce mai largi, însușindu-și discursul identitar dominant, unificator, național (Gavreliuc, 2000). Produsul final se prezintă ca un spațiu simbolic, împărtășit colectiv, instituit social și reprezentat colectiv. Să rezumăm, apelând la un model de abordare propus de Maria Jarymowicz (1996), invocat de Jean-Claude Deschamps și Dario Paez
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a instituit principiul etichetării vechilor clase și categorii sociale ca grupuri negative (pe motivul deținerii de avere, putere și competență), s-a decretat faptul că singurele categorii sănătoase sunt cele care nu avuseseră acces la putere, avuție, competență recunoscută. Strategia identitară favorabilă, cea care putea conduce la creșterea stimei de sine - s-a proclamat - ar fi cea a identificării cu noua clasă sănătoasă și a delimitării de vechea clasă, acum devalorizată. Pentru a se articula pozitiv la context, individul trebuia să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și inamici, pentru integrarea în noile norme și accederea în grupul celor care au ales linia justă. A accede într-un grup bine valorizat presupune o operație de schimbare cognitivă și o alta de schimbare socială (Tajfel, 1978). Prima strategie identitară constă în acceptarea unui alt sistem de referințe, a unui alt mod de a gândi lumea, relațiile, ierarhiile sociale. Un travaliu cognitiv de restructurare a raportării la mediu, un efort creativ de schimbare a cadrelor de referință pentru a obține
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
muzicale, sunt văzute ca potențial interschimbabile. Alegerea produselor depinde de scheme de clasificare, care se traduc în „cultură”, „stiluri de viață” sau „identitate”. Relația importantă în acest caz este între status și consum, iar subiectele de interes sunt stilul, politicile identitare și mecanismele de producere de către industriile culturale sau de către consumatorii înșiși a înțelesului. Consumul este văzut în această paradigmă ca fiind mai relațional, cu o latură socială și ca o intervenție activă în lumea bunurilor (Pels, 1998, p. 96). În timp ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1995), „The Sociology of Consumption”, în D. Miller (ed.), Acknowledging Consumption: A Review of New Studies, Routledge, Londra. Câmpeanu, P. (1994), Coada: un mod de viață în România, Litera, București. Chelcea, L., Lățea, P. (2000), România profundă în comunism. Dileme identitare, contract social local și economie secundară la Sântana, Nemira, București. Clifford, J. (1988), The Predicament of Culture: Twentieth-century Ethnography, Literature, and Art, Harvard University Press, Cambridge. Humphrey, C. (1998), Marx Went away but Karl Stayed behind, University of Michigan Press
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
e comun celor două texte, dezvoltarea ei merge pe căi diferite. Scris la persoana întâi, Cântec în amurg pornește, poate, de la experiența reală a autorului. În orice caz, naratorului și eroului principal, Andrei Codru, îi sunt împrumutate mai multe elemente identitare (vârstă, profesie, avere, trasee în lumea politică și financiară), ca și opinii și idiosincrasii ale lui N. față de noile manifestări din societatea românească. Expunerea detaliată a atitudinii se datorează temperamentului polemic al autorului și dăunează realizării romanului, însă ajută într-
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
Calendarul românesc”, „Calendarul nostru”, publicații românești din Ungaria, precum și la „Viața românească”. Istoric literar și critic de concepție și structură universitară, P. contribuie, prin studiile și prin prezența sa în viața culturală a minorității române din Ungaria, la afirmarea valorilor identitare ale românilor. Monografia Iosif Vulcan și revista „Familia” (1992) examinează activitatea lui Vulcan în Ungaria, programul și realizările revistei „Familia”, contribuțiile principalilor ei colaboratori, pe care autorul monografiei le așază în relație cu literatura din Principatele Române și cu cea
PETRUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288804_a_290133]
-
opinie publică. Diversificarea țintește mai degrabă identitatea sociologiei, aspectele „soft”, „intangibile și imponderabile”, guvernate de criterii axiologice și cognitive, cum sunt ipotezele, teoriile, modelele, conceptele, stilurile de argumentare, imaginile, tematica cercetărilor sociologice ce reflectă experiențele naționale, zonale, locale. Un „marcator identitar” (Septimiu Chelcea și Abraham Dorel) al sociologiei Îl constituie tradițiile dominante ale disciplinei care se constituie ca niște angajamente anterioare, de la sine Înțelese, tacite, asimilate prin socializare intelectuală și care structurează evidența empirică. Revista Sociologie Românească a inițiat această anchetă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
