1,031 matches
-
ferestre, care au fost de asemenea restaurate împreună cu pictura de pe tâmplă. Tot în această perioadă a fost pictată bolta bisericii în tempera și au fost completate spațiile libere care erau nepictate. Toate aceste lucrări au fost executate de pictorul restaurator Ieromonah Firmilian Gh. Ciobanu ajutat de pictorul Gheorghe Trășculescu, ambii din București. Sfințirea bisericii a avut loc la 11 iulie 1971 de către episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, Teoctist Arăpaș, viitorul patriarh al României, sub pastorația preotului Radu Bejan. În anul 1968
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
din satul Cordăreni pe Iubăneasa”. În deceniile următoare, până spre 1770, îl vedem pe negustorul din Botoșani cum încearcă să-și apere, cu o rară tenacitate, proprietățile din Cordăreni, dar și în certuri permanente cu celălalt mare stăpân al Cordărenilor, ieromonahul Dionisie Hudici, reprezentantul Mănăstirii Doljești. Probabil că, la un moment dat, aceste dispute, corelate și cu absența copiilor, o vor face pe soția sa, Irina, să se călugărească. Acest Afendule(a) este o figură aparte în rândul stăpânilor din Cordăreni
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Mănăstirea Pângărați în grija Candachiei (Ioana Drăgan), soția vistiernicului Cristea. Ștefan cel Mare se îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească și redevenise oșteanul Nicoară Jder. Vistiernicul Cristea sosește din Italia doar cu făgăduieli, dar solul venețian Guido Solari (George Paul Avram) decide să lupte de unul singur alături de moldoveni. Pentru a atrage
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
În bătălie mor 8.000 de moldoveni și peste 30.000 de otomani. Restul oștii otomane se retrage înspre Dunăre, urmărită de călăreții moldoveni. Printre cei morți în luptă sunt și comisul Manole Jder (Geo Barton), postelnicul Simion și fostul ieromonah Nicoară Jder. Trupurile lor sunt aduse de comisul Ionuț la casa familiei Jder de la Timiș, spre jalea comisoaiei Ilisafta (Sandina Stan). După bătălie, domnitorul moldovean trimite scrisori către principii creștini pentru a le cere iarăși ajutor, prevăzând că sultanul nu
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
mai afla în biserică la sfârșitul anului 1967 , când a fost efectuat un inventar al bunurilor parohiei. Pomelnicul a dispărut ulterior, fiind descoperit recent în depozitul de obiecte de patrimoniu al Mănăstirii Golia din Iași. Călătorind de la Cernigov spre Ierusalim, ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre care face următoarea consemnare: "„A doua zi am ajuns la orășelul numit Târgul Frumos: o biserică acoperită cu paie, șapte case, iar cetățuia pustie
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
octombrie, în Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București între 1838-1839. Preot și predicator la Mitropolie
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
a schimbat acoperișul bisericii, înlocuindu-se țigla cu tablă zincată. În anul 1966 Pr. Aurel Mara a fost transferat în parohia Apahida. Următorii slujitori ai altarului au fost: 1966-1971 Neluț Constantin; între 1971-1973 preoții misionari Nicolae Benea, Traian Man și ieromonahul Sidor. Din 1973 până în 1990 preot paroh a fost Neguțiu Constantin, născut în Covasna. I-au urmat preoții Băcilă Laurențiu (1991-1995), Iuga Dănuț (1995-2000), Golescu Claudiu (2000-2003). Din 2003 până în prezent slujitor la altarul bisericii din Feiurdeni este părintele Ioan
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
anul 1580 în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. A intrat în viața călugărească ca frate la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” din Muntele Sinai, unde a fost călugărit cu numele de Anania. Tot aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în Țara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri. Datorită virtuților și cunoștințelor sale, patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în Țara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri. Datorită virtuților și cunoștințelor sale, patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe ieromonahul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, el ocupând trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe, ierarhul a găsit sprijin și ocrotire în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Ctitorul a înzestrat schitul cu odoare și cărți de cult. O parte dintre cărți, dăruite în perioada 1640-1647, se mai păstrează
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
la mănăstirea Plătărești, care redevine mănăstire de maici. În prezent activitatea mănăstirească fiind asigurată de un grup de 7 călugărițe și surori, licențiate în teologie și absolvente ale Seminarului de Teologie, în frunte cu maica stareță, monahia Varvara Arnăutu, și ieromonahul Casian Țăran. Mănăstirea Plătărești se încadrează în liniile generale ale arhitecturii bisericești specifice epocii lui Matei Basarab. Diaconul Paul de Alep o caracteriza astfel: "„Arhitectura mănăstirilor sale, ca aproape a tuturor celor din țară, este uniformä”". Specifice pentru această epocă
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
loc sfințirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscălește în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc și decorarea picturală a locașului de cult, de către renumitul pictor Neagoe și ieromonahul Partenie din Tismana. Biserica este zidită din cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
