1,501 matches
-
C. Rogozanu Noua carte a lui Gabriel Liiceanu se intitulează Declarație de iubire. Cuprinde articole, scrise cu diverse ocazii (unele festive), despre oamenii care l-au marcat pe scriitor. Numele sînt dintre cele mai mari: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Constantin Noica, Emil Cioran, Andrei Pleșu, Mihail Sebastian, Horia Bernea. "Marcat" este puțin spus - fiecare dintre aceștia au însemnat evoluție culturală și spirituală. Există și o intrigă în toată această "declarație de iubire" - ea este vizibilă mai ales în eseul
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
o contextualizare a fenomenului literar al exilului, criticul precizând că, de fapt, „cartea nu încheie, ci deschide o cale de cercetare”, prin interpretări ale unor opere diverse ca formă și anvergură, de la Panait Istrati, Eliade, Cioran, Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, la Paul Goma, Negoițescu, Matei Călinescu etc. Cartea despre Mircea Eliade explorează aspecte diverse ale operei și biografiei eliadiene, iar secțiunea Conexiuni inverse investighează „cazul Mircea Eliade”, autorul căutând să dezamorseze „jocurile unei cabale malefice” împotriva istoricului religiilor, întrun stil
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
îngăduit, în loc de perestroika au făcut saltul în democrație. Numai că revoluția, cu sau fără ghilimele, a fost anexată, așa cum știm. Și din avangardă am fost împinși în ariergardă. Iar din istorie ne-am retras mai spre poarta de ieșire. Virgil Ierunca: Deci am ratat ceea ce cehii au numit lustrația (adică neeligibilitatea pe termen de 5 ani a celor cu funcții de răspundere în fostul regim comunist corespunzând la Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara). La cehi a devenit lege, la noi
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
-se pe sub piele, făcându-i diverse mici servicii, dându- i sfaturi tendențioase, pentru ca apoi să aștearnă pe hârtie, în atenția Securității, tot ce făcea, spunea sau scria mama Monicăi Lovinescu. Îi fusese recomandat drept, ce ironie!, „fratele meu”, de către Virgil Ierunca. Cum să-și fi închipuit o doamnă ca soția lui E.Lovinescu, educată în cu totul alt spirit decât acela care guverna lumea comunistă, că un poet, și, încă, unul adevărat, ca Ion Caraion, care suferise el însuși de pe urma Securității
„Păunescu a făcut (rău) cât jumătate din Securitate“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4090_a_5415]
-
aș fi scris editorialul, la a cărui idee țin și care ma desparte de dl Grigurcu. Am observat mai demult că reacția la Călinescu vine îndeosebi dinspre generația de dinaintea noastră, aceea care l-a cunoscut în anii '40. Dl Virgil Ierunca, ieri, dl. Adrian Marino, azi, sînt purtătorii de cuvînt ai acestei atitudini extrem de critice. Dl. Grigurcu este, el, o excepție de la regulă generației noastre, care l-a cunoscut în anii '60, si care este mult mai favorabilă lui Călinescu. Cele
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
sau mai putin voalata de a scoate adevărul la suprafață. S-au deosebit prin stil și vîrsta, si, poate, chiar prin aprofundarea ororilor comunismului, dar în comun le-a fost predilecția pentru acest gen de cărți. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca ar fi primii care ar deschide această listă de fideli ai Gulagului, ca să-i numesc cumva. Ar urma, apoi, Adrian Marino care, la un moment dat, a susținut chiar un serial în 22. Doina Jela se cuvine a fi amintită
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
listă exhaustivă, cu cetitudine nu e, iar dacă s-a vrut o listă exponențială, ceea ce e mai probabil, și voi spune imediat de ce, prezența anumitor nume acolo o fac, după părerea mea, ridicolă. Ce caută acolo Monica Lovinescu și Virgil Ierunca? Alcătuitorii listei ar trebui să știe că Monica Lovinescu a fost bătută cu sălbăticie din ordinul Securității și se află pe listele de urmăriți ai Serviciilor Secrete românești care au încercat felurite forme de șantaj asupra ei. Mama Monicăi Lovinescu
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
refuzat să-l întîlnească pe șeful SRI, Virgil Măgureanu, din cauză că era convinsă că "profesorul" nu diferea de reprezentanții fostei Securități. Or, pentru cine mai cunoștea asemenea lucruri, să pui pe o asemenea listă numele Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca e fie o dovadă de tîmpenie jurnalistică, fie o provocare, fie, mai probabil, un simptom că lista a fost alcătuită mecanic, pe principiul copy and paste. Se mai găsesc pe această listă și nume de ziariști care n-au împlinit
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
lume. Am avut mereu sentimentul că evenimentele petrecute cu doar câteva săptămâni înaintea nașterii mele fac parte dintr-o altă existență foarte îndepărtată în timp. Sunt dinaintea erei noastre, cum se spunea în vechile cărți de istorie. Cartea lui Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești, bogata literatură autobiografică de la începutul anilor '90 (în primul rând, Jurnalul fericirii, de N. Steinhardt și Închisoarea noastră cea de toate zilele, de Ion Ioanid) și formidabila serie de filme documentare, Memorialul durerii, mi-au deschis o nouă
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al unei alienări tot mai pronunțate. Dar căreia îi rezistă. Agnosticismul ei și al lui Virgil Ierunca e pus, la un moment dat, sub semnul întrebării. Un înger familiar este așteptat, mai ales că acum, ca niciodată, gândurile despre sinucidere au motive să se concretizeze: „eu, care privilegiez sinuciderea - singura soluție împotriva îmbolnăvirii -, am fost cuprinsă de
