13,885 matches
-
un cadou otrăvit. Acum, că am primit Goncourt-ul, încep să-i înțeleg. Scrii sub presiune, ești sub ochii tuturor. Dar am o șansă enormă. Sunt un scriitor bătrân, ceea ce aduce multe inconveniente, și un singur avantaj. Nu-ți mai faci iluzii în privința succesului, a gloriei. O să dureze un an, după care o să redevin ce-am fost. Dacă mai aveam treizeci de ani, m-aș fi crezut un star rock. Așa, sunt lucid. Dar asta nu mă împiedică să mă bucur. Mă
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
scriitor carismatic, cu aură rasputiniană, în Parisul anilor ’80, defilând cu cele mai frumoase femei la braț, Eduard Limonov e mereu într-o eroare de percepție asupra propriei persoane. La fel ca eroul lui Cervantes, el plutește în permanență în iluzia propriului destin glorios care, însă, întârzie să se manifeste. În ciuda unei vieți incredibile, cu adevărat romanești, el nu ajunge niciodată eroul salvator al Marii Rusii sau al lumii. Față de visele lui de mărire, luptele pe care le poartă sunt mărunte
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
D Lestine iterare (urmare din numărul anterior) 617. Nu există piatră de râu care să nu fi fost spălată de acesta. 618. Cum stolurile se învelesc cu orizonturile toamnei tot așa moartea se acoperă cu iluziile vieții. 619. Numele real al visului este știut numai de Dumnezeu. 620. Numai inima ta poate să știe cât de sângeriu este orizontul iubirii vieții tale. 621. Nu te plânge de viață ci de somnul pe care-l trăiești visând
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
la infinit fără a ajunge vreodată în gara acestei lumi. 630. Lașitatea este onoarea minciunii. 631. Forța se supune inteligenței doar dacă este înțeleasă. 632. Cu ce altceva poate sta omul la masa propriei sale tăceri dacă nu cu voința Iluziei Vieții sale? 633. Ce s-ar fi făcut Cristul fără crucea sa? 634. A întrebat cineva în gara sorții de ce ocolește atât de mult trenul vieții până să ajungă la moarte? 635. Cel mai îngrijorător lucru nu este suferința ce
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
fie după chipul și asemănarea ei. 661. Ce s-ar face popii fără un Diavol pe care să îl combată? 662. Lumina zilei nu ar mai fi la fel de strălucitoare fără amintirea suferinței. 663. Oare cum ar arăta această lume dacă Iluzia Vieții ne-ar lăsa să mai visăm alături de bine și rău și alte opusuri ale acestora? Ar mai fi iubirea cel mai important atribut al Lui Dumnezeu? 664. Oportunitatea de a fi noi înșine în această lume înseamnă de la sine
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
stăpânii acestei lumi crezând că dacă stăpânim anumite vanități și ierarhii sociale stăpânim și lumea. 704. Ce altceva rămâne din noi decât Cuvântul Lui Dumnezeu pe care l-am trăit vrând nevrând o viață? 705. Vor mai exista stele în urma Iluziei Vieții? 706. Imaginea poate înlocui multe cuvinte dar imaginea Cuvântului nu-L poate înlocui niciodată pe Dumnezeu. 707. Câte zile mai am de dus Iluzia Vieții în spatele sentimentelor mele din această lume? 708. Doar cel năpăstuit cunoaște sensul forței divine
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
pe care l-am trăit vrând nevrând o viață? 705. Vor mai exista stele în urma Iluziei Vieții? 706. Imaginea poate înlocui multe cuvinte dar imaginea Cuvântului nu-L poate înlocui niciodată pe Dumnezeu. 707. Câte zile mai am de dus Iluzia Vieții în spatele sentimentelor mele din această lume? 708. Doar cel năpăstuit cunoaște sensul forței divine și iarăși mă întreb de ce? 709. Nu suntem nici unii mai fericiți decât ceilalți și de aceea a fost nevoie de ierarhizarea socială care să ne
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
ar fi făcut moartea fără viața noastră? 711. Nu există pod al vieții care să nu unească două maluri ale morții precum nu există mal al morții nedespărțit de apa vieții. 712. Suntem atât de străini de noi încât considerăm Iluzia Vieții drept propria noastră viață fără să știm cine suntem de fapt, de unde anume venim și ce anume este cu adevărat moartea care ne așteaptă pe fiecare. 713. Cum ar arăta lumea cunoașterii noastre fără numere? Cu siguranță nu ar
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
