7,197 matches
-
primul volum; Oglinda fermecată, al doilea volum antologic, ni-l arată pe prozator evoluînd într-o direcție previzibilă: opoziția dintre prezentul decăzut și trecutul mirific al Iașului se transformă în opoziția dintre realitatea brută și fantezie; locul trecutului îl ia imaginarul pur, desprins de contingent. Prozele poetice devin basme stilizate (Culegătorul de stele căzătoare, Oglinda fermecată) sau parabole stranii, apropiate de basm prin infuzia de fantastic (Fluturul morții, Spovedania unui orb). Bineînțeles, nici urmă de folclor în aceste ingenioase compoziții: parabolele-basm
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
frapant minimalismul celor mai valoroși dintre tinerii poeți de azi. Spre deosebire de ei însă, Mircea Cărtărescu practică un minimalism, nu știu cum să-i spun altfel, dens. Formula se îngustează, se subțiază, dar se încarcă simultan de tensiune. Felul în care traduce în imaginar local numele trupei rock Dire Straits e, din punctul acesta de vedere, cât se poate de semnificativ: „se pregătește un fel de furtună de vară/ s-au adunat norii peste blocurile jigodioase/ și ghenele put/ tocmai luasem Dilema de la unul
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
moarte/ se făcea un drum nou și lumina aurea prundul pe maluri” (Într-o casă memorială); „recunoșteam perfecțiunea/ după o mireasmă de pădure” (Iubirea dintre poeți). Suveranitatea e, în chip refrigerat-formal, cea a trupului, căruia îi corespunde textura densă a imaginarului, ca o carnație secundă. Nu o dată desfătarea corporală se avîntă pînă-n pragurile mitologice (Centauri). Din acest materialism sublimat în decorativ izvorăște, după cum am văzut, o poetică a asociațiilor luxoase. O suită de imagini ce-ți iau ochii, aidoma picturilor lui
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
Dinu Flămând Ample, dinamice, formidabile mașini de tracțiune din imaginarul veacului trecut sunt multe din poemele brazilianului Carlos Drummond de Andrade (1902 - 1987), a căror vehemență analitică își găsește o surprinzătoare adecvare în chestionarul actualității noastre. Îi propun cititorului o mică selecție dintr-o antologie românească ce urmează să apară
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
vocabularul fundamental. Coșmarul imaginat de regizor aduce în film zgomotul obiectelor, lumea așa-zis reală este însoțită de sunet și ea pătrunde în cinematograf nu pentru a-l elibera, ci pentru a-l ajuta să intre și mai bine în imaginarul colectiv. Importantă este separarea planurilor. Inițial, artistul trăiește într-o lume surdomută pentru care cuvintele nu sunt decât mimică. Câinele nu latră, rochiile nu foșnesc, ușile nu scârțâie, telefonul nu sună etc. Nu doar filmul, ci întreaga lume este mută
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
fost ftizic și moartea i-ar fi fost grăbită de o cavalcadă într-o noapte de iarnă putând părea, prin comparație, de-a dreptul cuminte.) Să reluăm: toate aceste amănunte îi sunt mai mult decât familiare profesorului Mihai Zamfir. În imaginarul colectiv, Hrisoverghi ar fi avut, într-o logică a firescului, un ascendent semnificativ asupra lui Cârlova. În plus, mărturiile contemporanilor îl descriu drept un bărbat de o frumusețe răpitoare. Într-o împrejurare mondenă, i s-ar fi spus chiar că
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
Grădină lui Dumnezeu în mitologia creștină. Apropiată colaboratoare a lui Braga, Ruxandra Cesereanu a abordat o tematica extrem-orientală - Grădină Paradisului la Șei Shōnagon și Akira Kurosawa, iar José Manuel Anes, de la Universidade Lusiada din Lisabona, a vorbit despre Flori în imaginarul alchimic. Spre onoarea să, profesorul portughez a avut gentilețea să-i salute pe participanții români, ca reprezentanți ai unei culturi ce l-a dat omenirii pe istoricul religiilor Mircea Eliade (care, între 1941- 44, locuise pe strada Elias Garcia, la
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
luminoase reparații. „Fiecare e răspunzător de nefericirea tuturora”, scria Andrei Pleșu, în acel răstimp de speranță, - tocmai analizînd lecția sculptorului. * Acum, cînd Spătaru nu mai este, plecat de curînd dintre noi, ne simțim parcă despărțiți de o incandescentă vatră de imaginar și de tumult al ideilor. În epilogul unui roman celebru, de Max Broch, „Moartea lui Vergilius”, cînd sclavii ridică sipetul conținînd Eneida, pe care și-o însușise pentru viitorime Augustus, după primii pași, se aude un plîns altfel decît resemnat
