12,854 matches
-
un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze cea de-a doua semnificație, semnificația puternică a eliminării vieții. Ceea ce motivează această dare deoparte, ceea ce o subîntinde nu este nimic altceva decât o presupoziție fundamentală chiar dacă deocamdată implicită, este credința potrivit căreia adevărul este străin sferei ontologice a subiectivității vii și aparține, dimpotrivă, și aceasta în mod principial și prin urmare exclusiv, celei a obiectivității. Și împreună cu adevărul ființa însăși: ființa ni se dezvăluie în mediul de vizibilitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
își uită într-un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu se petrece în inconștient atunci când, în zorii modernității și de-a lungul întregii sale istorii, se pune problema ca aceasta să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În cazul obiectului științelor umane, obiectivarea vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una sau despre alta, dar nu o fac niciodată fără o referire implicită însă principială la modul de apariție a "uneia" sau a "alteia", adică la o subiectivitate care nu mai este aici un personaj inutil și stingheritor, ci "lucrul însuși" și acel ceva despre care este vorba la urma urmei. Când istoria
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
situației de fapt (am avut în atenție dimensiuni ale politicilor publice față de familie în comunism, apoi în perioada de tranziție), dar nu este și suficientă pentru configurarea unui demers de natură politică. Luarea la cunoștință a unei realități nu presupune implicit și valorizarea ei în plan social, stabilirea unor decizii favorabile. Pentru aceasta, este necesară adăugarea dimensiunii politice. Astfel, posibilitatea de a circumscrie premise pentru politicile publice, care să țină cont de necesitatea de a acorda șanse egale femeilor și bărbaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
asociației de locatari, Comitetul de părinți al clasei). În acest sens, se pot observa inegalitatea între indivizi și ceea ce s-ar putea numi forța organizațiilor publice. Astfel, mecanismele subordonării indivizilor față de organizațiile din care făceau parte se amplifică prin subordonarea implicită a familiilor acestora. Raportul public/privat (manifestat de fapt ca raport stat/familie, stat/individ) este unul în favoarea sferei publice, apartenența la o familie apărând ca un fapt secundar, valorizat doar în măsura în care acesta funcționa în favoarea nașterii, educării, formării de cetățeni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fapt decurge și din procesul de îmbătrânire a populației, dar mai ales din politicile de restructurare. Veniturile reale ale populației scad odată cu dinamica prețurilor și cu un ritm ridicat de creștere a inflației. Scăderea veniturilor a determinat și o structură implicită a cheltuielilor pentru consum, în care o mare pondere o au cele destinate produselor alimentare. În medie, în România se cheltuie în mod curent peste 57% din venit pentru hrană, iar pentru populația săracă 86% din venituri constituie banii necesari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
argumentare) se bazează pe supoziția după care cei mai mulți dintre noi valorizează pozitiv familia și sunt temători față de orice ar putea să afecteze echilibrul și stabilitatea acesteia. Ori feminismul este o pledoarie pentru drepturile femeilor 2, drepturi care pot fi înțelese implicit și ca trădări ale rolurilor clasice ale sexelor în familie, ceea ce poate duce - nu dintr-odată, dar treptat - la destructurarea familiei. Modificarea rolurilor în cadrul familiei nu constituie doar un demers personal, rezultat al negocierilor în cadrul grupului privat, ci are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a neajunsurilor. Politicile publice adresate acestui model de familie ar putea avea un efect de echilibrare, în sensul de a spori gradul de responsabilitate a celor implicați, accentuând obligațiile și îndatoririle corelate contractelor, dar și pe cele de tipul consimțământului implicit, cu o vizibilitate publică mai scăzută. Un posibil sprijin va putea presupune un contract prin care sunt prevăzute obligații atât pentru beneficiar, cât și pentru furnizorul de servicii. 