3,483 matches
-
cursurile Liceului Francez și ale Liceului Clasic din București (1944-1951) și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1951-1955). Lucrează ca preparator, asistent și lector la Catedra de limbi clasice (1955-1983). Obține titlul de doctor în filologie cu teza Imitație și stil în opera lui Dionis din Halicarnas (1978). Este membru fondator al Cercului de Poetică și Stilistică și al Societății de Studii Clasice din România și responsabil al Cercului de Poetică și Analiză Textuală din cadrul Universității din București. Din
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
în proză ale lui Alecsandri se republică O preumblare prin munți. B. P. Hasdeu tipărește mai întâi în P., sub titlul Răzvan-Vodă, „poemă dramatică în cinci cânturi”, drama Răzvan și Vidra. Grigore H. Grandea este autorul romanului Misterele palatului Valhala, imitație nereușită după romanele lui Eugène Sue. R.Z.
PERSEVERENŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288763_a_290092]
-
într-ale parodiei” (Victor Cubleșan), P. include în Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului parodii ori pastișe folclorice care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele de înstrăinare vorbesc despre fetele plecate „la turci”, iar cele de cătănie includ esențiala vocabulă NATO, „strâgăturile” sunt despre „noile realități capitaliste”, „din
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
două sau mai multe persoane și urează la fiecare familie fericire și mai ales recolte bogate. Textul este un recitativ epic (în Muntenia se și cântă uneori), prezentat de un solist pe fond zgomotos de tălăngi, de pocnete de bici, imitații de răgete, uneori cu acompaniament muzical, într-o atmosferă de mare veselie. În forma sa clasică și cea mai răspândită, p. narează desfășurarea amănunțită a cultivării și recoltării grâului, a măcinatului și coacerea pâinii. Poemul, care are uneori sute de
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
la satul Șărăuții, în raiaua Hotinu. Nuvela Zuma sau Discoperire scorțâșoarii tămăduitoarei de friguri, adecă a hinii e o scriere cu tentă moralizatoare, după M-me de Genlis, iar Moralicești haractiruri, trădând o înclinație timpurie pentru fiziologia literară, reprezintă tălmăcirea unor imitații ale lui Dimitrie Darvari după Teofrast. Crispin, rival stăpână-său, după Lesage, și o transpunere dintr-un autor necunoscut completează acest prim lot de încercări. În 1823 traduce, după un text grecesc al lui Evghenie Vulgaris, povestirea Memnon de Voltaire
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
după Montesquieu și G.-L. J. Carré, N., adept al monarhiei constituționale, întreprinde în fond, dincolo de teoriile expuse, o critică a regimului regulamentar din Moldova. Cu nostalgia vremurilor patriarhale, el vede - ca mai târziu junimiștii - civilizația noastră ca pe o imitație a celei apusene. În ultimii ani a mai semnat în „Din Moldova” și „Convorbiri literare”. Atât prin creațiile literare, cât și prin opiniile exprimate în diferite împrejurări, el anticipează programul pașoptist conceput de Kogălniceanu în Introducție la „Dacia literară”, crezul
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
lumea nouă, impresii de călătorie), I. Ursu. Ideea de solidaritate națională nu exclude, în plan literar, săgețile critice la adresa modalităților moderne de expresie. Astfel, la „Cronica veselă”, sub semnătura Tănase Kapuținăr, apar parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E. Moldovan nu îl
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
istorice ilustre din literatura europeană (Walter Scott, Prosper Mérimée, Victor Hugo), dar ținea să se integreze mai ales unei tradiții românești, oprindu-se la paradigma nuvelei istorice a lui C. Negruzzi. Autorul își prezintă, de altfel, scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
mai mult în prezent practica clinică. Cititorul va constata că, în cazul unor teoreticieni, multe dintre variantele enunțate mai sus sunt combinate, în timp ce alții preferă o variantă anume. Modelul învățării sociale a lui Bandura Interesându-se de problemele învățării prin imitație, pe care o consideră una dintre sursele esențiale ale învățării, alături de învățarea prin contiguitate-repetiție și învățarea prin consecințe, Bandura se afirma în mod clar ca un cognitivist de origine și spirit behaviorist. Postulatul său teoretic de bază, care este denumit
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