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Magia hogwartiană era un joc al imaginației care nu disprețuiește rețetele, dar le utilizează după sufletul fiecăruia. Pe măsură ce eroii nu-și mai încăpeau în pantalonași și eroinele în bluzițe, goticul s-a accentuat, iar misterele au devenit din ce în ce mai punitive, ca și cum imaginarul hoffmannesc ar fi fost otrăvit cu aburii pestilențiali din Whitechapel, unde un anume Jack își lăsa urmele însângerate. Ochelarii lui Harry începeau să semene tot mai mult cu cei al lui John Lennon, Ron Weasley (Rupert Grint) își pierdea pe
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
monstru este de a fi, în același timp, libertate și captivitate. Teritoriul pe care se mișcă e vast, de vreme ce e chiar viața interioară, nemăsurata și obscura subterană a ființei...” Ca un poltergeist fantasmatic, jurnalul/memoriile conțin o dublă mișcare a imaginarului: inventează un mișcătorde- mobile interioare a cărui existență e deja imaginară și care nu va face ficțiunea interioară mai puțin imaginară, însă va furniza un material de o aparentă concretețe pe care se poate lucra realitatea. Jurnalul e fantasmarea unei
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
cu pricina mă interesează. Dacă am un reproș a-i face (unul singur!) lui Ioan Es. Pop, acesta se referă exclusiv la o propoziție din paragraful final. În care discuția, individuală altminteri până la carne și unghii, e proiectată pe ecranul imaginarului colectiv. Pactul cu diavolul, scrie acolo poetul Ieudului fără ieșire, nu e reziliat odată cu Fauștii lui Marlowe, Goethe sau Mann. Clauzele lui continuă până mai ieri. De acord, dar de ce dă Ioan Es. Pop exemple așa de ocolitoare când avea
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
cu un titlu caustic, Arta de a fi păgubaș , a ajuns la al doilea volum din patru în cîte este proiectat, cu subtitlul așijderea dur, Oameni și javre. Avem a face cu o scriere autobiografică, avînd însă ferestrele deschise spre imaginar, care ne reamintește întrucîtva ciclul romanesc al lui C. Stere. Depoziția realistă a subiectului e mixată cu personaje și fapte aparținînd ficțiunii, fără ca, în genere, planurile să se stînjenească între ele, întrucît cel secund are darul de-a întări concretețea
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Florin Toma Imaginarul românului este egal cu aproximarea paradisului. Chintesența se găsește pe firma unui magazin de haine second-hand, dintr-un oraș faimos din sud, „Visul imaginației”(sic!). Pe lângă sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
va semăna atât de bine cu un elefant și care va avea harul de a coace prăjituri nemaivăzute, vrăjite, călătorind buimac pe urmele mamei și apoi ale elefantului-tată, în căutarea împlinirii destinului său - este povestea unor călătorii, dinspre real spre imaginar, dinspre centru spre margine și invers, lumea fiind ea însăși, în viziunea barocă a autoarei, mai mult o „buclă” decât o linie închisă, un amestec de frumusețe și diformitate, de har și fatalitate, de viață și moarte, fără a-și
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
nu e, în mod „natural”, Iubire: de pildă amorul homosexual; acesta este discursul „de dreapta”). Pentru Barthes, în anii ’50, tehnica cea mai supărătoare a puterii consta în această naturalizare a noțiunilor, de fixare a lor ca heralzi într-un imaginar care nu se recunoaște ca imaginar, ci care se consideră Adevăr. Dar nu orice natură e Natură, sau, cu alte cuvinte, nu orice „se dă” este de fapt „făcut” (sau, în limbaj existențialist: nu orice existență precede esența). Barthes recunoaște
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
de pildă amorul homosexual; acesta este discursul „de dreapta”). Pentru Barthes, în anii ’50, tehnica cea mai supărătoare a puterii consta în această naturalizare a noțiunilor, de fixare a lor ca heralzi într-un imaginar care nu se recunoaște ca imaginar, ci care se consideră Adevăr. Dar nu orice natură e Natură, sau, cu alte cuvinte, nu orice „se dă” este de fapt „făcut” (sau, în limbaj existențialist: nu orice existență precede esența). Barthes recunoaște deja în Mitologii nu doar că
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
