1,095 matches
-
2. Stabilirea obiectivelor Obiective pe termen lung: conștientizarea de către fată a adevăratelor cauze ale comportamentului său și identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; formarea unui eu social, bazat pe o imagine și o stimă de sine conform posibilităților reale ale personalității. Obiective pe termen scurt Eleva M.R.: va participa activ la discuțiile din clasă, alături de
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice artelor plastice); Capacitatea de efort intelectual: medie. V. Observarea și înregistrarea datelor a. Dialog cu
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
să petreacă mai mult timp cu părinții săi care sunt adesea foarte ocupați și nu au timp mai niciodată să discute cu el sau să meargă împreună în oraș. b. Dialog cu mama Mama elevului susține că B.D. este extrem de impulsiv și adesea instabil emoțional. Se întâmplă uneori să plângă fără niciun motiv și cu greu reușește să se liniștească. A încercat în numeroase moduri să îl determine pe B.D să se liniștească, să nu mai deranjeze lecțiile și să
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
școlar; învățătoarea clasei. 7.2. Stabilirea obiectivelor Obiective pe termen lung: conștientizarea adevăratelor cauze ale comportamentului său; identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; Obiective pe termen scurt Elevul B.D.: va participa activ la discuțiile din clasă, alături de colegii săi, oferind tuturor libertate de exprimare; se va implica în activitățile curriculare și extracurriculare desfășurate de întreaga
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
sunt considerate ca fiind expresia unor afecțiuni psihiatrice, dar se Întâlnesc și la persoane fără statut psihiatric, Însă cu o stare psihică particulară. PROBLEMATICA CERCETARII Alcoolul este recunoscut ca factor important declanșator al comportamentului auto și heteroagresiv, al unor reacții impulsive sau ca factor dezinhibitor al unor tendințe agresive potențiale: factor important in stimularea actelor infracționale - tentative de omor și crime 50%, răpiri si violuri 52%, jafuri 48%, precum si al sinuciderilor cunoscându-se faptul că 25,4% pacienți alcoolici au comis
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
rezultatele obținute În tabelul 11 se confirmă date ce scot În evidență faptul că sub influența consumului abuziv de alcool, cei mai agresivi sunt românii, rușii-lipoveni și ucrainieni, rromii și grecii. Aceștia, după ce consumă cantități mari de alcool devin iritabili, impulsivi și ajung, de la comiterea de grave acte de violență (Înjunghieri, vătămări corporale, etc), la conduite autodistructive.. Din punct de vedere al mediului de proveniență se Înregistrează un risc autoagresiv crescut tot În mediul rural, În raport de 2,29/1
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
modului de a gândi și de a acționa. Relațiile cu cei din jurul său sunt în mare parte rezultate ale educației însușite în copilărie și nu depind foarte mult, așa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept că tinerii sunt impulsivi și ușor influențabili, dar valoarea lor constă în puterea de a diferenția binele de rău și de a se corecta atunci când au greșit; acest lucru este posibil doar în contextul unei bune educații morale insuflate de familie. Părinții se dovedesc
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
Michael Jackson în țărișoara noastră. În 1992, România era izolată internațional după șirul de violențe civile provocate de Ion Iliescu, cel care a instigat minerii infiltrați de securiști pentru a-și ciomăgi opozanții. Eram priviți nu numai ca o anexă impulsivă, greu de stăpinit a Moscovei (din cauza unui președinte care fusese instruit să fie o variantă locală a lui Gorbaciov), ci și ca o țară sălbatică dominată de violențe, de orori legate de copiii din orfelinate, de sărăcie și subdezvoltare. Astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să execute după comandă multe acțiuni, chiar dacă nu poate să spună nici un cuvânt. Spre sfârșitul primului an, când dezvoltarea somatică încetinește, în timp ce cea psihică face progrese mari - și până la 3 ani este perioada de constituire masivă a limbajului sub aspect impulsiv și expresiv. Limbajul său are un caracter situativ, luând în majoritatea cazurilor forma de dialog, în care surprinde fie răspunsuri la întrebările adultului, fie întâlnirile lui adresate adulților în legătură cu dificultățile ivite în procesul activității lui cu obiectele sau cereri adresate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sa de mamă se caracterizează prin dezinteres față de anturaj, pierderea apetitului și tulburări în dezvoltarea generală și ponderală. Tulburările de personalitate ale unei personalități dizarmonice, depresive, constau în: instabilitatea comportamentului interpersonal, a dispoziției afective și a imaginii de sine, instabil, impulsiv și imprevizibil; apar tulburări de personalitate specifice altor tipuri de personalitate: schizofrenie, narcisism și de tip antisocial (izolare, invidie, violarea drepturilor celorlalți); au relații interpersonale impulsive, cu un mare potențial de autodistructivitate, pendulând între idealizare și devalorizare; au o instabilitate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
