1,250 matches
-
evocate pe parcursul narațiunii, picturi datorate lui Munch (Țipătul), Goya (Casa nebunilor), Géricault (Nebuna), Daumier (Don Quijote) și mai ales Breugel (Parabola orbilor)"28. În acest context, Parabola oribilor semnifică emblema unui întreg deceniu, care nu mai este obserdantul deceniu, ci deceniul imposturii. Referindu-se la activitatea literară a prozatorului de după 1990, Gheorge Glodeanu observă că: "Realizând radiografia acidă a lumii literare de după 1990, Augustin Buzura identifică numeroase trăsături ce amintesc de teribilii ani '50. După "obsendantul deceniu" vine "deceniul imposturii", impostură a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ci deceniul imposturii. Referindu-se la activitatea literară a prozatorului de după 1990, Gheorge Glodeanu observă că: "Realizând radiografia acidă a lumii literare de după 1990, Augustin Buzura identifică numeroase trăsături ce amintesc de teribilii ani '50. După "obsendantul deceniu" vine "deceniul imposturii", impostură a cărei emblemă ar putea fi Parabola orbilor de Breugel"29. Cum ușor se poate observa, receptarea critică a romanului lui Augustin Buzura observă prezența tabloului, fără însă a comenta rațiunile sau a particulariza rețeaua subterană a semnificațiilor pe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
deceniul imposturii. Referindu-se la activitatea literară a prozatorului de după 1990, Gheorge Glodeanu observă că: "Realizând radiografia acidă a lumii literare de după 1990, Augustin Buzura identifică numeroase trăsături ce amintesc de teribilii ani '50. După "obsendantul deceniu" vine "deceniul imposturii", impostură a cărei emblemă ar putea fi Parabola orbilor de Breugel"29. Cum ușor se poate observa, receptarea critică a romanului lui Augustin Buzura observă prezența tabloului, fără însă a comenta rațiunile sau a particulariza rețeaua subterană a semnificațiilor pe care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
discurs ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
posibil. De dorit deci, în acest spirit, profesionalizarea integrală și a României, în speță a culturii române, ieșirea sa definitivă din diletantism și improvizație. Să nu mai fim, să nu mai trecem drept țara lui pseudo, a formelor goale, a imposturii și neseriozității. În nici un domeniu. A lucra în spirit european, la nivel european, înseamnă, în această perspectivă, care are și ea... mesianismul său, a rupe în mod radical și definitiv cu sinistra fușereală și brambureală românească, specific națională. Cu eternele
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
politici (sau, la fel de important, că familiarizarea cu metodologia, argumentele și teoriile filosofiei politice este indezirabilă pentru sociologi și politologi). Tot ceea ce susține ea este doar că destule programe de cercetare așa-zis "interdisciplinare" nu sunt, de fapt, decât manifestări ale imposturii intelectuale sau, în termenii mai puțin politicoși ai lui Harry Frankfurt sau G. A. Cohen, ale "bullshit-ului" intelectual (Vezi, spre exemplu, Alan Sokal și Jean Bricmont, Fashionable Nonsense: Postmodern Intellectuals' Abuse of Science (Picador, New York, 1999), Jean Bricmont și Alan
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
al XX-lea Congres al URSS nici după aceea, fapt care simbolizează voința lui Gorbaciov de a sparge tabu-uri istorice. în octombrie, URSS recunoaște că recordurile minerului Stahanov, simboluri din 1935, ale superiorității industrializării* și modernizării sovietice, erau simple imposturi. în același moment, celebrul disident* Andrei Saharov, părintele bombei H sovietice care trăiește supravegheat la domiciliul său, departe de Moscova, de mai mulți ani de zile, este numit în prezidiul Academiei de științe. în ianuarie 1989, asociația Memorial, care-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
povestiri profund critice și documentate. Boris Suvarin publică în 1936, sub pseudonimul Motus, o povestire-parabolă, intitulată Prin Țara Sovietelor, unde furnizează informații verificabile despre stahanovism, construcția metroului moscovit sau bilanțul planului cincinal. Iar minerul Kleber Legay demonstrează primul, în 1938, impostura stahanovismului. Cel mai surprinzător este turismul contrarevoluționar al lui Hergî, care, din 1929, în Tintin în Țara Sovietelor, descrie, în mod fals-imaginar, în esență foarte realist, situația din URSS. Povestirea cea mai celebră, însă, este cea a lui Andrî Gide
