1,880 matches
-
spun că și în acest caz ediția Vintage a înlocuit sintagma „the fat greasy sensual Jew” cu formula mult mai vagă „the fat greasy sensual man”...) S-a creat, pornind de la afirmațiile lui Raymond Chandler, prin ciudatul sistem al mimetismelor implacabile, impresia că The High Window este cartea cea mai slabă a „Seriei Marlowe”. Partea enigmistică a Ferestrei de sus, bazată pe descoperirea accidentală a unei fotografii improbabile, nu ne arată un Chandler în cea mai bună formă - afirmă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ținta obsesiilor năbădăioasei Carmen. În felul acesta, Parker admite că nu a găsit de la bun început tonul și continuă să se folosească de model ca de o cârjă narativă. Singurul efect obținut sugerează un anumit tip de nostalgie, precum și scurgerea implacabilă a timpului. Este o imprecizie plină de efect, dar secundară, și ea, în raport cu ținta propusă. Discursul ironic, perfect stăpânit de Chandler, trece și în textul lui Parker. Suntem avertizați de la bun început că lucrurile se repetă, dar nu se repetă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau un binefăcător luptând din răsputeri să obțină bani pe care-i va dărui altora. Freud făcuse deja aluzie la una dintre eroinele lui Zola, descrisă în Bucuria de a trăi, care trece de la abnegație și devotament la o cruzime implacabilă (1905/1987). Și atunci când A. Freud spune despre grupurile care luptă împotriva vivisecției și a vânătorii că sunt capabile de mijloace violente pentru a-și atinge scopurile, ea nu exagerează câtuși de puțin. Ferry (1992) relatează că Asociația Colegiilor Medicale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b/1974) descrisese deja, calificând conștiința morală a masochiștilor morali ca „deosebit de sensibilă” și precizând câteva dintre caracteristicile supraeului lor: dur, crud, implacabil, ostil, de o rigoare excesivă. Aceste caracteristici, menționează Freud, sunt legate atât de o educație severă, cât și de unele avataruri în rezolvarea complexului oedipian (1933/1984). De asemenea, Freud (1940/1967) admite ideea că, la anumiți nevrozați, accidentele vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deosebire de sex între îndatoririle cetățenilor, se cuvine ca și drepturile să fie repartizate egal, între sexe. Legea scrisă nu ocrotește astăzi femeia mai mult decât legea nescrisă. Evoluția moralei, exigențele economiei, progresul cu valorile sale noi și scăderile sale implacabile, au făcut societatea modernă așa cum este. Nu voința retrogradă a unor fracțiuni din comunități - oricât ar fi ele de puternice - poate împiedica o prefacere impusă de conjuncturile vremii. Rămâne prin urmare de văzut, în actuala stare de fapt, cum vor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
luat cuvântul la dezbaterea de la Uniunea Scriitorilor care au încercat să vorbească despre lipsa de «umanitate» a personajelor, despre caracterul de «obsesie» pe care l-ar căpăta în această piesă fonta și oțelul și care ar semăna cu un «destin implacabil», un fel de «fatum» din tragediile antice. Asemenea speculații sunt, repetăm, burgheze și se nasc din faptul că acei care le susțin, se află încă departe de preocupările adânci ale clasei muncitoare, de acele realități care marchează tocmai mersul ei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tu făceai uneori din ea semn de carte), indescifrabilă pentru ceilalți. „Tot ce va rămâne din viața ei.“ Am impus tăcere acestui gând, mai înainte chiar de a-l fi formulat cu adevărat. Prea târziu, căci adevărul se afla aici, implacabil, totul se va rezuma în curând la această vedere de iarnă, pe care eram singurul în stare, încă, să-ți deslușească trăsăturile, să ghicească una dintre zilele vieții tale. Propria mea dispariție, care nu era pentru Vinner decât o problemă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îmbătrâni sau reaua-voință a celor mai în vârstă. Dragon Dragonul este, în legende și basme, paznicul comorii. Este adesea terifiant și încarnează, prin excelență, monstrul ce trebuie învins de viteaz, prinț sau erou. În vis, simbolizează supunerea față de o autoritate implacabilă (limbajul alegoric utilizează termenul «dragon» pentru a evoca tiranul) sau obstacolul major ce se ridică împotriva celui ce visează, împiedicându-l să își atingă scopul. Arată dificultatea sarcinii care îl așteaptă pe subiect. Îl îndeamnă să fie curajos și puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să se bucure cu adevărat de recunoașterea și respectul confraților. Redacția unui ziar nu este o reunire întâmplătoare de oameni, ci o alăturare coerentă și bine structurată de ziariști, cu personalitatea, sensibilitatea, creativitatea și subiectivitatea lor. Ziarul nu este un implacabil „pat al lui Procust”, dar nici un spațiu tipografic aflat la bunul-plac al oricui, un loc al experimentului și al inspirației de moment. Dimpotrivă, în ciuda oricărui efort de originalitate, jurnalistul tânăr trebuie să deprindă și să respecte cerințele de bază, alfabetul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