risc și care, deci, controlează aceste situații în mod corect, fără a începe să consume din nou, constată că noul său comportament a fost întărit pozitiv. Teoria învățării sociale Bandura a dezvoltat o teorie conform căreia învățarea se face prin imitație, prin observația modelelor reale sau imaginare (modeling). Această teorie insistă asupra rolului de întărire al eficienței personale percepute și al așteptărilor rezultatelor. Anticiparea și observația vizuală joacă în acest caz un mare rol. Prevenirea recăderii Marlatt și Gordon au dezvoltat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu prudență; personalitățile excesiv de dependente suportă greu destrămarea grupului; personalitățile accentuat psihorigide sunt puțin sensibile la feedback în timpul jocurilor de rol. Conversație în sala de așteptare, schimb de informații, confruntarea propriilor dificultăți cu cele ale celorlalți, dezvoltarea empatiei, învățarea prin imitație observându-i pe ceilalți... Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Rolurile de animator și de observator alternează de la o ședință la alta (fiecare terapeut animează jumătate din numărul total de ședințe). La sfârșitul fiecărei ședințe, terapeuții fac schimb
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
axiologice, adică ce suntem noi românii și cum ne prezentăm noi în confruntarea istoriei?” Nu o metodologie, ci o profesiune de credință se înalță din aceste rânduri. Concepția asupra începuturilor literaturii române moderne este lovinesciană, în sensul aplicării ideilor de imitație, sincronism și adaptare din mers la un fond național originar. Mai precis, literatura română începe odată cu descoperirea Occidentului, așadar după 1800. Tot ce a fost înainte cade sub semnul „culturii minore”, însemnând provizorat, absența unor creații estetice. E de precizat
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
1865. Câteva articole și traduceri de poezie (Secreta mea durere, Sonetul lui Arvers, poeme de Alfred de Musset), colaborările la „Satyrul”, gazeta lui B. P. Hasdeu (semnate San-Huang-Ki și Tschao-Wan-Ki), cronici teatrale în „Românul” și o conferință-protest împotriva valului de imitații din roman, Despre influința lecturei romanțelor streine, publicată în „Atheneul român” (1867), e tot ce a rămas de la N. Manuscrisele conțin extrase din viața lui J. J. Winckelmann, fragmente ale unor articole despre originea, esența și decadența artei, cât și
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
evenimentele de mare publicitate - știri - În media: deturnări de avioane, dezordine civilă, răpiri, atentate cu bombe, emigrare, trafic de ființe vii etc. Repetarea lor, similaritatea procedeelor, demonstrează că, cel puțin, unii privitori imită ce văd. Interesul major Îl are Însă imitația În domeniul ficțional, prin confuzia frontierei dintre real și ficțional. Media - factor de distorsiune psihologică. Victimizarea indusă A. Bandura (1983) a susținut cu tărie că televiziunea distorsionează cunoștințele noastre despre pericolele și amenințările din lumea reală. Privitul la televizor induce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să li se aloce mai multă atenție În cercetarea efectelor media, chiar dacă până În prezent nu s-au pus În evidență factorii care condiționează aceste efecte, contribuind la scepticismul unor cercetători. Angajarea În comportamente violente este determinată de mai multe aspecte. Imitația are, desigur, o mare importanță, dar Înțelegerea mesajului rămâne un aspect important. Acest lucru nu constituie decât un argument substanțial care certifică Îngrijorarea privind relația Între media și violență. Recomandările făcute chiar Consiliului Europei, din multiplele aspecte ale violenței cotidiene
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cultural. Bazându-se pe o anchetă inițiată în rândul scriitorilor de Editura Ciornei, autorul comentează răspunsurile celor intervievați (Cezar Petrescu, Mircea Eliade, Ion Călugăru ș.a.) și, înarmat cu asemenea argumente de autoritate, combate „conformismul nostru literar” ce se sprijină pe imitație și modă. Principal recenzent al revistei, Romulus Demetrescu reușește să nu fie nici obedient, nici convențional în judecățile sale. El remarcă două primejdii care ar pândi romanul: subiectele erotice și problematica socială ce tinde să îl asfixieze, transformându-l într-
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
nouăzeciști. Pe de altă parte, există și opinia - susținută de corifei ai nucleului dur al o., între care Mircea Cărtărescu - că o. a strălucit cu adevărat în intervalul 1980-1985, tot ce a urmat fiind mai degrabă raliere la o modă, imitație întârziată și în cele din urmă conformistă, epuizare rapidă și istoricizare accelerată a fenomenului optzecist. Nu lipsite de doza lor de adevăr, asemenea constatări se cuvine a fi considerate cu prudență, ele resimțindu-se inevitabil de optica maximalistă a celor
