114,184 matches
-
termenul limbă ar urma să fie concurat de englezescul language, cu atîta ușurință articulat și integrat în frază, ar putea da fiori lingviștilor și nelingviștilor. În realitate, e vorba doar de o exprimare sumară, concisă, care omite explicațiile, încercînd să indice simultan obiectul și eticheta lui. Exprimarea trădează intenția autorului de a descrie - într-un context care nu riscă ambiguități - exact ceea ce destinatarul trebuie să selecteze dintr-o pagină scrisă în engleză (la rubrica intitulată language). Citatul mai atestă și răspândirea
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
împiedicat de mașinile "bengoase" ale "șmecherilor" de pe litoral" (EZ 2482, 2000, 2).; "organele de cercetare au văzut trei mașini "bengoase" care staționau" (Curierul Național 2978, 2000). În ultimul context apare și superlativul familiar la modă - alt mijloc actual de a indica valoarea automobilului: "El și-a întins antenele și a aflat că în localitate au apărut niște "mașini de mașini"". Bengos e un exemplu pentru tendința lingvistică, de mult observată, de a folosi "dezagreabilul ca mijloc de întărire". Aceeași tendință se
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
al literelor românești din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, dar o valoare neegalată pe toată durata creației noastre literare. Și, se poate spune fără a greși deloc, pentru întreaga cultură și știință umanistă română, căreia i-a indicat direcția dezvoltării pe criteriul sacrosanct al adevărului. În 1869, în Observări polemice, marele ctitor al adevăratelor valori românești moderne, scria despre junimism și junimiști: Pentru noi, patriotismul nu putea fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merita laudă
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
În DA, calamar era grupat împreună cu călimară, ca forme ale aceluiaș cuvînt (preluat din grecește, și prin intermediare slave). O altă inactualitate a dicționarelor noastre mi se pare a privi creveții. Crevete e un termen mai nou, pentru care DEX indică doar forma feminină crevetă, cu pluralul crevete (din fr. crevette). O altă rapidă investigație în Internet confirmă că se pot găsi câteva atestări actuale - culte - pentru această formă: în cursuri universitare - "modificări morfologice la diferitele grupe de decapode (crevete, raci
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
actuale vorbesc de "creveți congelați ", "creveți întregi", "creveți și pește", "ingrediente de foarte mare calitate cum ar fi creveții și scoicile"; "apoi se adaugă racii, creveții si mazărea", "creveții se opăresc timp de 5 minute" etc. De fapt, dicționarele nu indică circulația în Dobrogea a unei forme balcanice corespunzătoare creveților: garizi - termen care vine probabil din grecește (garides; dar există o formă asemănătoare și în turcă); e vorba deci de un regionalism neînregistrat în scris, dar ușor de verificat la fața
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
cu finala în -e (fratele, numele). Ca formă masculină sau neutră cu comportament gramatical specific s-a impus Paște (dovadă genitivul Paștelui). Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972) și după el și Dicționarul explicativ (DEX 1975, 1996) indică forma Paști ca substantiv masculin. În DLR, toate cele 35 de citate de la primul sens al așa-zisului masculin (excluzând imprecațiile și expresiile) sînt sau clar feminine plurale ("Acestea sînt Paștile", "Paștile friguroase", "noaptea Paștelor") sau nu au nici un indiciu
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
singur aparent acord la masculin singular - "Crăciunul sătul, Paștele fudul" - în care adjectivele pot fi însă interpretate și ca atribute ale individului, nu ale sărbătorii: "(să faci) Crăciunul sătul, (să faci) Paștele - fudul". De altfel, dicționarele mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală a cuvîntului. În DOOM, găsim o altă interpretare: Paști ar fi masculin singular, iar Paște un neutru singular, căruia i-ar corespunde un plural Paști. Forma Paști ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
masculin, neutru sau feminin. Găsim asemenea ambiguități atât la forma în -e ("anul trecut, de Paște" - EZ 1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147, 1997, 9). În ultimul timp destule exemple indică preferința vorbirii curente pentru forma de singular masculină (sau neutră) cu terminația -e. Contextele care o indică în mod neechivoc sînt cele în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît, de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147, 1997, 9). În ultimul timp destule exemple indică preferința vorbirii curente pentru forma de singular masculină (sau neutră) cu terminația -e. Contextele care o indică în mod neechivoc sînt cele în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît, de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un) Paște fericit", "Sărbătorile Paștelui". Cred că dificultatea de a stabili care e forma corectă îi face pe
