2,209 matches
-
pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot să te ajut; Când te
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot să te ajut; Când te hotărăști, vin să facem ordine în bibliotecă.); (vi) exprimarea deferenței
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
China sau „Unde te duci?” în Singapore. O comparație a formulei în diverse limbi, dincolo de diferențele literale, pune în evidență diferențe conversaționale (Mihăilescu, 2006, ms.): În comparație cu întrebarea ¿qué tal? (sp.) sau cu ça va? (fr.), care au o structură lingvistică impersonală, ce (mai) faci? pare mult mai directă și mai personală și implică structural capacitatea de a pune în relație diverse fapte conversaționale prin intermediul lui mai (adverbul comunică informații și despre timpul scurs, o perioadă mai mare, între două întâlniri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interpretat ca expresie a sincerității, a spontaneității, a relației apropiate dintre membrii grupului. Spre deosebire de acestea, culturile de limbă engleză, deși acceptă conflictul și confruntarea directă ca formă de cunoaștere și rezolvare a problemelor apărute, fac acest lucru într-o manieră impersonală, rațional, fără implicare emoțională, fără a încerca impunerea dogmatică a unui punct de vedere, în virtutea dreptului individual al fiecăruia la opinie și acțiune. Cercetările au demonstrat, de pildă, că australienii îi percep pe polonezi ca nepoliticoși, având „tăria opiniilor personale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
limbilor noastre surori. Evoluția de-a lungul secolelor a limbii române de la latină sub influența unor idiomuri străine, dar și a unor mentalități diverse a adus unele modificări și în structura gramaticală față de structura limbii latine: marea diversitate a structurilor impersonale (Plouă, Trebuie, Nu e bine, E frig, Mi-e foame, Mă doare capul, Se pare că, Se știe că... etc.), transformarea sum pro habeo, habeo pro sum (cartea este a elevului - elevul are o carte; el are un dor la
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
activăm în spațiul virtual, ele sunt înglobate în identitatea noastră. Parafrazându-l pe Rheingold, comunitățile virtuale la care participăm ne colonizează și suntem asimilați de cyberspațiu. Calhoun (1991) se dovedește un adept al distopiei atunci când afirmă că rețelele virtuale sunt impersonale și conduc la crearea de personalități diferite ale aceleiași persoane, ceea ce poate crea fricțiuni între comunitățile online și offline și între contactele personale. În acest context, pericolele amăgirii altora, dar și a propriei persoane sunt exacerbate, dar, în aceeași măsură
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și au ajuns la concluzia că există un consens cvasiunanim în ceea ce privește negarea rolului Internetului de înlocuire a participării fizice la activitățile religioase din comunitățile locale. Argumentele principale se referă la natura direct interpersonală a închinării, care este anulată de contextul impersonal al Internetului și de condiția închinării în cadrul unei organizații (Kluver & Cheong, 2007). Aceste rezultate au la bază ideea că "ceea ce este sfânt nu poate fi manifestat pe deplin într-un mediu virtual" (Kluver & Chen, 2008). Relevante pentru problema efectului coroziv
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
spuneau tocmai aceasta când întâlneai cuvântul ”camarad”, de exemplu. Încercând să surprindă atmosfera încărcată de miasme și sfâșiată de contradicții, Lucian Blaga nota: „După frământarea individualistă urmează integrarea unei noi spiritualități colective. Personalitatea creatoare va deveni din nou o forță impersonală în slujba unui cuget colectiv.” Sextil Pușcariu întrun interviu despre poezie face aprecieri la obiect în legătură cu producția poeților bucovineni. Iconar a fost prezentă cu regularitate, adică lunar, la cititori; purta alături de titlu câte un citat biblic, nu-și dezvăluia cui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin "negare"45; cele două momente par unite printr-o persistentă "neîncredere"46. Alte percepții formate pe parcursul regimului comunist nu sunt la fel de pregnante. Cu greu se pot detecta câteva pasaje aproape pozitive, rămase, în mare parte, prizoniere ale vechiului limbaj impersonal, despre "realizările" regimului. Ungaria În anii '80, în ciuda demersurilor susținute ale propagandei oficiale, românii erau mult mai interesați de nivelul de trai din Ungaria decât de disputa istoriografică asupra Transilvaniei. Cetățenii de etnie maghiară din România erau invidiați pentru legăturile
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