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
în discuție noțiuni antinomice, considerate de P. doar alternative, precum ideal și real, social și individual, antic și modern, relativ și absolut, scop și mijloc, conținut și formă, libertate și normă, erudiție și creație, rațiune și efect, obiectivitate și preferință, imitație și originalitate, știință și umanism, pentru ca, în secțiunile următoare, să fie studiate mai cu seamă raporturi: valoare estetică - istorie, dinamică socială - evoluție artistică, filosofie - literatură, creație - metodă, artă - cunoaștere, artă - progres, teorie - dogmă, text - context ș.a. Reluând concepte din aceste
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
invocă Pasti nu sunt de tipul „copiere” și „dezvoltare”, internă și externă, adaptare și inadaptare într-o exclusivitate reciprocă, astfel că România ar participa într-una și ar fi absentă din cealaltă, adică ar fi orientată doar către exterior prin imitație și ar neglija transformările interne specifice, generatoare de dezvoltare. Dacă Pasti ar fi făcut o analiză a tranziției postcomuniste românești ca o tranziție societală specifică de configurare, dar și ca una profund racordată la și integrată în tranziția de la societatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar copia realitatea. Lumea „ficțiunilor ideale” îl ridică pe cititor deasupra intereselor cotidiene, egoiste și îl determină să se uite pe sine ca individ. Pentru a atinge acest scop, artistul trebuie să fie de o sinceritate desăvârșită și să ocolească imitația. Aceasta din urmă este un principiu distructiv cu atât mai primejdios, cu cât duce la neglijarea individualității naționale a poporului din care face parte artistul. Specia literară cea mai aptă de a releva specificul național i se părea a fi
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
națională, „direcția nouă” a îndrumat literatura către realitatea autohtonă, pe care criticul o dorea transpusă într-o haină artistică originală. Refractar spiritului provincial, a militat pentru o largă deschidere către cultura europeană, cerând însă o receptare critică, și nu o imitație servilă. Ca factori de referință recomanda atât tradiția artistică (mai ales din perioada 1830-1850), cât și literatura populară. Acesteia din urmă i-a acordat o importanță deosebită sub raport estetic, fără a-i neglija valoarea socială. Invocând valoarea artistică a
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
recomanda atât tradiția artistică (mai ales din perioada 1830-1850), cât și literatura populară. Acesteia din urmă i-a acordat o importanță deosebită sub raport estetic, fără a-i neglija valoarea socială. Invocând valoarea artistică a folclorului, a condamnat mediocritatea și imitația, a dezavuat simbolismul și i-a prețuit pe V. Alecsandri, Victor Vlad-Delamarina sau pe I. Popovici-Bănățeanul. O atenție aparte a dat M. problemelor limbii artistice, preocupat de ruptura care s-ar ivi între literatura cultă și popor, în cazul în
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
din 1916 ca avocat și inspector general la CFR. Face parte din tribunalele arbitrale ce au pregătit tratatele de pace de la Paris, serviciile fiindu-i răsplătite cu ordinele Coroana României și Steaua României. În literatură debutează în 1891, cu o imitație publicată în „Revista Alexandri”, după care se apropie de cercul lui Al. Macedonski, în ale cărui periodice iscălește frecvent. Destul de asiduu mai colaborează cu versuri originale și traduceri, rareori și cu proză la „Lumea ilustrată”, „Revista nouă”, „Revista literară”, „Revista
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc misterul vieții 1. Vârsta eticătc "Vârsta etică" Într-un fel sau altul, adolescența îngroapă această stare de receptivitate pură și lasă loc altor interogații. De la vârsta imitației inocente ne mutăm în sfera rivalităților mimetice, pentru care valori precum eroismul sau creativitatea rămân cardinale. În generația tinerilor formați la începutul anilor ’90, prioritatea convingerilor politice a declinat mereu această prioritate a ordinului etic față de orice epistemologie alternativă. Aspiram
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de pocăință. Fără pocăință, sudura oricărei uniri între oameni rămâne superficială. Smerenia nu implică refuzul demnității și al libertății. În smerenie, pot fi iubiți toți semenii care nu ne seamănă. Adevărata smerenie este un ecou - poate mai mult decât o imitație - al smereniei Cuvântului întrupat. „Ceea ce a făcut în pântecele Născătoarei de Dumnezeu a făcut de zeci de mii de ori din ziua în care ne-a plăsmuit și până în ziua în care nu va mai fi viață. Nu este zi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]