scurt legitimația în fața ta și îți cere poruncitor să-i prezinți legitimația de călătorie, aproape zâmbești. Ghinionul de a fi uitat abonamentul acasă nu te mai miră. Sigur că orice încercare de a îndupleca pe controlor este inutilă. Sever și implacabil, bărbatul te dă jos din autobuz la prima stație, completează chitanțierul cu amenzi, îți verifică buletinul, nu se grăbește, îți face morală, îți pune întrebări inutile spre exasperarea ta. Ai niște părinți extrem de severi, care nu acceptă să întârzii niciodată
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
modele ce transcend particularitățile lingvistice, religioase și culturale ale țărilor sau regiunilor. Pe întreg mapamondul, se dezvoltă strategii similare de formare, generate de aceleași inflexiuni economice, ideologice sau politice. Oricât ne-am face că nu vedem aceste evoluții, ele survin implacabil, peste dorințele noastre. Asistăm la o dialectică interesantă, nelipsind ondulații contradictorii, precum (vezi Schriewer, 1997, pp. 19-20): opoziția dintre integrarea supranațională și diversificarea subnațională; opoziția dintre procesul de internaționalizare și cel de indigenizare; opoziția dintre fenomenele purtătoare de universalizare și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fii călărețul și calul și spada / să fii și satira, să fii și balada / [...] Sub vreme să fii și să-i fii ziditorul”. Tema măștii se instalează solid și va reapărea constant în culegerile următoare, la fel cea a trecerii implacabile a timpului. După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de sine, creația poetei atinge zenitul în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
se desfășoare după un anumit plan, Într-o anumită direcție, să aibă o anumită configurație și, În final, un anumit destin. Cunoașterea lor este necesară Întrucât clarifică atitudini de factură defetistă sau nihilistă față de propria viață, ideea că destinul este implacabil, că nu i te poți opune. Chiar dacă se acceptă această idee este foarte important că destinul, existența unei persoane, poate fi Înțeles și explicat. Factorii modelatori ai existenței acționează asupra persoanei. Ei pot fi de două categorii: pozitivi, cu caracter
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
coaja groasă a monotoniei ce acoperă viața celor din jur, copilul percepe sensuri care altora le rămân ascunse, comentează cu luciditate și năduf goana după tot felul de nimicuri și lupta pentru existență, simte acut frustrările și izolarea, înregistrează schimbări implacabile care îi marchează orizontul cunoașterii. Amintirile unora și altora îi vorbesc despre răscoala de la 1907, iar copilăria și o parte din adolescență îi sunt influențate de evenimentele războiului. Un alt episod major al vieții personajului, urmărind, de altfel, un traseu
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
imagini cu o ușoară tușă bacoviană stau alături de propria-i viziune asupra relației om-natură într-un târg de munte: ploaia interminabilă aduce monotonia - zilele par să se repete, durerile și bucuriile sunt mereu aceleași; poetul încearcă să întrerupă această derulare implacabilă, gândindu-se la zilele de vară, la iubirea din vară, la lumina verii care moare toamna; alături de trupul luminii, culcat în drum, el ar vrea să se întindă și să moară. Un alt registru este oarecum mai limpede, mai puțin
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
A. le accentuează prin așezarea descrierilor unor astfel de case în chiar debutul câtorva povestiri și romane (Arhanghelii, Biruința, Domnișoara Ana). Pătrunderea în satul „Arhanghelilor” are aparență de descensus ad inferos și se face cu ochiul rece al unui observator implacabil, decis să se oprească doar asupra detaliului demoniac, lăsându-le în umbră pe celelalte. Personajele sunt înconjurate de obiecte extrem de puține, strict necesare credibilității narative, autorul fiind și sub acest raport deosebit de sever. De regulă, personajele se mișcă printre ustensile