un fapt cultural fascinația pentru Occident la un simplu detaliu financiar. Ceea ce au în comun toate cărțile de uz școlar citate, indiferent de proveniența lor, este tocmai dificila lor condiție de manual, obligat să respecte toate regulile discursului oficial (selectiv, impersonal, străin de realitățile invocate) și, totodată, să preia măcar parțial, adevărurile vehiculate de memoria istorică a contemporanilor. Ele păstrează, într-o măsură variabilă, perspectiva anticomunistă, foarte ideologizată și cumva exterioară subiectului propus. Noua corectitudine politică a exclus acea parte a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este transferabilă în registrul convingerilor, al atitudinilor, al sentimentelor de apartenență și de auto-situare în cuprinsul unei comunități mai mult sau mai puțin "imaginate". Am încercat deci să ne apropiem de acele mecanisme cognitive și comportamentale care permit cunoașterii raționale, impersonale, abstracte să alimenteze ulterior recunoașterea afectivă și reacții în consecință. În cursul investigației noastre, am observat că atașamentul identitar cere, de regulă, simplificarea informației, diminuarea și ignorarea rezultatelor cercetării istorice, de la care se revendică, totuși. Prin urmare, construcția identitară refuză
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
își notează tot felul de întâmplări "cu înțeles". Acest artificiu de redactare a fost utilizat și de alți autori de cărți educative pentru copii, inclusiv de către Dumitru Almaș. A fost însă aproape complet ignorată în manuale, unde rigiditatea și tonul impersonal al lecțiilor ar fi trebuit să ajute la memorizarea corectă a cât mai multor date "exacte" împreună cu aprecierea lor sumară prevenind o nedorită deviere spre ludic, spre fireștile adaptări, uitări și desprinderi de subiect. 71 Portretul făcut de Grigore Ureche
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
București, 2007, pp. 201-211). 150 Alexandru Barnea (coord.), Vasile Aurel Manea, Eugen Palade, Bogdan Teodorescu, Istorie. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Corint, București, 2007, p. 90. 151 Toată epopeea sa războinică a fost repovestită sumar, pe un ton impersonal și pragmatic. De exemplu, despre faimoasa victorie de la Podul Înalt aflăm doar că "într-o conjunctură pe care a considerat-o favorabilă a refuzat îndeplinirea obligațiilor financiare față de Poartă, s-a luptat la Vaslui și a câștigat, a pierdut însă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
apoi în anii 1960 de Georges Duby și Robert Mandrou, s-a construit în opoziție cu istoria intelectuală. Ideilor, care rezultă din elaborarea conștientă a unui spirit singular, li se opune mentalitatea, întotdeauna colectivă, care reglează în mod automat conținutul impersonal al gândirii comune. De aici, posibilitatea pentru istoria mentalităților de a se lega de istoria cantitativa. Având ca obiect colectivul, automatul, repetitivul, istoria mentalităților poate și trebuie să devină seriala și statistică. De la întâietatea acordată seriilor, deci stabilirii și tratării
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
institution în the 1960s under Georges Duby und Robert Mandrou; în the first instance, it took shape în response to intellectual history. Unlike ideas, which are the conscious construction of a single mind, mentalities are always collective, automatically regulating the impersonal content of shared mindsets. Thus the history of mentalities can share the methods and findings of quantitative history. Since its object is the collective, the automatic, and the repetitive, the history of mentalities can indeed must make use of series
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
ci pentru că sunt partizanul unei istorii scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie cu suflu scurt, pe termen scurt, la fel ca Însăși viața la care se raportează. Ea refuză modelul istoriei cu morgă impersonală, redactată cu gândul la posteritatea pioasă, de către academicieni și savanți siguri de adevărul științei lor precum un computer de hardul pe care Îl poartă În măruntaie. Scriu, În primul rând, pentru mine și despre mine - și cred că poate tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
demarcație Între combatanți. Este destul de inutil să ne Întrebăm cât a fost manipulare și instigare deliberată În acest proces și cât a fost participare voluntară. După cum ne arată François Furet, ideologia revoluționară, „discursul despre putere” al revoluției, reprezintă un mecanism impersonal suficient de puternic pentru a Împinge mulțimile În infernul violenței. Fără Îndoială că fiecare individ (pașnic până atunci) care a pus mâna pe armă a avut motivul său personal să o facă, după cum este tot atât de clar că fiecare tabără implicată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Rusia: este un sistem de patronaj perfect. Stăpânul manipulează căsătorii, legături, Întruniri și așa mai departe. Am spus-o de o mie de ori și mi-e teamă că mă repet: ceea ce definește o democrație modernă este cultura procedurilor impersonale. În România există cultura procedurilor personale. Mircea Mihăieș: Și dezvoltarea pe orizontală. O dezvoltare sub formă de mici triunghiuri, neapărat cu un lider În vârf, care intră În coliziune sau alianță cu altele. Vladimir Tismăneanu: Și În alte țări există