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care a fost publicat pe 31 martie. Hilbert l-a precedat pe Einstein cu cinci zile. Un document exhumat din arhive mult mai târziu, adnotat de mâna lui Hilbert, atestă paternitatea lui Einstein. Galileo a trebuit să se apere de imposturi. Cine a descoperit America, Amerigo Vespucci sau Cristofor Columb? Această simultaneitate a cercetării a făcut obiectul unui studiu magistral al lui Robert Merton 20, care arată că și cercetarea cea mai specializată avansează pe un front foarte larg. În istorie
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mult sau mai puțin bine croită, pe care ne grăbim să o etalăm pe rafturi publice, agrafată cu un preț comercial destul de piperat, dar având În plus și aroganța de a voi să „reprezinte” sau să vorbească În numele altora. O „impostură” e drept, de care nu suntem vinovați decât pe jumătate: cealaltă „jumătate” ține, probabil, de vasta confuzie În care plutesc adevărurile sau scopurile acestei lumi! Eul meu, care, deși neauzit - de alții! -, „nevăzut” de nimeni, este mai „audibil”, mai „sonor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deschid și cumpără o carte, un roman, sperând să-și afle acolo, „ca pe vremuri”, dacă nu răspunsurile la problemele lor, măcar ecourile acestora, măcar o bună, reușită „poză” a artistului „de altădată”. Cel ce se credea puțin zeu, o impostură pe care o acceptam cu toții, curioși de spectacol. Deoarece scrisul, poemul, romanul, sunt un spectacol, o spuneam cu toată seriozitatea. Ca un bun comerciant „de hârtie scrisă”, atent la „cerere”, fiind și eu curios la „ce-o să iasă”, am abordat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
precum Marin Sorescu, Fănuș Neagu, Eugen Simion, Valeriu Cristea?! Unul dintre aceștia, Valeriu Cristea, a murit de inimă rea, atacat de foștii săi colegi de la România literară - colegi de ani de zile și Împreună cu care dusese nu puține lupte contra imposturii literare și chiar politice! - pentru „crima” de a fi susținut, Într-un clip politic, candidatura la președinție a lui Ion Iliescu! În timp ce cuvântul de ordine era „Emil Constantinescu”, ce urma să fie „salvatorul națiunii de comuniști!”. Ei bine, s-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un geniu este rece, or, Cioran era cald, adesea fierbinte, cald și „umed”, cum mă simt și eu, chit că aceste calități sau caracteristici temperamentale mă Împing În unele „gropi” ale ridicolului, ale unor eșecuri momentane și infantile, ale unei imposturi de moment ce provoacă la nu puținii inși sarcastici din jur trombe de amuzament. Cioran a fost o „ființă chinuită”, În sensul cel mai Înalt - a fost adică viu până când și-a pierdut luciditatea, „Îngropat până la bărbie, până la frunte și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Horia MUNTENUȘ Noua paradigmă a secolului XXI Consfințit în Occident, sfârșitul postmodernismului este atât de greu de acceptat în România încât, în dimensiunea lozincilor clamate de mai mult de 15 ani, nu putem distinge decât gregaritatea limbilor de lemn și impostura. Plasați în turnul grandomaniilor, mușteriii fandoselilor au falsa senzație a conexiunii lor europene. Senzație "intraductibilă" căci e mult prea "complexă" și "postmodernă" și presupune o "intensitate superioară" producătoare de o "prea-necesară" și "prea-vitală aroganță. Explicabil fenomen din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost declarate în postmodernitate ca fiind anacronice: valoare, capodoperă, geniu, personalitate, hermeneutică etc., totul începând cu "dialogul global între credințe". Sunt puse în discuție în continuare măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu vârful de lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife, cu substanță sofistică), conchizând că la temeliile transmodernității și ale transdisciplinarității stă filosofia neoraționalistă a lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