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
atât de acută a trupului, cu excepția, poate, a brodărilor pe seama tentativei de intimidare din 1977. Împărțită între atâtea noi fragilități, ce par că o domină, ea e intimidată, în fond, de o singură realitate cu adevărat insuportabilă: boala lui Virgil Ierunca, un soț ce „tace, devine absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
putut servi de cel mai bun alibi, dacă m-aș fi apucat eu însumi de fumat. După douăzeci de ani de la aceste vizite, am aflat că exista cineva care profitase din plin de alibiul cu pricina. E vorba de Virgil Ierunca. In 1967, când am fost prima oară la Paris, m-a întrebat pe nepusă masă dacă am cunoscut-o pe Pompilia Eliade. Îi fusese elev, cu vreo cincisprezece ani înaintea mea, după cum îi fusese elev și mamei mele (pe care
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]
-
Nicolae Manolescu Citesc, între alte noutăți editoriale, Trecut-au anii..., fragmentele din jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca, publicat la Humanitas, laolaltă cu trei interviuri, cîteva articole (unele reluate din România literară) și "scrisori nepierdute". Nu-mi propun, aici și acum, să recenzez cartea, care ar merita-o din plin, impresionantă evocare a unei lumi dispărute în bună
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
de seamă, trăitori în exilul parizian al anilor '50. însemnările de față pornesc de la o surpriză de ordin, așa-zicînd, personal: și eu i-am cunoscut, chiar dacă nu atît de bine, pe mulți dintre cei portretizați cu mare talent de Virgil Ierunca și aș putea depune mărturie în privința validității morale și psihologice a portretelor. I-am întîlnit (deși ne despărțeau atîtea, vîrsta, depărtarea, vizele - de ieșire, pentru mine, de intrare pentru ei), începînd chiar cu autorul jurnalului, pe care l-am căutat
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
al părinților mei, la Rm-Vâlcea, a plecat din țară, nebănuind că definitiv, în toamna în care izbucnea războiul mondial. în septembrie 1967, m-a așteptat la Paris, lîngă o stație de metro, așa cum stabilisem, de comun acord, prin intermediul lui Virgil Ierunca. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost: "Mă bucur să te... revăd". Doar scurta pauză de dinaintea verbului m-a făcut să nu-mi exprim mirarea. Știam că plecase din România pe cînd eu nu eram născut și
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
Pompilia trăiește?" Trăia, și încă în aceeași casă veche, în fundul unei curți plină de iarbă pe care o ciuguleau orătăniile. Sau: Avea un cocoș rău care se dădea la oameni. îl știi?" Povestea cu cocoșul mi-o spusese și Virgil Ierunca, fost, el, elev al Pompiliei și al părinților mei. Curios e că, în anii '50, cînd mă duceam eu la Pompilia, eram agresat de un cocoș de care mă feream plesnindu-l peste cioc cu caietul de franceză, devenit un
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
1967 (nu l-am revăzut niciodată; în 1981, cînd eu am fost din nou la Paris, murise), eminentul profesor de la Sorbona, autor al unui studiu despre Léon Daudet, pe care mi l-a oferit, idolul liceenilor de vîrsta lui Virgil Ierunca din Râmnic. Le voi povesti cu alt prilej. Ca și altele, ai căror protagoniști au fost eroii aceluiași jurnal, intitulat nostalgic Trecut-au anii...
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum am arătat și altădată, Virgil Ierunca e structural un poet. Polemica ce pare a-l caracteriza cu precădere pornește nu dintr-un fond de împotrivire nativ, dintr-o meditație rece a unui temperament de luptător, ci dintr-o sensibilitate provocată, dintr-o fibră contemplativă contrariată de
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
ale opoziției la o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I. Negoițescu - au manifestat aceeași propensiune precum Virgil Ierunca spre înțelegerea lirismului dinăuntrul său, palpat cu finețea vibratilă a unor asocieri verbale ce-i aparțin: "Ultimul volum al lui Dan Laurențiu, Privirea lui Orfeu, conturează, fără să retușeze, imaginea unui poet care, spre deosebire de mulți dintre confrații săi de generație
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
ceea ce trebuia "știut" - că poezia nu are trecut, că ea dezmărginește timpul". Parafrazîndu-l pe exeget, sîntem în măsură a constata că există și o critică orfică, ce "dezmărginește" aidoma poeziei, diferită de cea care mărginește prin observație clasificatoare, pedestră. Virgil Ierunca oficiază, de cîte ori e nevoie, o asemenea critică orfică. Nu se va putea vorbi despre Virgil Ierunca fără a se avea în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
a constata că există și o critică orfică, ce "dezmărginește" aidoma poeziei, diferită de cea care mărginește prin observație clasificatoare, pedestră. Virgil Ierunca oficiază, de cîte ori e nevoie, o asemenea critică orfică. Nu se va putea vorbi despre Virgil Ierunca fără a se avea în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
relația și etică și metafizică dintre a fi și a nu fi". Arghezi precum un Hamlet ratat? Dar nu ne așezăm cu toții pe o scară ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil Ierunca e cel ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va găsi o rostire senină, nedumeririle vor deveni întrebare". Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe să fie și autocritic, asumîndu-se în totalitatea manifestărilor d-sale în timp și spațiu, precum un irecuzabil semn de probitate: "Recitesc De două mii de ani. Încîntat. Cu atît mai mult cu cît aveam o opinie tulbure despre Mihail Sebastian
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]