6,564 matches
-
Negre. Până să-mi revin, au apărut și bisturiele. Foarfecele și vata, iar educatorii noștri crăcănau de o parte și cealaltă a mesei picioarele animalului adormit. — Stimat auditoriu! Vă asigur că animalul nu suferă deloc. După cum v-am mai spus, iepurele doarme. Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric și copilul de omul adult, ceea ce veți deveni și dumneavoastră în curând. Noi nu facem sacrificii pe altarul științei strivind cu o piatră capul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui l-au cărat în piață pe unul din indivizii care construiseră monumentul. Adél nu-a vrut să mă lase la fereastră. — Mor de curiozitate - i-am răspuns eu. Mi-a fost și mie profesor. A făcut-o cu un iepure. Mulțimea avea o frânghie lungă. La unul din capete a făcut un laț pe care l-a înfășurat de gâtul bărbatului. Apoi a aruncat frânghia peste țeava tancului, a apucat-o de partea cealaltă și a început să o smucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încerce ținta. Primăvara era perioada când mă bucuram cel mai mult că locuim pe deal. Totul se mișca. Vântul făcea pinii să se clatine ușor, iar micile animalele se jucau prin iarbă și prin tufișuri. Uneori se întâmpla ca un iepure să alerge peste cenușa de la noi din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
i-a ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se uita în sus la crengile lor. Stăteam puțin de vorbă cu ea, însă nu prea reușeam s-o fac să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o întreb de ce se poartă așa cu mine, dar dintr-un motiv sau altul, nu am făcut-o niciodată. Eram doar curios și așteptam să-mi dau seama ce o făcea să se comporte de parcă aș fi fost un mic iepure de munte handicapat care nu a mâncat de o săptămână. Câteodată, când ajungeam noaptea acasă, urcam direct în fosta mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sau să vorbească, nimic, dar ochii ei au fost cel mai cumplit lucru pe care l-am văzut în viața mea. Când am trecut pe lângă mașină, s-a uita la mine cu o privire îngrozită care semăna cu cea a iepurelui de munte când vede că nu mai poate scăpa de animalul care-l vânează. Nu știu de ce am făcut asta, dar am stat țintuit locului până când a pornit mașina predicatorului și m-am uitat cum se îndepărtează cu acea bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încercau să găsească loc pentru mama la sanatoriu. Nu mi-a venit să cred când am auzit, fiindcă mama nu mergea niciodată în oraș și nimeni nu a văzut-o cu excepția câtorva oamenii care mai veneau prin luminișuri să prindă iepuri. Am încercat să găsesc un motiv pentru care ei ar vrea să facă una ca asta, dar nu am găsit nici unul. Domnul Williams mi-a spus să-i spui lui tanti Mae despre asta, pentru că ei nu puteau face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
senin deveniseră acum mici, roșii și înfundați în cap asemenea celor ai unui porc venit direct din iad. Părea că și-a dat cu bere trezită în loc de aftershave, sărind în schimb etapa bărbieritului. A scos un geamăt slab, ca un iepure lovit de o mașină căruia îi mai ia ceva vreme până să moară. Am trecut cu ostilitate mai departe. —Paul, tu și Claire o cunoșteați, nu-i așa? am întrebat. — Am dat nas în nas de câteva ori, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fabrică, ci de la un motor pornit. Mașina a demarat din locul în care era parcată și se îndrepta vertiginos către mine așa cum stăteam în mijlocul străzii, ca o țintă perfectă. Pentru o fracțiune de secundă am știut perfect ce simte un iepure paralizat. Imobilizată de lumina puternică a farurilor, eram blocată între ele ca și cum m-ar fi împietrit dacă treceam prin raza lor, fără să știu pe ce parte să sar. Dădusem ochii cu moartea și tot ce puteam să fac era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îmbrățișaseră pentru prima oară, îl ajutase să alunge din el superficialitatea, punând în loc un spirit înflăcărat. Mai înainte nu îndrăznea să le privească pe fete, tremura de nervozitate când vreo fată dansa mai strâns cu el. Avusese ochi reci de iepure care o speriaseră pe Tua la început. Și așa, deodată, în corpul său avusese loc o schimbare - putea să vorbească deschis, cu ochii strălucind de iubire, cu o privire magnetică ce venea din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întuneric și îl va bate pe umăr. Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de rozătoarele care distrug recoltele: șoarecele și șobolanul de casă, care produc pagube în gospodărie, sunt dăunători sănătății oamenilor și animalelor. De asemenea, dăunătoare este cârtița (cățelul pământului) care distruge grădinile, sap galerii și scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau oile din gospodării, intrau în sat, umblau în haite pe dealuri, erau un pericol și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zarzavaturi. Se pun la fiert ca pentru un borș obișnuit și, în loc de borșul acrit, se adaugă zer scursă de la caș, nu de la urdă. Se adaugă la fiert, cartofi. Mâncare rece. Este de fapt o friptură de pasăre sau de vânat (iepure) în care se adaugă un sosă cu multă ceapă, cu mult ulei, în care se adaugă măsline, foi de dafin, piper. Se mănâncă rece, de unde și numele. Nu este o mâncare specifică, probabil că este cunoscută în multe zone ale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, la priveghi erau organizate de către cei mai îndrăzneți, glumeți și netemători, mai multe jocuri cu nume diferite: Băgatul aței în ac, Boldul, Cusutul Hainelor, Morișca, Vulpea, Calul, Mișca, Ascunsul, Prinsul, Baba-Oarba, Iepurele, Bâza, Inelușînvârtecuș, Paiul, Crai-crai, ce poruncă-mi dai? etc. Unele din aceste jocuri s-au practicat și în satele comunei Filipeni, le-am cunoscut în copilărie, mi-au fost amintite și descrise de oamenii din satul Slobozia - Filipeni. Unul dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urma în țară pe ani întregi, întorcându-se după ce erau uitați. Pentru colectarea cotelor erau trimiși în sate activiști, muncitori și ofițeri. Unul era un muncitor de pe la Hemeiuși, avea și el o armă de vânătoare cu care a împușcat un iepure pe Cocolia din Slobozia, dar s-a auzit la raion și a fost pedepsit. Altul era un locotenent-major, Toader îl chema, care îi spunea tatălui meu că el nu se urcă în podurile oamenilor; îi era rușine de oameni și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au fost date țăranilor vite și inventar agricol. În comuna Filipeni, prin anii 1947-1948 s-au dat la unii țărani vite dintr-o rasă necunoscută în zonă, li se spunea „vite de Angora”, prin asemănarea la culoare și păr cu iepurii din această rasă. Evident, după câțiva ani, vitele au trebuit să fie plătite, dar țăranii erau obișnuiți cu politica guvernelor față de ei. Luncașii, de exemplu (ne spune Toader Boca), au primit așa zisul „porumb (păpușoi) de milă”, murdar, care, apoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trebuia să mănânce multă pâine și sare înainte de a ajunge la nivelul unui secretar ca acesta, capabil, cu cea mai mare lipsă de formalități din lume, să scoată un vot dintr-un telefon mobil așa cum un prestidigitator ar scoate un iepure dintr-o pălărie. Văzând că președintele, retras într-un colț, vorbea acasă de la mobilul său și că aproape toți ceilalți, folosindu-și propriile lor aparate, discret, în șoaptă, făceau același lucru, membrul comisiei cel cu ușa aprecie onestitatea colegilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine. Medicul și soția sa se așezară pe o canapea și așteptară. Comisarul păstră tăcerea timp de câteva secunde, brusc îl năpădise îndoiala în legătură cu cea mai bună tactică pe care trebuia s-o urmeze. Că, pentru a nu stârni prematur iepurele, inspectorul și agentul se limitau, de acord cu instrucțiunile date, la a pune întrebări despre asasinarea orbului, era în regulă, dar el, comisarul, avea privirea ațintită asupra unui obiectiv mult mai ambițios, să cerceteze dacă femeia care se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cetatea mea stă neclintită pe colinele ei de douăzeci de secole și așa va rămâne pentru Încă multe secole. Nu-i nici o grabă să ajung acolo, dacă ținuturile voastre tot abundă În vânat, exclamă tânărul, scoțând din traista șeii un iepure plin de sânge. - Nu pare cine știe ce trofeu, pentru patru bărbați vânjoși, observă priorul, arătând spre Însoțitorii lui Franceschino, care se țineau la distanță. Prieteni de-ai dumitale? - Veseli tovarăși de drum. Și ei pelerini pentru Jubileu, i-am cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stăpâneau; poate avusese Încredere În fiul bastard pe care se obișnuise să-l vadă prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a mai putut desprinde de ea, lucru care a împiedicat-o să-și mai găsească de lucru. Dată afară de peste tot, umblând de colo-colo, refuzată, distrusă. Ani întregi nu i-a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de jour își strânsese cordonul de la haină, își pusese mănușile și apoi dispăruse iute țopăind. Amărăciunea te ucide. Foarte repede. La fel și vinovăția, pe cei care sunt morali. Adălaïde Siffert a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta mâncare și cu privirile ațintite spre puștiul gol, care se încovoia în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]