1,464 matches
-
lui a fost susținută de un studiu al OMS, care a prezis dispariția blondelor până în 2002. Rapoarte ulterioare au contestat rezultatele studiului OMS, după ce o comisie ONU a negat corectitudinea acesteia. Capitolul 91 Frank Burnet intră în birourile moderne și imaculate ale capitalistului Jack Watson puțin după prânz. Totul era la fel ca la vizitele sale anterioare. Mobilă Mies, artă modernă - un portret de Warhol al lui Alexandru cel Mare, o sculptură balon Koons, o pictură Tansey cu alpiniști, chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant de albă și de imaculată. Nici echipamentul, nici bisturiele nu o speriau atât de mult ca albul acela absolut. Era ceva În culoarea aia care aducea cu tăcerea. Amândouă erau lipsite de viață. Pe când Încerca să scape de sub influența acelei culori a tăcerii, atenția i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai vagă dorință să-l dezlege. Nu simțea nimic, nici durere, nici tristețe. Deci, trase ea concluzia, probabil că În cele din urmă indiferența câștigase. Nu numai copilul, ci și simțurile Îi fuseseră avortate pe masa aceea de un alb imaculat din camera alăturată. Poate că era o speranță pe undeva. Poate că acum putea să meargă la pescuit, poate că În cele din urmă reușea să stea nemișcată ore În șir fără să se simtă frustrată sau lăsată În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zeci de notabilități armene care locuiau În Istanbul au fost arestate și duse cu forța la sediul poliției. Cu toții se Îmbrăcaseră adecvat, erau ca scoși din cutie, de parcă s-ar fi dus la o ceremonie. Purtau gulere de un alb imaculat și costume elegante. Erau cu toții literați. Au fost ținuți la sediul poliției fără nici o explicație, până când au fost În cele din urmă deportați fie În Ayash, fie În Chankiri. Cei din primul grup erau Într-o stare mai proastă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt la San Francisco cu tata. Adică asta credea până ieri. Asya s-a holbat la Armanoush cu o neîncredere care s-a risipit În curând, fiind Înlocuită de ceva mai apropiat de venerație. Poate că Armanoush nu era fata imaculată și manierată care-și Închipuise Asya că era. Poate că undeva În universul ei luminos era loc și pentru Întuneric, mizerie și deviație. Mărturisirea, departe de a o supăra pe Asya, nu făcuse decât să-i sporească stima pentru Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unei cântărețe transsexuale pe scenă, Zeliha avea o teorie. — E din cauză că se simt amenințați de prezența ei. I-a făcut cu ochiul lui Pașa al Treilea, care era Încovrigat pe pat ca o pernuță grea din blană de un alb imaculat, urmărind-o cu niște ochi mijiți, de un verde strălucitor. — Vocea ei e atât de divină, iar costumele ei atât de ostentative, Încât sunt sigură că sunt Îngrijorați că atunci când apare la televizor nimeni n-o să-i mai asculte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi el. Au venit pentru miracol, însă par mai degrabă niște vulturi. Un grup de boieri, bărbații în haine imaculate, femeile în negru strălucitor, s-au strâns repede în jurul Fratelui Innochentie cu fețe pline de pioșenie. ă Cum se simte acuma? fu întrebarea la care toți doreau un răspuns. ă Nu știu. Vin de la poartă, spuse Fratele Innochentie, încântat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski? Locotenentul puse stăpânire pe apartament cu postura sa dreaptă și cu privirea sfredelitoare. Locuința era imaculat de curată, cu mobilă simplă, dar nouă, solidă și bine făcută. Nicio urmă de sânge, spuse Salitov către nimeni. Porfiri intră ezitant. Se uită în ochii femeii timp îndelungat, găsind ceva în ei pe care aproape că-l înțelese. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Jurnalul lui Kitty, 5 ianuarie 2005, New York Introtc "Intro" Ningea lin peste Manhattan. Taxiul gonea de-a lungul marginii insulei, pe șoseaua FDR, și pentru o clipă, ultimele raze ale apusului făcură totul să pară un vis frumos, sclipitor și imaculat. Taxiul părăsi autostrada aglomerată prin ieșirea dinspre Canal Street și dispăru În pădurea cenușie de zgârie-nori. „Orașul pare așa de Întunecat!“ Își spuse Kitty Roman, uitându-se pe geam. Își luă din poșetă un colier ce părea scump și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
