1,629 matches
-
întârziere în a rezolva sarcinile la care au fost supuși. În cazul oamenilor, expunerea repetată la evenimente aversive și a căror control sau anticipare nu poate fi monitorizat de către persoană duce la învățarea neajutorării care se exprimă prin deficite ale imboldului motivațional, deficite emoționale (anxietate, depresie) cu implicații psihosomatice, deficite de gândire. Cercetările actuale relevă că în cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de știință în abordarea realității, depun rezistență, testează
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
parte, iar benzodiazepinele sunt adictive. 10.4. Stresul post-traumatic Nimeni nu poate ști mai bine decât o persoană care a fost abuzată (violată) noaptea târziu, sunetele care se aud în fundal și miile de amintiri care fac gălăgie fără nici un imbold. Studiu de caz Chiar după un an, ca "aniversare", pot să simt toate reacțiile mele de atunci încă o dată, împotriva oricărei opuneri, și ele sunt ceva ce nu se vor dispărea în timp. Doar femeile care au petrecut nopți singure
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de publicul de cultură și de practicile lui. Ea nu este singura care produce cunoștințe despre el, și nici cea mai interesată în materie. Sunt rare, fără îndoială, universitățile care se preocupă de acest lucru. Interesele de cunoaștere, care sunt imboldurile voinței de cercetare, sunt foarte diferite de o parte și de cealaltă: în cadrul instituțiilor publice sau private, motivația este, cu siguranță, mai mare, iar studiile, mai sistematice, în măsura în care ele depind de public; în mediile universitare, în schimb, cercetătorii au înainte de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
noi (I. Kant). Sentimentul care însoțește această judecată este cel de respectare a filantropului (cel care obligă), care manifestă bunăvoința sinceră, fără consecințe fizice. Recunoștința este o obligație nemijlocită, prin legea morală, o datorie, una a cărei încălcare poate anihila imboldul moral către binefacere. Se poate îndrepta și către strămoși. Aceștia trebuie apărați contra atacurilor, acuzațiilor și desconsiderării. Nerecunoștința unui om față de filantropul său poate merge într-atât de departe până la a-l urî (nerecunoștința calificată). Pare, totuși, neverosimil ca filantropia
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
aceștia ne-au oferit și ne-au pus la dispoziție pentru studiu și colecție documentară acte vechi, monede din diferite epoci și emisiuni, obiecte arheologice găsite întâmplător în zonă, materiale etnografice și alte vestigii din trecutul nostru. Nu pot uita imboldul primit din partea preotului cărturar Igor Jechiu, pe când păstorea la Ivești, de la care am luat exemplul colecționării dovezilor istorice și încercarea de a le valorifica muzeistic, așa cum dânsul făcuse în satul vecin cu noi, din păcate acum dispărut înainte de vreme. Informații
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
implantate sisteme de motivare eficace, pentru a-i încuraja pe tineri să se comporte altfel. 7. Personalul s-a angajat să susțină intervenția pe termen lung și să supravegheze, să sprijine, să antreneze, să verifice și să ofere "injecții de imbold" (booster shots) ori de câte ori este necesar pentru a menține câștigurile obținute, progresele în plan comportamental. 8. Personalul beneficiază de formare și retroacțiune regulată în legătură cu eficacitatea implantării intervențiilor. 9. Este stabilit și aplicat un sistem de măsurare și monitorizare a eficacității intervențiilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
vecinătate, în grupurile de colegi etc.) sunt, probabil, subreprezentate. Evaluarea unor asemenea programe și strategii este mai dificilă și mai costisitoare; de aceea au fost efectuate mai puține evaluări riguroase ale acestor programe". Cu alte cuvinte, evaluarea programelor depinde de imboldul politic, care acordă finanțarea, și de importanța acordată inițial acestor programe. De pildă, e surprinzător că programele de acțiune comunitară și programele pe care le-am putea numi contextuale -cele care antrenează o schimbare pedagogică și socială importantă sunt mai
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să lăsăm să răsune, trebuie să putem să lăsăm să răsune muzica din gâtlejele răgușite de doliu. Noi voiam chiar azi să ne scoatem din restaurantețimea Graz-ului. Azi Graz-ul trebuie să poată să nu-l doară nimic. Astăzi e valabil imboldul cel de jos al șteimarchezului. Azi percutoarele or să fie instalate în vată. O tejghea în natură a fost pregătită pentru ca să ne recreem cu succes după istovirea prin artă, prin muzica totalitară, care nu se poate despărți nici de data
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Fondurilor Structurale și a Fondului de Coeziune de la mijlocul anilor 1980. Lucrul acesta a dus, la rândul lui, la o mobilizare generală a autorităților regionale și locale din întreaga Europă care sperau să obțină ceva de pe urma acestor fonduri, oferind un imbold noțiunii de "Europa Regiunilor", care a generat o literatură de specialitate vastă. Această literatură era în mare măsură artificială în sensul că diviza "regio-scepticii" de "regio-entuziaști", primii încercând să dea pe față noțiunea potrivit căreia regiunile înlocuiau într-un fel
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
