1,104 matches
-
încearcă să-l încurajeze, tot ce-i nou e și incitant, îi spune, o să te convingi singur. — Verde și Albastru, Steaua și Dinamo, încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dinți. — Pe dracu’, nu pot să cred că mi-ai ascultat convorbirea cu santinela! — Te-am avertizat că în zona asta nu mișcă nimic fără acordul meu, sîntem într-o unitate militară, ai uitat deja? Aveți microfoane peste tot, se indignează Regizorașul, nu-i așa? — Mai ceva ca pe un platou de filmare, îi răspunde Comandantul pasîndu-i cu grijă cele două grenade. Ai grijă la cuie și nu uita să numeri pînă la cinci dacă o să ai nevoie. Decît nimic, sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum e cu traficul de influență, că depindem cu toții de relațiile lui. Cine, Broscoiul? întreabă Sena, făcînd iar pe neștiutorul. — Ei, pe naiba! exclamă domnul Președinte, să nu-mi spui că ai uitat și din ce tabără facem parte, se indignează. Am înțeles, zice Sena, dînd impresia că se luminează brusc, Copoiul tot nu vrea să se potolească și încearcă să vă pună bețe-n roate. — Aici este cheia întregii probleme, e de părere domnul Președinte. Va fi nevoie ca Securitatea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta? — Pe mine însumi, îi ia din nou Roja prin surprindere. Fiecare e răspunzător doar în fața propriei conștiințe pentru faptele sale, restul e doar diversiune. — în cazul ăsta de ce să nu-i lăsăm în pace să și facă mendrele? se indignează din nou Părințelul, temîndu-se din ce în ce mai tare că are de-a face cu un smintit. — Stop! Oprește-te! sare ca ars Curistul, acuzîndu-l cu privirile pe Părințel, nu-ți dai seama că-i dai apă la moară? se impacientează. — Nu încerc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care or să cedeze mai devreme sau mai târziu - case construite cu cel mai prost material posibil. Eldridge i-a făcut vânt lui Emmett din consiliu atunci când a aflat că închirierile și vânzările individului erau controlate de corporații fictive. Era indignat că Emmett nu va fi tras niciodată la răspundere dacă aveau să urmeze și alte pierderi de vieți omenești. Mi-am amintit că discutasem problema și cu Madeleine. Se pare că soțul tău a fost un om cumsecade. Buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii nu au voie să scrie, să citească, să picteze, într-un cuvânt să fie intelectuali. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de sine și superficială. În mod convenabil, Julia a scos partea cu „plicticoasă“. —A! Și cu asta ați terminat? Bărbatul părea aproape ușurat. —James! Julia îi relatase felul în care îi fusese împroșcat caracterul pentru că voia ca bărbatul să fie indignat în numele ei. —Deborah m-a făcut obsedată de sine și superficială. Nu ți se pare că treaba asta nu e în regulă? Omul s-a foit pe scaun stânjenit. —Ba da, draga mea, sigur că nu e în regulă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jesse 1, dușmani (aici nu cităm pe nimeni). Dar printre contemporanii săi Încrâncenați, printre pedanții de toate vârstele, preacinstiții care se poartă de parcă ar avea două mâini stângi, așa cum Îi vedea Rivarol pe toți englezii, mai există unii care se indignează, cu bună-credință, Împotriva răsunetului stârnit de numele lui Brummell. Împovărați de o moralitate gravă, ei se simt insultați de această glorie a frivolității. Doar istoricul, adică judecătorul - judecătorul fără entuziasm și fără ură -, nu s-a născut Încă pentru marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a preda Granada.“ Șeicul aproape că urla; barba îi vibra de mânie și de ironie amară. „Nu fiți indignați, frați drept-credincioși, căci, dacă al-Mulih ne-a ascuns adevărul, nu a fost cu gândul de a ne trage pe sfoară; ci doar pentru că nu i-a ajuns timpul. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-l întrerupem, să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Harun se făcu umil: — Prietenul meu și cu mine suntem prea tineri, abia am trecut de Marea Recitare, iar cuvântul nostru nu va atârna prea greu. Noi nu cunoaștem mare lucru din ale vieții și se prea poate să fim indignați de fapte care, în ochii celorlalți oameni, par obișnuite. Acum, după ce am deșertat tot ce știm, acum, după ce am spus tot ce aveam pe suflet, e rândul tău, venerabile șeic, să vezi ce e de făcut. Când ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie și evocând nenorocirile Andaluziei. Când, după două ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua zi după vizita unchiului meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la analiza lor științifică. Felul În care le abordează și le evaluează divulgă frustrarea comentatorului nemulțumit că trebuie să accepte modest această ipostază. De multe ori Însă Își dau În petic, substituindu-se inconștienți personalităților la care fac referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită că judecățile lor sunt mereu post-factum și că scurgerea timpului Îi așază În posturi privilegiate. Seamănă mult cu profesorii care se miră prostește de naivitățile și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