2.3. Modelul comunitartc "2.3. Modelul comunitar" Conform modelului comunitar, familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fiind mai mici (pentru că sunt în grija doar a unui singur părinte, copiii sunt vulnerabili, pot fi mai frecvent neglijați, au, în multe situații, o susținere deficitară privind resursele și, de aici, șanse reduse de a valorifica oportunitățile). Un tratament implicit diferențiat al copiilor cu un singur părinte afectează șansele lor de integrare socială. Acest fapt poartă amprenta discriminărilor de gen. Șansele mai mici ale copilului rezultă din susținerea lui deficitară. Aceasta se datorează, în cele mai multe cazuri, faptului că părintele singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Mai mult, se oferea asistență pentru supravegherea copiilor în cazurile în care părintele singur nu putea face acest lucru. Acțiunile erau de tipul întrajutorărilor și al consilierii pe diverse teme legate de parentitate. Aspecte precum trezirea conștiinței sunt mai degrabă implicite. Raporturile de putere ce se stabilesc în astfel de grupuri au sensul unor mijloace de capacitare a părinților singuri, a căror singurătate nu mai este deplină. Chiar mai mult, invizibilitatea socială poate fi depășită, iar interesele părinților singuri pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vizat este acela conform căruia copiii nu pot fi asimilați cu bunurile comune private 109, raportarea la ei presupunând respectul de tip kantian, privind recunoașterea valorii lor de scop în sine. Un punct de vedere radical ar denunța înțelegerea patriarhală implicită, prin care tatăl ar fi mai puțin responsabil decât mama de creșterea copilului lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În acest sens, nu s-ar face un pact cu opresorul. Un părinte care nu-și îndeplinește obligațiile față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
păstreze o familie. Contractele presupun consimțăminte explicite din partea celor implicați. În acest sens, acordurile sunt bine specificate și apar codificat, într-o exprimare mai mult sau mai puțin formalizată. Reținerile privind familia rezultă, mai cu seamă, din teama de consimțămintele implicite, cele neprevăzute, la care se aderă în necunoștință de cauză. Față de consimțămintele implicite, un mare aport îl are comunitatea din care fac parte respectivele persoane. Prin intermediul normelor tacite, al comportamentelor statornicite în matrice specifice comunității, prin teoriile normative asupra binelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acordurile sunt bine specificate și apar codificat, într-o exprimare mai mult sau mai puțin formalizată. Reținerile privind familia rezultă, mai cu seamă, din teama de consimțămintele implicite, cele neprevăzute, la care se aderă în necunoștință de cauză. Față de consimțămintele implicite, un mare aport îl are comunitatea din care fac parte respectivele persoane. Prin intermediul normelor tacite, al comportamentelor statornicite în matrice specifice comunității, prin teoriile normative asupra binelui la care se raportează, o comunitate le impune indivizilor din cadrul său diferite constrângeri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de viață s-a consumat. De exemplu, o familie monoparentală, în conformitate cu abordarea contractualistă, poate avea experiența căsătoriei și a divorțului, a tutelei privind copiii. Conform cu aceste contracte, nu încetează însă dreptul persoanelor implicate la viața de familie. El este reglementat implicit prin faptul că persoanele în cauză rămân în aceeași comunitate. Excluderea unei persoane din familie nu se realizează pe deplin atâta timp cât, urmărind interesul superior al copilului, după o expresie folosită în asistența socială, sunt cultivate relații periodice. Aici, practicile comunitare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privilegiată de a avea acces la esența lucrurilor sau, dimpotrivă, ca un drum greșit, complicat și ineficient care ne deturnează de la adevărata bună înțelegere. Citind o carte, ne așteptăm ca, dincolo de ceea ce ni se prezintă în mod direct, să regăsim, implicit, și modul personal al autorului de a înțelege lumea. Cât este de legitim apelul la experiență? Ne putem asuma o obiectivitate suficient de bună în redarea faptelor de viață, astfel încât ceea ce gândim să fie relevant și pentru ceilalți? Ce tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din România, își reia numele de fată trec prin procedurile de actualizare instituțională. În acest sens, poate fi observată o atitudine conservatoare, funcționarii publici sunt extrem de precauți privind operarea unor modificări în acte24. Se instituie un adevărat lanț al condiționărilor implicite, anumite acte sunt necesare în vederea eliberării