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin să precizez dintru început că toți primim talanți (daruriă. Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredințează atât cât putem înmulți”. Pătruns implacabil de necesitatea împlinirii destinului lui de a înmulți talantul harului narativ, autorul îndrăznește cu pioșenie și duioșie să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi careși cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor. Parcurgând
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
nu existau pe atunci. ― Stai să te-ntreb ceva. Unde era regele George când au aruncat tot ceaiul ăla În apă? Era În Boston? Era măcar În America? Nu. Era la mama dracului, În Anglia, și mânca lipii cu unt. Implacabilul Cadillac negru Înainta viguros, purtându-ne pe mine, pe fratele și pe tatăl meu afară din orașul distrus de război. Am traversat canalul subțire care, ca un șanț de fortificații, despărțea Detroitul de Grosse Pointe. Și apoi, Înainte să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajuns. — Ați căutat prin setare? — Am văzut mai Întâi că era doar un pat... — Fotografiile? — Ale ei. Doar ale ei. Aș fi dat orice să descopăr o fotografie a copilului. — Și să găsiți scrisori? Da. Mă simțeam În fața unui gol implacabil. Chiar dacă Philippe era la internat, trebuia... — V-a surprins când s-a Întors acasă? — Da. Am implorat-o să-mi spună unde era fiul nostru. Îmi amintesc că am Întrebat-o dacă murise, dacă avusese un accident. — Și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și morală, determinantă de inexplicabile inhibiții și zdrobitoare porniri de desprindere individuală, pe care-l acceptam și, de ce nu, îl cultivam ca atare. Ani în șir am privit acest demers al nostru paralel și în presa scrisă, cu gândul la implacabilul vers al lui Tagore: „Doamne, m-ai rânduit între învinși / Nu-mi este dat nici să înving, nici să ies din luptă!”. Ne-a fost greu să înțelegem, după patru ani de colaborare aproape zilnică la Radio Moldova, că nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu rochia ei. De unde să știe el că bucata aceea de material era un furou scump de firmă? Dumnezeule, se năpustise furioasă asupra lui din cauza unei cârpe portocalii. Nu țipase; fusese mai rău. Îl privise fix cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef de joacă, dat din coadă, ham-ham, scarpină-mă pe burtă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cuvinte, noi toți ne-am născut din păcat. Kawai: Așa, așa. Nu este un lucru care se poate rezolva prin puterea umană. De aceea, Hristos s-a răstingnit pe cruce. Este o religie incredibilă. Murakami: Asta diferă de karma. Destinul implacabil. N-aveam ce să facem cu păcatul originar. Kawai: Ceva ce nu se poate controla. Europenii au suferit, au suferit și tot le este greu să omoare. Orice-ai zice tot greu este. Ar fi mai bine ca oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
facă. Fulgerător, cu marginea tăioasă a scutului său strâmbat și spart de lovituri, romanul lovi în partea din mijloc scutul adversarului, i-l împinse la o parte, forțându-l astfel să-și lase garda, și fandă fulgerător. Cu o precizie implacabilă, lama îl atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi o luptă între bine și rău, o luptă pe viață și pe moarte, și Dumnezeu va fi cu noi. Trebuie să-i ucidem pe toți. Trebuie să-i ștergem de pe fața pământului! Sebastianus simți în cuvintele ei o hotărâre implacabilă și o ură atât de violentă, încât o privi cu admirație și totodată cu groază. își imagină că, vorbind de un fulger care o limpezise, Frediana făcea aluzie la acela care, după câte i se spusese, îl lovise pe ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu greu; dar ea, îndreptându-se în șa și fulgerându-l cu privirea, își luă un ton sarcastic și completă fraza în locul lui: — Niște barbari, vrei să spui, nu-i așa? Sebastianus amuți. Ferocitatea fetei îl descumpănea. Ea, însă, insistă, implacabilă: Sigur că da! Păcat numai că tocmai barbarii ăștia violenți și ignoranți sunt cei care apără fundul pudrat și parfumat al împăratului tău și se luptă pentru el, în vreme ce generalii lui fac câte o plimbărică prin Imperiu, cât mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]