anume este cu adevărat moartea care ne așteaptă pe fiecare. 713. Cum ar arăta lumea cunoașterii noastre fără numere? Cu siguranță nu ar mai putea fi bogată și prosperă pentru cei aleși sau blestemați de soartă. 714. Cel ce stăpânește Iluzia Vieții stăpânește lumea.De aceea este nevoie de cât mai mult spectacol în care să evolueze 30 D Lestine iterare numeroși magicieni ai moralei și bunăstării iluzorii. 715. Chiar dacă pe Terra va fi în viitor o singură națiune cu actuala
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
Vieții stăpânește lumea.De aceea este nevoie de cât mai mult spectacol în care să evolueze 30 D Lestine iterare numeroși magicieni ai moralei și bunăstării iluzorii. 715. Chiar dacă pe Terra va fi în viitor o singură națiune cu actuala Iluzie a Vieții, acea națiune va fi cea mai nefericită din întreaga istorie fiindcă nu va mai cunoaște o altă națiune unde să poată evada cerând azil politic. 716. Dacă ar dispare Iluzia Vieții ar dispărea cu ea atât moartea cât
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
fi în viitor o singură națiune cu actuala Iluzie a Vieții, acea națiune va fi cea mai nefericită din întreaga istorie fiindcă nu va mai cunoaște o altă națiune unde să poată evada cerând azil politic. 716. Dacă ar dispare Iluzia Vieții ar dispărea cu ea atât moartea cât și viața, nefericirea cât și fericirea, fiind înlocuite de alte fenomene care ar putea fi sau nu asemănătoare. 717. Iscusința este arta de a ști cum să-ți aranjezi perna pe care
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
a ști cum să-ți aranjezi perna pe care să-ți doarmă cât mai nestingherit trecutul. 718. Suntem în zorii unei lumi care nu cunoaște noaptea din care tocmai am sosit. 719. Răzvrătirea este a doua natură a vieții după iluzie prin care viața încearcă să-și țină în frâu Destinul. 720. Experiența ne arată calea iluziei. 721. Adâncimea unei priviri nu se măsoară în kilometri ci în profunzime. 722. Aceeași toamnă vine atât peste cele mai semețe fire de iarbă
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
718. Suntem în zorii unei lumi care nu cunoaște noaptea din care tocmai am sosit. 719. Răzvrătirea este a doua natură a vieții după iluzie prin care viața încearcă să-și țină în frâu Destinul. 720. Experiența ne arată calea iluziei. 721. Adâncimea unei priviri nu se măsoară în kilometri ci în profunzime. 722. Aceeași toamnă vine atât peste cele mai semețe fire de iarbă cât și peste cele mai pricăjite. 723. Instinctul fiarei se supune subzistenței iar al omului înțelepciunii
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
de mare frumusețea pierdută din noi încât oricât de multă frumusețe ne-ar dărui Pământul tot nu vom fi mulțumiți de ea și va trebui să inventăm păcate originare sau alte lucruri asemănătoare pentru a ne putea regăsi astfel în Iluzia Vieții pe care o trăim. 733. Nimeni nu poate afla adevărul pentru care am inventat minciuna. 734. Scopul a devenit o țintă abia când viața a devenit o luptă. 735. Cel care rămâne alături de Dumnezeu vrea să se apropie de
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
în această lume? Nu era mai bine să fi gândit o lume fără păcate și fără posibilitatea de a fi înșelat de Diavol? Chiar nu știa ce va urma? Atunci e grav! 776. Înțeleptul ară pe ogorul cunoașterii de pe tarlaua Iluziei Vieții pentru a pune răsadurile necunoașterii, iar omul de știință ară tărâmul necunoașterii pentru a pune răsadurile cunoașterii. Cine are dreptate? 777. Care astru va străluci etern înfruntându-și moartea propriului său Univers din Cuvântul spus la învierea gândului de
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
constă în Dumnezeul ce a făurit Cuvântul. 799. Adevărata singurătate a privirii este atunci când nu se regăsește nici în Lumina Divină a Iubirii. 800. Totul trece până și lumea viselor tale odată cu întreaga existență iar tot ce rămâne este doar Iluzia Vieții tale că aici va mai fi mereu câte ceva. (continuare în numărul viitor) 32
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
ferm - ea aparține până la urmă unei intuiții instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil. E o iluzie, oricum, faptul că, printr-o analiză obstinată, critica ar lămuri poezia. Eliot nu se declară în favoarea interpretării, dimpotrivă, spune că un exces în această direcție ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care trebuie să aibă