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lucru se Înscrie printre datoriile cetățeanului american, de la fondarea acestei republici. Personal, am destul de mari rezerve cu privire la sistemul juriului ca instituție a justiției. Pe de altă parte, atâta vreme cât așa stau lucrurile din punct de vedere constituțional și al culturii procedurilor impersonale, votul popular a fost câștigat de un candidat, dar votul popular nu este unicul criteriu. E vorba de rezultate pur legislative și legale. Mircea Mihăieș: E vorba de sistemul „Învingătorul ia totul”. Vladimir Tismăneanu: Desigur. La fel s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Vladimir Tismăneanu: În timp ce fenomenul Caritas a prăbușit mici și mari venituri. Mircea Mihăieș: Caritas a creat un model, preluat apoi de FNI, Fondul Național de Investiții. Vladimir Tismăneanu: Ceea ce nu face decât să confirme teza mea că, În absența procedurilor impersonale și a credibilității clasei politice, politica postcomunistă lasă loc pentru practicile magiei politice. Se așteaptă rezultate supraomenești, se crede că poate țâșni apă din piatră seacă, că orbii vor Începe să vadă ș.a.m.d. Aceste lucruri sunt de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Firesc (1985; Premiul Uniunii Tineretului Comunist), e compus din două părți cu statut diferit (sub raport naratologic): un jurnal (jurnal de o zi, de fapt confesiunea retrospectivă a unui personaj, tânăra ingineră petrolistă Iunia Poenaru) și un text cu narator impersonal, scris la persoana a treia, în care Iunia Poenaru e doar unul dintre personaje. Romanul e reprezentativ pentru proza înregistrării minuțioase a detaliilor vieții de zi cu zi și a micilor reflecții pe care le suscită. Autorul reconstituie cu relief
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
Weber îl au tipurile de administrare religioasă. Cele mai cunoscute sunt biserica și secta. . . Ea pune în jocul social anumite puteri. conform lui Max Weber există trei tipuri de puteri: a) puterea legitimată rațional-legal. Ea corespunde activității administrative, are caracter impersonal, se bazează pe „credința în validitatea regulamentelor și funcțiilor”. Exemplu: judecătorul. b) puterea legitimată tradițional. Pune în scenă autoritatea cutumelor, obiceiurilor etc. Exemplu: vrăjitorul. c) puterea legitimată charismatic. Este puterea autentică, deplină, ce are drept temei forța magică și fascinția
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
maestru. Ele cuprind elemente de mistică și filosofie. Sacrificiul vedic a căzut în desuetudine, însă literatura upanișadică a rămas încă vie. Ea conține teme metafizice, soteriologice și religioase legate de „sacrificiul interior”, de natura Sinelui (ătman); de misterul ființei divine impersonale și universale (Brahman). Învățăturile din Upanișade au drept scop pregătirea spirituală a neofitului în vederea eliberării Sinelui (ătman) de captivitatea trupului și a materiei (Prakriti). * Dharma sastra („Tratatele Ordinii universale”). Al doilea corpus pe care se întemeiază hinduismul este Smr’ti
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de ani și se dedică pelerinajului și experiențelor spirituale. XII.5. Idei de bază în religia sikh Specialiștii actuali în studiul religiei sikh sunt de acord cu existența unor idei de bază ale acestei religii: a) „Dumnezeu este unic și impersonal.” Este desemnat prin expresia Akal Purakh („Omul atemporal”, „Ființa supremă nesupusă timpului”, „Principiul absolut etern”). Cel de-al zecelea guru va da divinității o „conotație războinică și justițiară...”. Dumnezeul credincioșilor sikh se va numi Sarab Loh, adică „Oțelul”. Simbolul său
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
atingeau prin cuvin tele rugăciunilor lor chiar pe zei. XIX.3. Cercetări socioantropologice clasice asupra magiei R.H. Codrington, The Melanesians, 1891. Cercetează reprezentările magice și constată că esențialul fenomenului magic Îl reprezintă mana. Ea este esența sacrului. E o forță impersonală, stăpânită de om. ideea apare la melanezieni. Mana nu este doar apanajul magicienilor: fiecare om, prin practici oculte, o poate stăpâni. Br. Malinowski, Magie, știință și religie. Tradiția confirmă magia și oferă prilejul accederii la ea, susține antropologul polonez. Magia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]