2,195 matches
-
individualizate, integrare în mediul apropiat de realitate. • Atragerea în participare și a educaților cu probleme. Și părinții devin parteneri, susținători, ajută procesele de cunoaștere și formare a atitudinilor. • Bazarea pe competiție, pe relații ierarhice și cu caracter didactic. • Domină relații impersonale, cu slabe interacțiuni între educator-educați, educați-educați în clasă, în activitatea de învățare, ci mai ales în plan nonformal. • Atragerea diferențiată în instruire este discriminatorie. • Părinții sunt factori externi, care nu influențează. Criterii de succes, performanță • Succesul nu este limitat, ci
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
promovează nu numai valori și atitudini, ci și modul cum elevii Își Însușesc informațiile, se formează trăsături de caracter cum ar fi: cinstea, disciplina, punctualitatea etc. d) Mass-Media este constituită din mai multe forme de comunicare, care stabilesc un contact impersonal cu receptorul. Comunicarea informațiilor se realizează prin: presa scrisă, audio vizual și internet. Comportamentul de risc al elevilor include cel mai adesea: dificultăți de relaționare, anxietate, neînțelegeri cu părinții, absenteism, violență școlară. 4.2. Factorii care concură și explică apariția
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
urmărită redirecționarea asupra sarcinii. Utilizarea limbajului pozitiv este de asemenea de folos profesorului. 7. Reamintirea regulilor Reamintirea prietenească a regulilor În clasă se poate dovedi o strategie eficientă care evită confruntarea. Referirea la reguli ca “regulile noastre permite o abordare impersonală a problemelor de disciplină. 8. Oferirea alternativelor clare Prezentând consecințele continuării unui comportament nepotrivit, profesorul transmite elevului responsabilitatea alegerii. 9. Aplicarea consecințelor stabilite În cazul Încălcării regulilor Dacă elevul continuă să facă alegeri nepotrivite, se pot aplica consecințele stabilite, iar
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
vieții, dar în circumstanțe excepționale pot fi ridicate la rangul suprem. Solidaritatea, spre exemplu, puțin menționată în sondaje, mobilizează oamenii în cazul inundațiilor, al cutremurelor sau al oricăror alte catastrofe. Procesul de producere și achiziție Valorile nu sunt principii eterne, impersonale, care există independent, încă de la început. Ele sunt, în ultimă instanță, "create" și enunțate de personalități marcante sau de instituții istorice. Putem să le numim producătoare de valori sau producătoare de sens. Cine sunt ele? Se regăsesc printre marile figuri
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de știință) decât de iubitul său. Primul va construi o imagine sub forma unui diagnostic; al doilea o va vedea în profunzime, în caracterul său unic, cu toate particularitățile care o fac "demnă de a fi iubită". Cunoașterea psihologului este impersonală, dar poate fi argumentată. Cea a îndrăgostitului este mai intimă, mai puternică, dar se poate baza pe o iluzie. Credința îl are ca obiect pe Dumnezeu, cuvântul Său, sensul vieții și al morții, al lumii de dincolo. Ea nu oferă
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Tönnies (1957) în trecerea de la comunitate la societate, adică trecerea de la un model social în care relațiile dintre indivizi tind să fie în principal de tip afectiv, iar regulile formale neimportante către un model în care relațiile între indivizi devin impersonale, iar regulile formale dominante; sau Weber (1968, 1993) în procesul raționalizării; la contemporani precum Inglehart (1997) în trecerea de la modernitate la postmodernitate; Toffler (1973, 1983) în metafora celor trei valuri, adică în trecerea de la societatea agrară la societatea industrială și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fi urmată în cele din urmă de o nouă stare de echilibru sau de o schimbare de sistem. Adică noul tip, societatea modernă, sau noua structură X'Y'Z'W' va însemna, pe lângă număr mai mare de indivizi, Y' relații impersonale, Z' comportament rațional, W' valorizarea schimbării (vezi Boudon, 1986:90-9). Diferențierea, reintegrarea, adaptarea, la care Parsons adaugă generalizarea valorilor, sunt mecanismele prin care se produce schimbarea. Diferențierea presupune diviziunea unei structuri a sistemului în două sau mai multe unități care
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