SAPARD. Tuuli Toomore, În comunicarea Community Building an Estonian Village, remarcând funcționarea comunităților sovietice drept comunități care ucideau ințiativa civică și individualitatea, a abordat comunitatea ca un spațiu al securității, pentru noi fiind extrem de interesante sublinierile cu privire la schimbările În plan identitar, dezvoltarea legăturilor cu orașul și activismul ONG-urilor În susținerea dezvoltării comunitare pe fondul problematicii complexe generate de legitimitate, autoritate și guvernarea locală. Abordând problemele admnistrației locale În comunicarea Adaptation Strategies of Village Administrations: Qualitative Case Studies, Inna Kopoteva, de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ioana Bot), antropologia românească avant la lettre (Nicolae Constantinescu), șamanism și vrăjitorie În Europa Orientală (Giovanni Pizza), contextul sociopolitic al elaborării crucilor pictate de la Săpânța (Marinella Lörinczi), analiza etnofolclorică a ritului funerar din Maramureș (Ileana Benga și Oana Benga), semnificațiile identitare ale sarmalei În raport cu ,,civilizația” și ,,cultura” (Vintilă Mihăilescu), etnografia zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș (David A. Kideckel, Bianca E. Botea, Raluca Nahorniac, Vasile Șoflău), cosmopolitism și transmigrație la oamenii de afaceri italieni din România (Cristina Papa și Veronica Redini
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1997) asupra ,,clivajului” dintre Europa Occidentală și ,,cealaltă Europă”, răsăriteană, o viziune argumentată religios (creștinismul catolic și protestant versus ortodoxie și islam), precum și prin procesele istorice legate de națiune, capitalism și democrație. Potrivit lui Mesnil, este vorba aici despre o ,,maladie identitară”, cu rădăcini istorice coborâte până la Carol cel Mare, apoi la Marea Schismă și la cruciada din 1204, fapt ce continuă a produce și azi ,,cartografii mentale” sau ,,rupturi” de civilizație de tipul ,,spațiului Schengen” sau cel al războiului din Kosovo
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o ,,Încărcătură socială și politică enormă” a etnonimelor În raporturile interetnice. Cu referire la ,,marele nume roman”, autorul este de părere că, deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea bătrână”, În contrast cu rațiunea romană, simbolizată de podul de piatră de la Drobeta. Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din tradiția națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici ca Titu Maiorescu sau George Călinescu devin astfel, potrivit lui Bot, niște mythmakers, al căror discurs despre Eminescu apare drept o ,,transpunere de responsabilitate”. ,,Celebrarea” lui Eminescu, a ,,mitului” reprezentat (după părerea autoarei) de acesta
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Reeves, Boersma, 1990, Irion, 1991, apud Savage, 1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracterizați atunci printr-un ,,policentrism mobil”. Oamenii de afaceri italieni ajung să Întemeieze și enclave În România (de exemplu, la Timișoara), cu o economie ,,primară” sau ,,secundară” (conform cu calificarea forței de muncă, nivelul investiției etc.), dar și cu o ,,dinamică identitară” Între ,,paternalismul” acestor investitori și ,,caracterul național” român modelat de comunism. Filippo M. Zerilli denunță mai Întâi distincția teoretică dintre ,,corupția endemică” (asociată Îndeobște cu societăți În care democrația și economia de piață au o dezvoltare insuficientă) și ,,corupția accidentală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
deveni imună la educație. Perversul e inamendabil, el Își maschează abil intențiile, eludând normele juridice, ca și ordinea socială și morală. În condițiile crizei În care se găsește societatea occidentală, care și-a pierdut reperele și limitele, În condițiile fragilizării identitare proprie postmodernitătii, perversul devine o victimă complice și un martor al acestui marasm. Dar În societatea postcomunistă, ne Întrebam noi, care a format cohorte de indivizi școliți În tehnica alianțelor distructive și În arta complotului ? André Sirota se dovedește un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de modulațiile survenite de la un volum la altul, proza lui poate fi citită ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți concrete au rămas dominante. Societatea identificată de sociologii clasici cu cadrul teritorial și identitar al statului național și cu un sistem clar delimitat în timp și spațiu, ce ar dispune de integrare funcțională și unitate interioară și transindividuală, nu mai are astăzi un corespondent empiric. A rămas o simplă abstracție care se confruntă cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]