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
biserica ortodoxă autohtonă cu cea catolică occidentală. Ministrul de externe (de fapt, fostul ministru de externe, întrucât între timp fusese revocat) intră într-un fel de comunicare ocultă cu predecesorul său, căruia îi reconstituie biografia încheiată cu o moarte misterioasă, indicându-l, printr-un artificiu literar, ca biograf pe un călugăr român aflat în anul redactării textului, 1526, la Sacra din San Michele, în Italia. Gabriel Nicolau are și el parte de un sfârșit enigmatic, despre care se poate crede în
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
dincolo de care răsuna ecoul ebraicii, Steiner s-a folosit întreaga viață - ca să vorbească ori să scrie - de cele trei limbi principale. N-a reușit să descopere pe nici o cale (nici apelînd la hipnoză, la metode pe care i le-au indicat psihiatrii etc.) care, dintre acestea a reprezentat pentru el "o Muttersprache mai profundă pe verticală decît celelalte două". Frustrarea lui Steiner a fost de natură identitară. El s-a întrebat dacă nu cumva "indivizii multilinguali sau copiii crescuți simultan în
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
zidul, moartea, dragostea, neantul sunt cuvinte-cheie pentru tot atîtea teme care cristalizează o poetică îmbibată de metafore, abstractizări și viziuni bizare ("e după-amiază o femeie plutește cu trăsura prin/ burta unui pix de aluminiu"), în descendență stănesciană: "în fața ei zidul indică un complex infam/ zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri pentru cine e foarte grăbit". În cîteva poezii autoarea realizează o arheologie citadină cenușie, care
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
agil îndrăgostit păgubos, și nici soția acestuia, Cameron Diaz, ciufulita senzuală iubitoare de necuvîntătoare. Investigarea psihanalitică a diverselor libido-uri capătă dimensiuni "metafizice" de tot hazul, aglomerate aleatoriu. De la modul de teleportare artizanală pînă la imaginea tremurîndă prin "hubloul" privirii indicînd intrarea în pielea vedetei brusc devenită "celălalt" și de la declicul memoriei maimuței traumatizate pînă la scena aiuritoare cînd însuși Malkovich se trezește contaminat de viciul egolatriei, într-o lume saturată de el însuși...
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
o poziție care le apropie de rolul unor instrumente gramaticale. Dicționarul limbii române (DLR, tomul XI, partea a 2-a, 1982) include în tratarea cuvîntului tip și un subsens delimitat sintactic: "(construit, de obicei, cu prepoziția "de", urmat de determinări indicînd felul, categoria, domeniul etc.); exemplele sînt "climă temperată dar de tip continental", "clopotnița de tip romanic", "casă de tip vechi" - dar și "mașina tip sport". Ultimul exemplu ilustrează deja cazul care ne interesează: tip apare juxtapus substantivului-centru și urmat de
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
tip apare juxtapus substantivului-centru și urmat de un alt substantiv (cu funcție adjectivală). Capacitatea reductivă a construcției este evidentă; încercarea de a o explica ar produce dezvoltări redundante și greoaie. Se întîlnește uneori și construcția în care raporturile sînt clar indicate de prepoziții și de flexiunea cazuală; de altfel, aceasta e cea "elegantă", recomandată: "Cum se poate lupta cu o structură de tipul caracatiței acoperind, dominînd aproape totul" (As 42, 1992, 2). Structura poate păstra doar primul dintre elementele de legătură
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
Maiorescu veghind ediția pînă la cea de a zecea, 1907), după care ele s-au tipărit potrivit interesului editorilor Socec și Teclu. Ediția V.G. Morțun din 1888 e redusă la proporțiile minimale știute, infirmîndu-se și ipoteza că poetul i-a indicat sursele unor poezii din sumar. Despre ediția lui Xenopol din 1893, prima ediție antimaioresciană, reeditată de multe ori, este, cum apreciază dl N. Georgescu, azi "o curiozitate tipografică în editologia eminesciană datorită cronologiei arbitrare a poeziilor, sistemul ortografic folosit de
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