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină aprinsă/ Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de tot ce nu am gustat” etc. (Iluzii). Pe fir de tristețe, Ana își transformă, aproape regulat, confesiunile în reflecții, dînd meditații de comportament. Așa, în poză meditativă, o și preferă Perpessicius, considerînd, cînd îi recenzează al doilea volum, că „propriul lirei d-sale este mai puțin elegia
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
lui Camus, care privește de la un geam mulțimea ce sărbătorea uitând de sine finalul molimei, dar era singurul care știa cum germenii bolii rămân ascunși în cearceafuri și își așteaptă invariabil purtătorii. Cartea este o fabuloasă poveste despre libertate, despre iluziile ei, despre consimțământul tacit și instinctual al beneficiarilor ei în direcția reconstrucției ticăloșiilor totalitare, despre improbabilitatea și lipsa de teleologie istorică a libertății. Cartea e făcută să păcălească cititorul neavertizat: ea pare scrisă liber, exemplele la îndemâna neinstruitului abundă, autorul se
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
ceva mai bun: să citești cartea cu creionul în mână, să compari conceptele și să intri în laborator. La a doua vedere, cartea nu face doar un exercițiu de convingere: ea dă un concept prin care gândește libertatea și candorile, iluziile și formidabilele ei mecanisme de autodistrugere. Ca să argumentez acest lucru, îl voi numi și voi încerca să îl corelez cu scrieri anterioare ale lui Andrei Cornea. Cartea începe cu o uimire brutală, legată de evenimentele românești năucitoare ale verii lui
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
se justifică o observație a Monicăi Lovinescu, făcută, pare-mise, într-unul din volumele Jurnalului său, conform căreia, paradoxal Tania Radu (și nu Dan C. Mihăilescu, așa cum se crede îndeobște) ar fi adevăratul cronicar literar. Esențială pentru această specificitate, este o iluzie a „distanței temporale” pe care o creează majoritatea capitolelor din această carte. Oricât de neobișnuit ar suna, e un mare merit. Se știe, prin cutumă, genul cronicii presupune reacție rapidă, spontaneitate, intuiție, șansă ș,a.m.d. Ne place sau nu
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
Ioan Groșan, Caravana cinematografică, Cristian Teodorescu, Tainele inimei, Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Răzvan Rădulescu, Viața și faptele lui Ilie Cazane, Lucian Dan Teodorovici, Cu puțin înaintea coborârii extratereștrilor printre noi ș.a.). Acestea sunt fapte. Spuneam însă că e vorba și despre „iluzii” în aceste răgazuri. Chiar și atunci când scrie „la cald” Tania Radu lasă impresia că o face abia după ce temperatura a scăzut și agitația editorială s-a domolit (de astfel de cadre lungi are parte, de exemplu, Filip Florian, căreia îi
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
fond, modelele artistei sînt tot culturale. Vegetația de porțelan a Gherghinei Costea este una feerica, fictiva, născută dintr-o reflectare culturală a naturii, un fel de răzbunare a frumuseții reci și eterne față de fulgurațiile frumuseții organice, față de instabilitatea și de iluzia acesteia. Și aici, ca și în cele două expoziții amintite mai sus, se îngîna și se confruntă aspirații și stări contradictorii: transparență se luptă cu materia opaca, gravitația cu plutirea, amorful cu forma ascensionala. Și de cîștigat, în mod sigur
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
de o dubioasă autoritate didactica și nu numai. Una din piștele d-sale favorite o alcătuiește cea a relevării unor ideologizări alienante. Dacă nebănuite sînt căile Domnului, nu mai puțin neprevăzute sînt cele ale anexionismului ideologic, împins cîteodată pînă la iluzii optice în chiar sînul poeticii: Cînd, în , spre a se pune bine cu politrucii , autorii manualelor liceale de română decretau că Ștefan cel Mare (...) este protagonistul Fraților Jderi, ei contraziceau fără temei tocmai importantă regulă tipologica a lui Scott, pe
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
ar putea provoca exasperarea întregii societăți, cu o posibilă scăpare de sub control a situației. Premierului și susținătorilor săi politici, nu le rămîne decît să le dovedească optimiștilor că n-au dreptate. 1999 e un an pe care il începem fără iluzii, în care ne așteptăm mai mult la rău decît la bine, daca însă vom renunța și la prejudecăți poate că acest an va fi mai bun decît ne imaginăm azi.
Prejudecăti si iluzii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18204_a_19529]