altora. Privite din afară, aceste demersuri fac parte dintre corvezile obișnuite ale oricărui cetățean. Doar că, din perspectiva unei persoane al cărei timp este oricum diminuat prin asumarea tuturor responsabilităților creșterii unui copil, implicarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Nu se prevede însă nimic privind discriminarea la locul de muncă al mamelor care au în îngrijire copii mici și a mamelor părinți singuri 50. În legile menționate, pentru familia monoparentală nu există prevederi explicite, politicile egalității de șanse fiind implicite, corelate strategiei generale. Centrul de greutate al demersului politic, în România, se situează în sfera publică. În Strategia Europeană pentru Egalitatea între sexe, pentru perioada 2001-2005, au fost identificate cinci domenii de intervenție: economie, participare la viața politică, drepturi sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
analiză și, de aceea, devin obositoare prin repetitivitate. De pildă, observația pe care am făcut-o permanent este aceea că prezența majoritară a femeilor ca părinți singuri e rezultatul discriminării lor în viața socială. Părintele singur este ignorat explicit sau implicit atât la nivelul politicilor publice, cât și în cadrul teoriilor politice. Politicile publice (așa cum sunt cunoscute în România de azi) tind să concentreze atenția prioritar asupra spijinului copiilor și sunt configurate ca politici sociale prin care se oferă în mod concret
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai multă cerneală. Chestiunea a fost tratată de filosofi, politologi, sociologi, antropologi, economiști, mai puțin cei neoclasici, care de peste un secol resping subiectul în mod mai mult sau mai puțin savant. Analiza politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința economică contemporană. 1.1.1. Două concepții "angelice" 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică Potrivit concepției individualiste, sau a "schimburilor voluntare", caracteristică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lor unii reclamă cu necesitate intervenția Statului și atunci politicile regionale se subordonează obiectivelor statale. Intervenția Statului constă, cel mai adesea, în prelevarea de resurse de la regiunile bogate și redistribuirea lor către regiunile sărace. Teoretic creșterea indusă a ocupării și implicit a veniturilor în acestea din urmă, trebuie să conducă cu timpul la o lărgire a bazei de impozitare, la dezvoltare și înlăturarea disparităților. De multe ori, însă, se întîmplă exact contrariul, iar continuarea intervenției statale va spori tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
producția și ocuparea. Problema e că slaba productivitate a acestor angajați împiedică o remunerare mai bună. Iată de ce, pentru a dezvolta ocuparea, unii preconizează adoptarea modelului anglo-saxon de multiplicare a locurilor de muncă din proximitatea sectorului terțiar, concomitent cu abandonarea, implicită sau explicită, a venitului minim garantat. Logica liberală a pieței muncii integrează deci o nouă formă de solidaritate: împărțirea muncii, ce tinde să înlocuiască forma tradițională de împărțire a veniturilor. Este mai bine, deci, să ne abandonăm pieței? Răspunsul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
servicii răspundea exigenței internaționale a firmelor care aveau nevoie de lărgirea debușeelor pentru producția în serie mare și reducerea costurilor unitare, toate fiind supuse unor exigențe de calitate. Instaurarea liberei circulații a capitalurilor duce lucrurile mai departe, deoarece, în mod implicit, ea lasă investitorilor libertatea de alegere. Aceștia pot deci să pună între paranteze preferințele naționale și să riște căutînd profituri mai mari într-o zonă mai largă. Aici apare un risc de creștere a inegalităților între națiuni, pe care U.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de prețuri, șomeri ori beneficiari ai salariului minim pe econo-mie în zonele cele mai fragile, putem înțelege de ce globalizarea constituie o veritabilă sfidare la adresa unității naționale. Prin urmare, reorganizarea administrative-teritorială a teritoriului național se impune, ca și definirea unui pact implicit în materie de transferuri interregionale. Dacă vom intra în zona Euro, se vor adăuga alte probleme, cele ale transferurilor eventuale între țările membre. Pentru a evita con-runtarea cu transferuri masive pe care țările cele mai bogate, și în special Germania
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]