constau în: instabilitatea comportamentului interpersonal, a dispoziției afective și a imaginii de sine, instabil, impulsiv și imprevizibil; apar tulburări de personalitate specifice altor tipuri de personalitate: schizofrenie, narcisism și de tip antisocial (izolare, invidie, violarea drepturilor celorlalți); au relații interpersonale impulsive, cu un mare potențial de autodistructivitate, pendulând între idealizare și devalorizare; au o instabilitate psiho-afectivă; fac crize de mânie și furie de mare intensitate; prezintă tulburări de identitate: identitate de sex, imagine de sine, modele de valori; senzualitate excesivă, drogomanie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
inserția corectă și eficientă a cazului în preocupările familiei. Aceste relații oferă cel mai activ mediu de formare și perfecționare a personalității dizarmoniei instabile ca dispoziție afectivă și chiar ca imagine de sine. Depresivul se manifestă printr-un comportament interpersonal, impulsiv și imprevizibil, ceea ce impune un climat educativ de familie cât mai adecvat manifestărilor, consistent în metode ameliorative (răbdare, afecțiune, constanță). Decompensările apărute în cadrul dizarmoniei depresive sunt întotdeauna grave prin consecințele reacțiilor brutale sau letargice, de multe ori cu implicații medico-legale
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
acești adulți fac o evaluare invalidă a copiilor în timp ce profesorii oferă o evaluare validă. Discrepanțele pot apărea și din cauza funcționării copilului pe diferite nivele în diferite circumstanțe. Acasă copilul poate fi liniștit, bine-crescut, retras; în timp ce la școală același copil este impulsiv, agitat și distras. Diferențele în acest sens dau senzația că fie evaluarea făcută de părinți, fie cea făcută de profesori poate să fie invalidă, când, de fapt, copilul reacționează diferit în funcție de situație. Probleme în obținerea informațiilor nu apar doar în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
variante: 2.1. halucinații verbale kinestezice simple: caz în care bolnavul are numai senzația cuvântului pronunțat, fără perceperea mișcării buzelor, limbii; 2.2. halucinații verbale propriu-zise: care se însoțesc de mișcări articulare ale aparatului fonator perceptibile; 2.3. halucinații verbale impulsive: în care cuvintele sunt net și clar exprimate, articulate. În unele cazuri sunt percepute ca venind din exterior cineva vorbește prin vocea lui (de exemplu: Dumnezeu vorbește prin el în delirul profetic. Alteori bolnavul simte că gândurile lui se formulează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
activități psihomotorii cu debut și sfârșit brusc, pe care bolnavul nu le poate controla. Sunt cazuri în care există o reală îngustare a câmpului conștiinței, o dovadă fiind amnezia parțială a episodului și caracterul neprevăzut, neașteptat al acțiunii. Ca acte impulsive menționăm: piromania -provocarea de incendii; cleptomania este un "furt" impulsiv (de obicei se fură obiecte de mică valoare, care nu sunt comercializate); dromomania plecarea nemotivată în călătorii mai scurte sau mai lungi. Actele impulsive se întâlnesc în tulburările de personalitate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu le poate controla. Sunt cazuri în care există o reală îngustare a câmpului conștiinței, o dovadă fiind amnezia parțială a episodului și caracterul neprevăzut, neașteptat al acțiunii. Ca acte impulsive menționăm: piromania -provocarea de incendii; cleptomania este un "furt" impulsiv (de obicei se fură obiecte de mică valoare, care nu sunt comercializate); dromomania plecarea nemotivată în călătorii mai scurte sau mai lungi. Actele impulsive se întâlnesc în tulburările de personalitate, oligofrenie, alcoolismul cronic, schizofrenie. 2. Raptusurile sunt manifestări cu grad
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
neprevăzut, neașteptat al acțiunii. Ca acte impulsive menționăm: piromania -provocarea de incendii; cleptomania este un "furt" impulsiv (de obicei se fură obiecte de mică valoare, care nu sunt comercializate); dromomania plecarea nemotivată în călătorii mai scurte sau mai lungi. Actele impulsive se întâlnesc în tulburările de personalitate, oligofrenie, alcoolismul cronic, schizofrenie. 2. Raptusurile sunt manifestări cu grad mare de potențial de periculozitate (auto și heteroagresivitate, sinucidere). Este cazul raptusului anxios și a celui melancolic. Ele apar brusc, în contextul simptomatologic al