secol XVII, începutul secolului XIX din teritoriul românesc aflat între Carpații Meridionali și Dunăre, când o serie de edificii cu destinație religioasă poartă în realizarea plastică amprenta tehnicilor respectivei perioade realizate de renumiți pictori regionali, cum sunt și Neagoe și ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Tismana, care dovedesc o pricepere deosebită în modul de folosire a suprafețelor și de organizare a decorului pictat. Arta portretistică este pusă în evidență de chipurile sfinților sârbi: Sfinții Cuvioși athoniți Simeon și Sava (1200; 1235), tată
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Site-ul oficial al Mănăstirii Partoș: www.partos.ro este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Partoș, comuna Banloc, județul Timiș. Cea mai veche mențiune a acestei mănăstiri datează din 1571, după cucerirea Banatului de către turci, ieromonahul Laurențiu, aflat în drum spre Transilvania, poposește aici timp mai îndelungat și face o danie. Locul a fost sfințit și de petrecerea ultimilor trei ani de viață a Sfântului Iosif cel Nou, de la Partoș, mitropolitul Timișoarei, între anii 1650-1653. Acesta
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
oficiale. Din 2008, prin grija mitropolitului Nicolae Corneanu, mănăstirea este reactivată, de data aceasta cu destinație pentru călugări. În 2012, în vecinătatea incintei, s-a dat în folosință "Casa Reginei Elisabeta" care cuprinde un muzeu și o bibliotecă. Stareț este ieromonahul Varlaam Almăjanu. DN59 Timișoara-Moravița, DN59B Deta-Banloc, DJ595B Banloc-Partoș. Se află la 57 km de Timișoara și la 14 de Deta. FORTEAZACUPRINS FARAEDITSECTIUNE
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
iunie 1983, fiind închinoviat la 10 august 1983, tuns rasofor la 18 iulie 1984 și tuns în monahism la 12 noiembrie 1984, primind cu această ultimă ocazie numele monahal de Ilarion. A fost hirotonit ierodiacon (17 noiembrie 1984) și apoi ieromonah (15 august 1987) pe seama Mănăstirii Sâmbăta de Sus de către mitropolitul Antonie Plămădeală, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. A îndeplinit mai multe sarcini în cadrul mănăstirii: iconom (1984-2000) și duhovnic (din 10 iulie 1992). Mai apoi a fost hirotesit protosinghel (15 august
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Călugărul Sofronie de la Cioara a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu ieromonahul Visarion Sarai și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie, care au surpat cu virtutea și cu pătimirile lor puterea
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Săliște. Călugărul Sofronie de la Cioara a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu ieromonahul Visarion Sarai și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie, care au surpat cu virtutea și cu pătimirile lor puterea vrăjmașilor Ortodoxiei și împreună cu drept-credinciosul creștin Oprea, care a pecetluit cu moartea statornicia lui în credința părinților noștri, să se numere cu Sfinții și să se cinstească
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
să se numere cu Sfinții și să se cinstească după toată pravila ca Sfinți Mărturisitori și Mucenici, în tot cuprinsul Bisericii noastre”. Proclamarea solemnă a canonizării lor a avut loc la 21 octombrie 1955 în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. Ieromonahul Nicolae Mladin (viitor mitropolit al Ardealului) a rostit o predică cu acel prilej, afirmând că cei trei sfinți noi „nu reprezintă numai câteva vrednicii personale, crescute cine știe cum, ca din întâmplare în sânul Bisericii noastre, ei nu sunt mărturisitori izolați ai
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
perioadă călugări slavi, probabil de origine sârbă. La mijlocul secolului al XVIII-lea au început să vină aici călugări din Moldova; potrivit evidențelor păstrate, cei 30 de monahi ce viețuiau aici în anul 1754 erau de origine moldoveană. În jurul anului 1760 ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț a organizat obștea de aici ca schit și a construit o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Slujbele religioase se țin de atunci în limba română. În acea vreme existau în Muntele Athos
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
devenit un călugar la mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. El a studiat la Seminarul din Halki (pe Insulele Principilor, aproape de Constantinopol), precum și în Odesa. A absolvit Academia Teologică din Moscova (la Lavra Troitse Sf. Serghie) în 1856. A fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868). După ce a declarat în mod unilateral o biserică națională independentă a bulgarilor pe 11 mai 1872, a fost caterisit de sinodul patriarhal
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
Codreanca), care au construit o biserică de lemn, pentru a-i ascunde pe creștinii din apropiere de invaziile tătarilor. În 1846, pe locul bisericii de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită una de piatră, sub cârmuirea egumenului ieromonah Victor, cu bani adunați de la creștini. A doua biserică, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită în 1840, în stil moldovenesc, cu ajutorul unor creștini și în mare parte din banii donați de un negustor din Chișinău. Întâiul stareț al mănăstirii
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
adunați de la creștini. A doua biserică, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită în 1840, în stil moldovenesc, cu ajutorul unor creștini și în mare parte din banii donați de un negustor din Chișinău. Întâiul stareț al mănăstirii Țigănești a fost ieromonahul Samuil. El a lăsat călugarilor o diată cu iscălitura lui, în care menționează unde e hotarul moșiei, cum l-au prins tătarii și i-au luat documentele și lucrurile mănăstirești. Nu se cunoaște perioada în care a stărețit el. De
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]