revelația ei. Charlie zâmbi fără să zică nimic, ca un motan, cu ochii pironiți pe drumul Întunecos care se Întindea În fața lor și cu gândurile pierdute Într-o zare neștiută, misterioasă. Studioul avea tavanul Înalt și pereți de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels. Altele erau În nuanțe de negru, gri și alb, și Înfățișau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Și ieși repede din cameră. 6 Pe Coasta de Vest, visândla Coasta de Esttc "6 Pe Coasta de Vest, visând la Coasta de Est" Kitty adormi În patul imens al familei Rothschild din San Francisco. Cearșafurile erau de un alb imaculat. Mai Întâi, visă că era actriță În București. Se Îndrepta spre scenă, fără să știe dacă energia tuturor oamenilor din sala mare urma să o paralizeze sau să Îi dea putere. Apoi Începea să joace. Ascunși În Întuneric, spectatorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu voia să-l alunge. Nimic, totul e În regulă. Iubitule, vino cât poți de repede... număr deja minutele. În dimineața următoare, când se trezi și se uită pe fereastră, Manhattanul era acoperit cu un strat gros de zăpadă splendidă, imaculată; prima zăpadă de când plecase pe Coasta de Vest, cu o lună În urmă. Matthew o sună foarte devreme. — Bună dimineața... tocmai m-am cazat la Mandarin Oriental, am luat micul dejun cu mama și cu sora mea. Mă gândeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca acela. Cipriano Algor se plânge, se plânge, dar nu pare a înțelege că lutul frământat nu se mai înmagazinează așa, că industriile ceramice de astăzi sunt pe cale să devină laboratoare cu angajați în halate albe, luând notițe, și roboți imaculați, făcând toată treaba. E scandalos că lipsesc de aici, de exemplu, higrometrele pentru a măsura umiditatea ambientă și dispozitivele electronice care s-o mențină constantă, corectând-o de fiecare dată când crește sau scade, acum nu se mai poate lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
semn să tac. O victimă se oprise, obraznică, chiar pe hârtia albă, prinsă în pioneze, de pe masa la care ședea. De data aceasta pregătirea loviturii a fost mai lungă; vroia să nu-i scape insecta, sfidătoare și neagră pe hârtia imaculată. Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ăsta a durat câtva timp, după care șalupa s-a apropiat și am fost cules din barcă de un pescar bătrân care semăna foarte bine cu Profetul. Pe țărm, mă aștepta o namilă de om, având un halat impecabil și imaculat pe care am recunoscut monograma elegantă de pe halatul lui Aristide. S-a recomandat „Francisc” și mi-a făcut semn să-l urmez. Coridoarele azilului erau pustii, dar auzeam șoapte în spatele ușilor. La colțul coridorului, Domnul Andrei a venit tiptil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
1970, 2) A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona pe rafturile din spatele tejghelei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
propagandistică și mulți credeau că aceasta ar fi fost rațiunea pentru care a fost ucis. Pradă superstițiilor nepriponite, fanaticii l-au ucis. — În chinurile facerii, doamna Telescu vedea cum o bombă cade din cer și face una cu pămîntul Biserica Imaculatei Concepțiuni unde Își căutaseră adăpost vecinii ei și ea dădu naștere unui prunc care avea să supraviețuiască războiului comunismului să devină un savant cunoscut În toată lumea și cît pe ce avea să supraviețuiască și secolului al douăzecilea! O pală miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șeic saudit. Nu se zărea nici urmă de părinții ei. Simți un fior de panică în timp ce intra în casă. Camera de zi și biroul tatălui ei erau pustii. Își făcu curaj să intre în bucătărie. Maică-sa era așezată la imaculatul blat de gătit, cu telefonul în mână. — Francesca, slavă Domnului că ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar scările încet. S-a grăbit să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dreptate? Se întreba pentru a mia oară: „Cum arată, oare?“ Deodată, din spatele digului în care se spărgeau valurile asemenea căscatului unui uriaș, se auzi sirena unui vapor. — Vine! Vasul de transport francez, de cincisprezece mii de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
el, Gaston nu era pentru ea decât un nătăfleț, mai exact, un prost. — Scuză-mă că am întârziat, Tomoe, spuse Ōkuma cu vocea lui pițigăiată. Era îmbrăcat elegant, cu o jachetă neagră peste care scosese gulerul cămășii, de un alb imaculat. Cravata era de bun-gust, cu nod Windsor. Era atât de elegant, încât chelnerițele nu-și mai luau ochii de la el. — Te-am făcut să aștepți cam mult, zise el pocnind din degete. Iartă-mă. — Nu face nimic, răspunse Tomoe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
singuratică, bătând din aripile ei albe ca zăpada. Dar a văzut-o nedeslușit. Era tot ce-și amintea, și nici de lucrul acesta nu era prea sigur. Avea impresia că văzuse totuși cerul albastru și aripile egretei de un alb imaculat, dar la fel de bine putea să fi fost o himeră sau un vis. Apoi și-a pierdut cunoștința și a zăcut acolo până l-au găsit, cu capul pe jumătate în apă. Unde dispăruse Gaston? Nu exista nici urmă de cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]