explică de ce a fost aproape silit să pună capăt unui război fratricid, care durase aproape doi ani. În condițiile capitulării se menționa și dreptul pe care-1 aveau "migueliștii" de a se întoarce nevătămați la casele lor. Dar amănuntul acesta a indignat grupul de revoluționari de la Lisabona. Și când, în seara de 27 mai, Don Pedro se afla la Teatrul San Carlos, în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republicani. La 30 septembrie se schițează o mișcare revoluționară, repede sufocată de garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de stânga, Impresa da Manha, se indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii, își îndreaptă acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pierdut în zare, ciobanul și-ar fi rîs cu poftă în barbă : „Ce l-am păcălit, aia nu era o oaie, era cîinele meu !...”. Populația revine în urmă cu cîteva zile, Liviu Voinea, unul dintre tot mai numeroșii economiști liberali „indignați” (trăiască Stéphane Hessel !), încheia un articol în Jurnalul Național cu o frază memorabilă : „Mai lăsați-mă cu piețele și să ne concentrăm pe populație !”. Memorabilă deoarece poate cea mai importantă success story a modernității a fost tocmai modul în care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care a vorbit sub tortură - deși el rezistase torturii), închis la Buchenwald, evadat în ultima secundă, diplomat după eliberare și coredactor al Declarației Drepturilor Universale (și nu „internaționale”, cum sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat o succesiune de rațiuni de indignare”, mărturisește el. Nu știu dacă indignatus și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar cîteva ore după apariția articolului din România liberă : „Este lucru știut că stînga/socialistă/comunistă «exploatează» situațiile critice ale societății, dar nu are măsuri de îndreptare a acestora. Ca la noi, de altfel. Dacă acest socialist este așa de indignat, de ce nu îi ajută el și cei ca el ? Să nu mai dea sfaturi, să și le țină pentru el. La MUNCĂ” (alegător, 10 :57 | 6 Ianuarie) ; „fumigene, un alt pierdut de Stînga, puneți mîna la muncă, băi socialiștilor...” (john
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate fi gîndită și altfel dacă există „voința de a trăi” mai bine în viitor. Căci pentru Hessel, hegelian convins și optimist incurabil, mersul lumii are un sens pozitiv, iar rostul profund al indignării a fost dintotdeauna speranța. Să ne indignăm așadar cu rost, nu motivele lipsesc... 7. A șaptea zi Omul din parc A apărut, cred, odată cu toamna. Cel puțin eu de-abia atunci am început să-l remarc. De fapt, de-abia atunci am început să renunț la mașină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acces de recunoștință trecuse, acum părând nu numai inutil, ci și nedorit. Nu-i poți fi recunoscător cuiva pe care-l cunoști de atât de multă vreme. Primești favoruri și faci favoruri și vorbești puțin despre vreme, fără să te indignezi de-o mângâiere sau să te Întristeze un moment de indiferență, și dacă l-ai văzut În stal, zâmbești o dată sau de două ori În timp ce dansezi, pentru că trebuie să faci ceva cu fața ta, care e una nu prea expresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua aia, Roonuí-Roonuí era atât de indignat, că era mai-mai să te strângă de gât, în timp ce Miti Matái, dimpotrivă, ți-a admirat gestul. Arată cu degetul spre el. Aici s-a văzut diferența între a fi și a nu fi Arioi, iar tu nu ești. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult, că doi bani nu dădeai. țnu mă iartă tac o las să lovească e rîndul ei să-mi plătească altfel cum am restabili echilibrul nu a jignit-o lipsa mea de compasiune față de durerea ei fizică mai mult a indignat-o desconsiderația mea În plan social cunosc susceptibilitatea asta a oamenilor simpli față de cei pe care de fapt nici nu-i socotesc superiori doar deosebiți) ...pînă și p-un cîine tăiat de tramvai Îl iei din mijlocu drumului și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci Într-un fel) intrînd dimineața În vreun cinematograf, alături de alți oameni În fulgarin, iar seara stînd acasă și citind, pînă tîrziu, Magazinul de rarități al lui Dickens. La Început, Rowe fusese indignat și uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și tocmai apelul Împotriva rebelilor le-ar dezvălui acestora propria forță, precum și teribila izolare În care se găsea creierul? Nu, Înțelept era să aștept și să văd ce urma. A urmat „culoarea părului“, unde mâna a bifat „roșcat“. Șocat și indignat - atât varianta „căruntă“, cât și blondul artificial al Ingăi fuseseră ignorate de către netrebnicul membru -, de-abia m-am abținut să intervin. Când a sosit Însă vremea ca dreapta să configureze conturul trupesc, ea a făcut niște corecții interesante la fizicul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dintre ei mai au părinți! Când au crescut tot într-o nesimțire, impozite, taxe, accize și s-au inventat altele noi, nici o reacție de leac nu a apărut din vreo direcție a actualilor cotcodaci, care numai când consideră ei devin „indignați". Când a făcut Băsescu o reporteriță „țigancă-mpuțită", nici măcar unul dintre „intelectualii" lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de labă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]