face gradual; d) schimbarea văzută ca modernizare înseamnă progres. Teoriile conflictualiste pot fi considerate și ele o variantă a evoluționismului, datorită faptului că păstrează ideea de dezvoltare istorică stadială și văd schimbarea tot ca pe o consecință a unor forțe impersonale și inevitabile care există în societate (Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). La conflictualiști, schimbarea e endemică pentru toate organismele sociale (Appelbaum, 1970:81). Altfel spus, dacă din perspectivă funcționalistă pentru sistemele sociale "normalitatea" o reprezintă homeostazia și integrarea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și interacțiuni directe. Identitatea categorială este situațională, membrii categoriilor sunt indivizi mai mult sau mai puțin similari, trăsătura definitorie a identificării ca membru al unei categorii de membrii echivalenți se face prin atribute similare, iar reproducția e mediată prin instituții impersonale, de standardizare culturală la scară mare. Identitatea are un aspect stratificat: de rudenie, etnică, națională etc., trăsăturile relevante fiind "selectate" în funcție de contexte. Așadar orice identitate care o depășește pe cea de grup de rudenie este categorială, pentru că se bazează pe
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a universului individual al fiecăruia dintre noi, existând sub formă de idei, concepte, categorii sau motive, sub forma unor sentimente colective și a unor expresii ale emoțiilor fixate social" (Neculau, 1996:24). Putem vorbi însă și de un caracter oarecum impersonal al lor, interpersonal cu alte cuvinte, datorat faptului că apar în cursul momentelor de interacțiune. Orice reprezentare socială prezintă întotdeauna două fațete: cea a imaginii și cea a semnificației, care-și corespund reciproc. "Ele constituie o formă particulară a gândirii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fac parte din acțiunea sau din atitudinea sa personală față de noi" (Shils, 1957:139-40). 24 "Așa cum o văd eu, societatea modernă nu înseamnă o mulțime singuratică [...] Nu este o Gesselschaft lipsită de suflet, egoistă, lipsită de dragoste, de credință, total impersonală și lipsită de orice forță integrativă în afară de interes sau coerciție" (Shils, 1957:131). 25 "Integrarea unei societăți mari prin atașament, altul decât cel la un sistem central de valori, a apărut în mintea mea ca o posibilitate" (Shils, 1957:135
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cele două cazuri." (Giddens, 2000, p. 501). După cum Wilson (1981, p. 154) folosește termenul "societalizare" descrie procesul de îmbinare, comunități integrate pierzând puterea și prezența la scară largă de afaceri industriale și comerciale, cu state moderne, coordonate de birocrații masive, impersonale, și cu orașe. După cum societatea, mai degrabă decât comunitatea, în mod crescător, a devenit locul vieții individului, religia organizată a pierdut multe puncte de contact cu oamenii. Biserica Evului Mediu a botezat, creștinat, confirmat copiii, a căsătorit tinerii adulți și
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
-imagini legate între ele (involuntar) de "momentele muzicale" ale inconștientului. Așadar, trecutul e "șters" de pe această panglică a memoriei, e "uitat" cu bună știință tocmai pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni asemănători vorbea Proust despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
greu de prevăzut, e invers celui scontat, pentru că de la capitolul al III-lea încolo scriitorul nu mai aude și nu mai recunoaște "vocea" naratorului (ipostaziată ca formă de manifestare a inconștientului, a "dublului") o voce de acum încolo străină și impersonală, ce relatează "din off", pe un ton neutru, povestea unui oarecare Anton Klentze zis și Clenciu sau "Bizu", după numele cel de taină. Ca atare, trebuie să primim cu rezerve opinia lui Marian Papahagi potrivit căreia Bizu ar avea drept
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dialogului dintre "ficțiunea romanțată" (atribuită predispozițiilor inconștiente ale psihicului) și construcția arhitecturală (semn al voinței de a crea, după dezideratul călinescian, durabil și monumental). Nu întâmplător, dacă în Bizu, pentru a putea vorbi mai adânc despre sine (adică la modul impersonal simbolic, fără ajutorul confesiunii), romancierul problematiza statutul personajului (deopotrivă alter ego auctorial și proiecție ficțională a inginerului Anton Klentze, modelul "real" al lui Bizu, preluat la rândul său din Memorii adică tot "din carte"), acum rolurile se inversează și personajul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar fi putut-o atenua". Peste toate acestea, s-a observat că Eminescu își reamintește (ordonat, cronologic) nu doar trecutul propriu, ci și o serie de "secvențe" la care nu a participat semn că "memoria poetului se confundă cu o impersonală memorie a lumii"207. Și totuși, cu toate "erorile" menționate, se pare că Lovinescu sesizase corect importanța visului, perceput ca un element configurator nu doar al imaginarului artistic eminescian, ci și al "filosofiei" poetului. Visul nu constituie, prin urmare, o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