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
din jur, pentru "prestigiu" sau din dorința de posesiune. Poate fi și un comportament învățat, atunci când copilul face parte dintr-o familie de hoți. Gravitatea apare când cauzele furtului sunt de natură patologică (în tulburarea isterică apare furtul cu caracter impulsiv). Cleptomania este tendința patologică de a fura fără ca persoana în cauză să urmărească un profit. Se caracterizează prin apariția bruscă și obsedantă a impulsului de a fura, concomitent cu o stare de neliniște și de luptă împotriva acestei dorințe. 6
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
suferințe psihice sau senzoriale, agresivitatea colectivului din care face parte. * Atitudinea părinților față de școală (devalorizarea importanței școlii sau nemulțumirea continuă a părinților față de activitatea școlară a copilului transformă scoală într-o sursă de anxietate pentru acesta). b) fuga cu caracter impulsiv: * Copilul simte impulsul de a fugi datorită unei tensiuni psihice ce nu o poate depăși. * Fuga epileptică cu îngustarea stării de conștiință în momentul în care începe fuga, copilul redevine conștient după câteva ore sau chiar zile (apare la copiii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de a fugi datorită unei tensiuni psihice ce nu o poate depăși. * Fuga epileptică cu îngustarea stării de conștiință în momentul în care începe fuga, copilul redevine conștient după câteva ore sau chiar zile (apare la copiii epileptici, idioți, psihopați impulsivi, isterici). Copilul rămâne cu amnezie ulterioară. 7) Vagabondajul Ambele forme de fugă pot continua cu vagabondaj. Copilul are conștiința acestei conduite. Copilul se lipsește de locuință, săvârșește unele acte antisociale. La școlarul mic vagabondajul poate fi reacția la pedeapsa nejustă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
descarcă nediferențiat (obiecte, persoane), finalizarea acțiunii nu îi aduce satisfacție. Stare afectivă nediferențiată; * primar instinctiv: început și sfârșit brusc de criză, începutul crizei coincide cu instalarea impulsului. Stare afectivă nediferențiată, satisfacția este obținută ținta descărcării fiind și cea căutată; * secundar impulsiv: început și sfârșit brusc de criză, durată scurtă, distanță de la impuls la răspuns, copilul acționează deși știe că nu face bine; * secundar acting-out apare la copiii cu un comportament supus, își schimbă comportamentul și devin agresivi, începând să consume alcool
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
oferă un ghid de întrebări pe care și le pune înainte de a ști dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei. Este bine să se cunoască dacă: * problemele emoționale ale copilului sunt sub control (copilul a învățat să-și controleze comportările impulsive și are o mai bună toleranță la frustrare); * nivelul de gândire al copilului adecvat vârstei (copilul normal trebuie să aibă o bună înțelegere a cauzei și efectului, să fie realist în judecarea situațiilor și să fie capabil să discrimineze importantul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
reciproca valabilă? Factorii psihologici și sociali au vreun impact asupra tulburărilor cognitive, tulburări care, prin definiție, sunt determinate biologic? Răspunsul la această întrebare pare a fi afirmativ. De exemplu, în stadiile incipiente ale demenței, mulți pacienți devin paranoici, iritabili sau impulsivi. Aceste simptome par a fi mai pronunțate la persoanele care posedau acest tip de trăsături anterior debutului demenței. Mai mult, mediul social poate afecta în mare măsură severitatea deficitului cognitiv. Dacă o persoană confuză sau uitucă este frecvent atenționată de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
vorbească cu rapiditate și convingere, încercând să exprime fluxul rapid al ideației sale. Poate deveni agitat, iritabil, în special în relația cu oameni pe care îi percepe "a-i sta în cale". Se poate angaja într-o varietate de comportamente impulsive, ca de exemplu discuții, sfaturi nepotrivite despre relații sexuale ciudate și experimentarea lor. Adesea va avea planuri și scopuri mărețe, pe care le va urmări cu multă ambiție. Cei mai mulți oameni care prezintă episoade maniacale cad, în cele din urmă, în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
muncă, scuze, amintiri intermitente, vagi cu privire la oameni (ce am făcut?), prietenii pierdute, căsnicie ruinată. Și care dintre sentimentele mele sunt reale? Și întrebarea obsesivă: când se va întâmpla din nou? Care parte a mea mă reprezintă cu adevărat? Cea sălbatică, impulsivă, haotică, plină de energie și nebunie? Sau cea timidă, retrasă, disperată, suicidară, blestemată și obosită? Probabil, mă reprezintă un pic din fiecare, sper să nu fie mult din nici una. (Jamison, 1995b., p. 68, apud. Nolen-Hoeksema, 1998)149. Sentimentul că nu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]