complexul lui Iuda" care, după trădare, se trădează și pe sine însuși, întorcând spatele lumii, naturii, luminii din lucruri și din lume, alegând soluția sinuciderii incriminate de Biblie, ceea ce s-ar traduce la scara întregii omeniri prin: minciună, duplicitate, fariseism, impostură, trădarea aproapelui, poluare, crimă, războaie pustiitoare, pauperizarea spirituală a existenței până la suprema opacitate a materiei brute. Distrugând natura și obturând comunicarea cu Dumnezeu, omul se condamnă pe sine la pieire. Ceea ce autorul numește "postmodernismul înalt" este de fapt o "anticameră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
naționale fondatoare (Miorița, întâi de toate) și, ca un corolar al deschiderilor abisale, opera integrală a lui Eminescu. Nu sunt doar călăuze epistemologice, sunt cetăți ale ființei românești pe care cercetătorul onest are a le apăra de zurba continuă a imposturii ideologice de tot soiul și pe care își întemeiază sistemul de argumentare. Ele sunt și mobilul credinței de nezdruncinat în rostul superior al implicărilor sale literare. "O mândră demnitate", vorba lui Eliade, degajă "polemicile" acestui incurabil "incorect politic", iar "ironia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde să apuci "prada", vorba lui Marin Preda. Îl poți chiar bănui pe autor de impostură, dar vitalitatea delirului verbal nu-ți permite a fi nedrept cu acest stil" (p. 258). Îndeosebi afirmațiile din urmă, sunt niște semne concrete ale acelor "texte nevinovate... scrise mai mult intuitiv decât prin deducții și inducții", care au produs chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pipetează un miligram de antibiotic într-un mediu de cultură. Se formează pe o rază apreciabilă lumină și curățenie în mediu. Același efect l-ați avut și dvoastră în mediu social și profesional, stimulând dezvoltarea celor valoroși și inhibând minciuna, impostura, ipocrizia, non valoarea, mediocritatea, pentru care ați fost contestat de unii, dar mult stimat, iubit și apreciat de alții. Pentru toate acestea ne declarăm aleși si norocoși că am avut șansa să fim în preajma unei personalități cu cariera și prestigiul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la o surpare a autorității. Incompetentul nu se poate impune nimănui decât prin fraudă și pe durate scurte. Cine ajunge la poziții înalte după alte criterii decât cele ale unei profesiuni bine stă pânite are de făcut față tuturor dezavantajelor imposturii. În loc ca puterea să se legitimeze prin competență, ea nu se legitimează decât prin propriul ei exercițiu, arogant și suficient. Mai mult: puterea sfârșește prin a legitima incompetența. De vreme ce nu trebuie să știi nimic specific pentru a ajunge sus, înseamnă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-lea. A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor și vorbește patetic despre „neam“, despre „credința omului simplu“ și despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naționale: noi care am suferit, noi pe care „ei“ vor să ne distrugă, noi care suntem creștini de două mii de ani, noi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
despre lux cu miez și cuminte. Așa cum patriotismul a fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simțul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiții private, ceilalți devin adversari sau unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tastaturi. E motivul pentru care sunt foarte rezervat când e să judec performanța culturală a calculatorului și a internetului. Ele au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar și lene mentală, pasivitate, impostură. Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur și simplu, a ști. Cunoașterea ca depozit, inteligența ca exercițiu al memoriei, interogația redusă la strictă dexteritate mecanică și la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aleatorie în toate direcțiile deodată. Internetul e un mod de a găsi în care că utarea se reduce la butonadă. Ceea ce e grav e că, găsind atât de ușor, începi să-ți închipui că deții cu adevărat ceea ce ai găsit. Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de internet. Bunul dobândit fără efort, parada de informație plutind pe un perfect vid cognitiv, știința neasimilată, neprelucrată organic, creează impresia penibilă a falsului, a jongleriei stângace. Nicăieri nu e trișeria intelectuală mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]