se hrănească din aceeași bucată de pîine, "Încolăciți și împăcați,/ Cu universul redus/ La bucata de pîine/ În care se mai văd/ Dinții îngerului" (Piața Buzești), precum o imagine a suferinței eterne, dau impresia a înclina balanța în favoarea visului irealizabil, indicînd totodată caracterul absolut al inadaptării pe care poezia Anei Blandiana ne-o înfățișează ca pe un stigmat. P.S.: Se pare că Nicolae Breban a preferat să reacționeze indirect la articolul meu, apărut în România literară, sub titlul Răspunsul unui "căruțaș
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
timp, la un ștecher/ ca orice aparat electric din dotare, -/ de asta n-o să scape nici un șmecher/ fiecare având să murim prin deconectare" (Micul ecraniu). Volumul se încheie cu o Bibliografie facultativă autentică, decupaje din ziare și un cuprins care indică ziarele de unde au fost luate știrile. După ce poezia a coborât în stradă cu ajutorul optzeciștilopr, Șerban Foarță o ia acum de mână și o plimbă prin fața standurilor de ziare arătându-i pulsul tragi-comic al sărmanei noastre vieți de zi cu zi
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
faimoasele cuvinte ale lui Postelincu, " Am fost un imbecil!", n-am văzut "patriot" mai spășit decât dl. Ioachim Oană, atunci când recunoștea că vina pierderii medaliei de aur a Andreei Răducan i se datorează în exclusivitate! Astfel de numiri șocante nu indică, însă, puterea PDSR-ului, ci, dimpotrivă, slăbiciunea sa. Un partid care stând patru ani în opoziție n-a fost capabil să se reformeze și să producă oameni competenți e, orice s-ar zice, un partid neputincios. Dl. Năstase a marcat
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
și video sau către instalație, happening și performance sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în cercuri extrem de restrînse și aproape în conspirativitate. Însă mutațiile care au loc în conștiința și în mentalitatea artiștilor tineri indică limpede faptul că romantismul și jocul cu idealitatea s-au erodat, că autonomia esteticului a devenit insuficientă și că în orizontul mare al creației spiritul profetic al unei prezențe cvasisacerdotale este pe cale de a fi înlocuit cu proiectul higienic al
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
mai ales, cu istoria de infracțiuni avută în spate ("criminal record", cum îi spun anglo-saxonii), precum Miron Cozma, nu s-ar da în lături de la nimic pentru a-și satisface orgoliile de "macho național". Revenirea spectaculoasă a lui Miron Cozma indică destul de precis unde se află România în materie de criminalitate: la nivelul Chicagoului anilor '20-'30. Doar atunci mafioții puteau plănui, ordona și pune în aplicare orice infracțiune. Din acest motiv, n-aș lua foarte în glumă amenințarea lui Miron
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
între fapte și ficțiune. De altfel la început, așa cum procedează și alți autori, scriitori sau cineaști, vă luați clasica măsură de precauție prin care cititorul este avertizat că orice asemănare cu realitatea este pur întîmplătoare. Numai că această formulă uzuală indică exact caracterul, deloc întîmplător al unor coincidențe... Există în paginile romanului dvs. acel teren mlăștinos în care se cufundă aproape toate personajele. Cît despre Charlotte, ea pare o figură aproape abstractă prin calitățile ei în raport cu restul personajelor. Chiar feminitatea ei
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
sfîrșit sau a unei opere care își devoră autorii, "dicționarul academiei" (așa cum e numit de obicei de specialiști, spre rapidă identificare) rămîne o operă esențială a culturii române și un instrument de lucru de o importanță indiscutabilă. Faptul de a indica (în funcție de stadiul actual al cercetărilor) primele atestări ale cuvintelor, mulțimea citatelor din epoca veche și organizarea istorică a sensurilor constituie principalele sale merite: materialul ilustrativ a fost și va continua să fie o bază și un mijloc de control riguros
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
face (în construcție cu un substantiv), în alta cu verbul a da sau a pune. în monografia pe care a dedicat-o acum cîteva decenii subiectului - Locuțiunile verbale în limba română (1958) -, doamna Florica Dimitrescu discuta pe larg acest fenomen, indicând verbele cele mai frecvente în română, explicând semantic afinitățile lor de combinare și comparând situația cu cea din alte limbi europene. Există desigur și diferențe de "productivitate" frazeologică a verbelor, dar acestea sînt foarte greu de cuantificat: mai întîi pentru că
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]