etichetată drept "scepticism a priori". Acesta a reflectat un pesimism general care privea posibilitatea unei reforme semnificative politică sau administrativă, și urma să cauzeze multe probleme cercetării descentralizării franceze în anii care vor urma.5 Prima etapă a descentralizării: un imbold ireversibil pentru schimbarea prin legislație O analiză mai exactă, care probabil este perspectiva dominantă a literaturii academice de specialitate din Franța, este că descentralizarea a fost foarte sugestivă și a introdus schimbări importante în sistemul relațiilor central-locale din Franța, chiar dacă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tacticii în ceea ce privește politica economică și socială, a implicat și o înțelegere diferită a noțiunii de descentralizare, care a devenit acum parte integrantă a unei reforme mai ample a administrației de stat. Reformele de descentralizare din 1982 oferiseră deja un nou imbold reformelor administrației publice aflate în plină desfășurare, fiind lansate pentru a aduce guvernul mai aproape de cetățean, pentru a-l democratiza, și pentru a-l face să funcționeze mai ușor și mai eficient. După Jean-Benoît Albertini, reformele, care inițial ținteau doar
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sub influența neoliberalismului, guvernul socialist a trebuit să se redirecționeze și să se alieze cu restul. În jurul aceleași perioade, integrarea europeană a fost ,,relansată" odată cu venirea socialistului francez Jacques Delors la președenția Comisiei Europene în 1984. Delors a dat un imbold procesului integrării prin lansarea proiectului Piața Unică* ce urma să fie realizat până în ianuarie 1993. Președintele Mitterrand și socialiștii francezi au trecut peste acest imbold și s-au îndreptat către o integrare europeană mai măreață, iar proiectul ,,democrația socială într-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
venirea socialistului francez Jacques Delors la președenția Comisiei Europene în 1984. Delors a dat un imbold procesului integrării prin lansarea proiectului Piața Unică* ce urma să fie realizat până în ianuarie 1993. Președintele Mitterrand și socialiștii francezi au trecut peste acest imbold și s-au îndreptat către o integrare europeană mai măreață, iar proiectul ,,democrația socială într-o singură țară" treptat, a fost dat uitării. Mai mult, a existat o nouă deschidere către lumea înconjurătoare din partea numărului mereu în creștere al elitelor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-a avut ca profesor de drept pe Cino da Pistoia, în același timp poet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a Florenței, centru al extincției și al păcatului, este rezultatul firesc al dorinței de salvare, iar evadarea în mediul campestru reprezintă un imbold de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine în mijlocul acesteia, devine un fel de regresus ad uterum: „iar acolo să ne petrecem vremea în bucurii și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe patul de moarte, eroul hotărăște să facă un unic gest onorabil, acela de a-i scuti pe cei care îl adăposteau de rușinea publică, și acest lucru nu este posibil decât apărând în fața celorlalți, care în acea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o poate lua în absența soțului. Pentru ca lamentația ei să devină și mai patetică sau pentru a-și oferi imboldul necesar sacrificiului propriu, personajul feminin aduce în prim plan exemplele unor fecioare sau soții care au preferat să se jertfească decât să fie dezonorate: „Mai abitir o soață se cuvine/ Să moară, decât trupul să-și întine.”826 În Evul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca un alt rol, îl cultivă pe acesta cu asiduitate.912 Virilitatea personajului feminin, reliefată în acțiune, nu trebuie să ne surprindă, deoarece o femeie puternică, cum este această donna demonicata, dobândește trăsături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezlege. După cum spunea Platon, atunci când Zeul a Îndemnat printr-un oracol ca altarul de la Delos să fie dublat ca volum - ceea ce era o problemă de geometrie extrem de dificilă -, el era mult mai puțin preocupat de Îndeplinirea acestei porunci cât de imboldul dat grecilor să studieze geometria; tot așa, pe cât se pare, când la Întrebări răspundea cu două Înțelesuri, dorința lui era de fapt aceea de a pune temeliile dialecticii și de a-i conferi prestigiu, demonstrând că studiul ei este necesar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-a avut ca profesor de drept pe Cino da Pistoia, în același timp poet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a Florenței, centru al extincției și al păcatului, este rezultatul firesc al dorinței de salvare, iar evadarea în mediul campestru reprezintă un imbold de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine în mijlocul acesteia, devine un fel de regresus ad uterum: „iar acolo să ne petrecem vremea în bucurii și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe patul de moarte, eroul hotărăște să facă un unic gest onorabil, acela de a-i scuti pe cei care îl adăposteau de rușinea publică, și acest lucru nu este posibil decât apărând în fața celorlalți, care în acea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o poate lua în absența soțului. Pentru ca lamentația ei să devină și mai patetică sau pentru a-și oferi imboldul necesar sacrificiului propriu, personajul feminin aduce în prim plan exemplele unor fecioare sau soții care au preferat să se jertfească decât să fie dezonorate: „Mai abitir o soață se cuvine/ Să moară, decât trupul să-și întine.”826 În Evul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca un alt rol, îl cultivă pe acesta cu asiduitate.912 Virilitatea personajului feminin, reliefată în acțiune, nu trebuie să ne surprindă, deoarece o femeie puternică, cum este această donna demonicata, dobândește trăsături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Apare pentru prima oară ideea, reluată și dezvoltată în ultimii ani tot mai insistent, conform căreia natura are o inteligență proprie și răspunde în mod adecvat agresiunii omului asupra ei. Mașinile de învățat, proiectele dezvoltate de Pask au constituit un imbold în dezvoltarea de mai târziu a inteligenței artificiale și roboticii. În 1958 Pask produce un sistem de învățare denumit SAKI, care era, după expresia sa, o „mașină de învățare adaptivă”. Interesul său pentru învățarea automată a fost continuat și dezvoltat
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]