apoi în anii 1960 de Georges Duby și Robert Mandrou, s-a construit în opoziție cu istoria intelectuală. Ideilor, care rezultă din elaborarea conștientă a unui spirit singular, li se opune mentalitatea, întotdeauna colectivă, care reglează în mod automat conținutul impersonal al gândirii comune. De aici, posibilitatea pentru istoria mentalităților de a se lega de istoria cantitativa. Având ca obiect colectivul, automatul, repetitivul, istoria mentalităților poate și trebuie să devină seriala și statistică. De la întâietatea acordată seriilor, deci stabilirii și tratării
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
institution în the 1960s under Georges Duby und Robert Mandrou; în the first instance, it took shape în response to intellectual history. Unlike ideas, which are the conscious construction of a single mind, mentalities are always collective, automatically regulating the impersonal content of shared mindsets. Thus the history of mentalities can share the methods and findings of quantitative history. Since its object is the collective, the automatic, and the repetitive, the history of mentalities can indeed must make use of series
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
ce căutase umbra aproape inexistentă a rambleului. O luă în brațe și alergă într-un suflet la căruța de pe capra căreia Nenea îl privea cu ochii săi mari, puțin bovini. - De unde-o mai fi apărut și minunea asta? Întrebarea sunase impersonal, parcă mai mult pentru sine așa cum face țăranul care rar poate fi impresionat. O fi picat din soarele acesta leșinat. Mihu parcă nici nu-l auzea, întinse fetița pe fânul din car, îi trase grijuliu peste picioare cămașa lungă murdară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o simplă liniuță care se află între anul de naștere și cel al morții unui om. Toate visele lui, toate iubirile și deznădejdile lui, tot ce a creat, distrus sau urât într-o viață de om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a doua zi, același Guvern, își asumă răspunderea pe respectiva lege și trece urgent la jumuleală. S-o credeți voi că mai este valabilă chestia ceea, pe care o învață acum doar proștii, că legea este o regulă generală și impersonală ce reglementează un anumit aspect social, edictată de un parlament și adusă la îndeplinire de celelalte puteri în stat. Acum celelalte puteri în stat doar cântă aria legilor și tot ele joacă pe melodie, așa cum dorește mușchiul șefului cel mare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
activăm în spațiul virtual, ele sunt înglobate în identitatea noastră. Parafrazându-l pe Rheingold, comunitățile virtuale la care participăm ne colonizează și suntem asimilați de cyberspațiu. Calhoun (1991) se dovedește un adept al distopiei atunci când afirmă că rețelele virtuale sunt impersonale și conduc la crearea de personalități diferite ale aceleiași persoane, ceea ce poate crea fricțiuni între comunitățile online și offline și între contactele personale. În acest context, pericolele amăgirii altora, dar și a propriei persoane sunt exacerbate, dar, în aceeași măsură
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și au ajuns la concluzia că există un consens cvasiunanim în ceea ce privește negarea rolului Internetului de înlocuire a participării fizice la activitățile religioase din comunitățile locale. Argumentele principale se referă la natura direct interpersonală a închinării, care este anulată de contextul impersonal al Internetului și de condiția închinării în cadrul unei organizații (Kluver & Cheong, 2007). Aceste rezultate au la bază ideea că "ceea ce este sfânt nu poate fi manifestat pe deplin într-un mediu virtual" (Kluver & Chen, 2008). Relevante pentru problema efectului coroziv
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și flexibil cum îl știm, a inventat teoria și practica mâinilor invizibile: foarte multe mâini care-ți umblă prin buzunar, te pipăie și te jefuiesc. La noi, instituțiile/organizațiile/companiile publice și multe din cele private nu constituie un mecanism impersonal care "traduce" numărul mare al experiențelor individuale într-o experiență colectivă funcțională, cu anumiți vectori, cu anumite direcții, norme, valori, rutine, proceduri. Unii dintre românii care se întorc din stadii mai lungi de formare în străinătate și care au învățat
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care de la Heliade încoace n-a contenit a face ravagii" continuă: Nu se arată care e legătura cu Heliade, dar ce importanță are? E dată sentința? E dată. Totul e să încerci a lichida un dușman"236. Polemica, particulară și impersonală, este calea de pătrundere a adevărului și fără ea cronicile ar fi private de vitalitate. Dar ceea ce contează în final este că activitatea interpretativă a Monicăi Lovinescu educă receptorul în spiritul culturii adevărate. III.1.2. În relație de complementaritate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]