a cărții, adică ciclul omonim, Refuz fularul alb. Ar fi necesare, apropo de această transformare, câteva accente. O dată pentru că asimilarea dogmei n-a dus (ca la atâția alții) și la un prizonierat stilistic. Chiar dacă preia termeni și referințe din sfera imaginarului creștin, Marius Ianuș nu-și pune nici o clipă în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeași mențiune și în privința atitudinii. Smerenia, aici, e câștigată prin suferință. (O suferință, înțelegem, cumplită.) Nu-i nicidecum consecința unei slăbiciuni. Nu e confortabilă
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
că, după Heidegger, acesteia i s-ar fi substituit discursul ideologic. Ni se oferă un conspect sugestiv al acestui flagel cu pretenții de "soluție universală". E pus la contribuție Paul Ricoeur, care, socotind ideologia și utopia drept "două expresii ale imaginarului social", arăta că prima proiectează prezentul în slujba unei autorități, iar cea de-a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului de ideologie conotația sa peiorativă, de pericol
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
și baleiază orizonturi vaste, fundamentat pe observații, teorii și principii ale științelor omului, adică filosofie, estetică, sociologie, psihologie, științe ale comunicării etc. Așadar, dincolo de analiza științifică, pozitivistă și neutră, de privirea din exterior, se deschide un orizont larg pentru aventura imaginarului, pentru valorile conștiinței, pentru eposul interiorității. Această dualitate a teritoriilor investigate și dubla sursă a argumentelor în epica demonstrației nu sînt nici pe departe întîmplătoare sau irelevante în economia cărții, ci, dimpotrivă, sînt chiar justificarea profundă și rațiunea de a
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
din ultima carte, unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o vreme
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
de Tournier m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine . Pierrot fiind furnica, omul muncitor, cuminte și cazanier, Arlechin e greierele, artistul, boemul și seducătorul. Prejudecata copiilor, alimentată de opinia părinților, n-are cum fi favorabilă lui Arlechin. Imaginarul colectiv e dintotdeauna defavorabil artistului. Munca lui de pictor sau de cântăreț nu seamănă cu a brutarului. De aceea e suspectat de lene și de frivolitate. Libertatea nu reprezintă pentru cei mai mulți o valoare la fel de mare ca apartenența. Urmărind să convingă
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
cunoscut calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului Vladimir Ghica, mort la Jilava). Fapt e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit. El a deprins arta de a stârni cititorul, de a-l provoca, de a-i zgândări închipuirea, de a-i propune ipoteze,dezbateri, profeții, inclusiv miracole legate, de pildă de călugărul și preotul exorcist (asasin?) de la schitul Tanacu
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
mod foarte naiv de afișare a "independenței", a unei "originalități" cu valențe exhibiționiste (îmi spune Barbu Cioculescu că părintele d-sale, Șerban, ar fi numit apucătura în cauză, "puțoism"). Putem avea în vedere conduita unor adolescenți nesatisfăcuți trupește, al căror imaginar o ia razna pe un drumeag lubric, înscriindu-se pe pereții unei încăperi intime, cu materie stercorară. Departe de subsemnatul de-a nega talentul, cel puțin incipient, al unor douămiiști. Punem în chestiune exclusiv un bun gust (să zic și
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
asemenea unui leu singuratic și majestuos. Reveriile lui Constantin Baciu În lumea gravă a artei din ultimii cincizeci de ani, în care marile probleme ale existenței s-au intersectat permanent cu marile aspirații ale limbajului și cu imprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciu a apărut și s-a retras din lume cu discreția și cu delicatețea unei făpturi angelice. Mult prea încărcat de tensiuni interioare și de abisuri camuflate pentru a fi doar un grafician, dar și mult prea pătruns de
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o latură a sa ce se "universalizează" mai lesne, cea a angoasei. În pofida acestor circumstanțe, producția poetică se îndărătnicește a porni inclusiv din toposuri cu particularități culturale proprii, care modelează temperamente, se răsfrîng în imaginar și în stilistică deseori la un nivel de autenticitate ce se cuvine luat în considerare. Un exemplu: Maramureșul, care nu e numai un set de poze color cu miză turistică, ci și o vatră activă de poezie. Unul din exponenții
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]