1,115 matches
-
le normatif, le problème de la démarcation ou bien celui du critère, l'argument de l'ignorance, l'argument de la pente glissante ou bien celui fondé sur la valeur autonome des entiers. Le chapitre suivant analyse la relation de l'approche individualiste à celle holiste dans l'éthique de l'environnement, avec un accent sur l'action d'identifier les sources du holisme et celle d'ébaucher quelques projets inspirés par le holisme. On se propose aussi de clarifier les différences conceptuelles
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Edward, Desert Solitaire, Baltimore, New York, 1968, p. 20, unde pune în balanță viața unui om și viața unui șarpe. 95 Garrett Hardin, "The Economics of Wilderness", în Natural History, 78, 1969, p. 176. 96 De exemplu, Varner formulează o alternativă individualistă la holismul susținut de teoreticienii mediului, așa-numitul "individualism biocentric". 97 Edgar Morin, L'an I de l'ére écologique: la Terre dépend de l'homme qui dépend de la Terre. Et dialogue avec Nicolas Hulot, Edition Tallandier, Paris, 2007, p.
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
lui, Callicott devine subiect al cercetării critice în Gary E. Varner, In Nature Interest's? Interests, Animal Rights, and Environmental Ethics, Oxford University Press, New York, Oxford, 1998. 194 Merită făcută observația că deși Hume și Smith adoptă programatic un emotivism individualist, ei fac unele referiri și la comunitate ca întreg. Astfel, Hume menționează "interesul societății" și "fericirea societății", iar Smith se referă la relația dintre starea societății ca întreg și aceea a individului. Și Darwin va adopta acest mod de a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
da și de a cumpăra) e singurul criteriu care contează. Reperele tradiționale s-au diluat, ierarhiile minții și spiritului au fost abandonate, mândria de a aparține unei categorii (intelectuali, muncitori, țărani) a dispărut; acestor criterii le-a luat locul lupta individualistă pentru a reuși cu orice preț, imitând adesea noii Îmbogățiți, rezultat al unei anxietăți colective și al fricii de sărăcie și anonimat. Au apărut forme exacerbate ale bătăliei pentru vizibilitate (prin mașini, haine, case, bijuterii și alte formule care exclud
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și dacă o încredințează unui suveran, ei au dreptul de a cere acestuia ca această putere să nu devină despotică. Locke formulează atunci o serie de teorii aflate la antipodul monarhiei absolute și care definesc bazele unui regim liberal și individualist, care va sta la originea evoluției britanice din secolul al XVIII-lea, apoi a revoluțiilor politice din America și din Franța, înainte de a se răspîndi în întreaga Europă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și în primii ani ai secolului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
numeroase ?i celebre anchete asupra mijloacelor de comunicare �n mas? (1944, 1948), asupra form?rîi op?iunilor electorale (1943-1948, 1954) ?i a atitudinilor politice (1958) sau asupra deciziilor de consum (1955). Aceast? nou? genera?ie se distinge de precedentă total individualist?, cantitativ? ?i nominalist?. Ra?iunile ei s�nt acum predominant economice (cei care dau fonduri cer rezultate concrete ?i exploatabile) ?i pragmatice (sociologia nu poate deveni ?tiin?? dec�ț dac? aser?iunile sale s�nt verificabile empiric). Or, numai datele
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
nt observate ?i analizate; identificarea ?tiin?ificit??îi ?i a valorii cognitive a rezultatelor cu rigoarea ?i sofisticarea tehnicilor; convingerea �n neutralitatea axiologic? a produselor formaliz?rîi matematice; necesitatea metodelor statistice considerat? lege ?i, �n sf�r?it, concep?ia individualist? asupra fenomenelor structurale. Al?turi de aceste tr?s?turi recurente ale sociologiei americane trebuie s? subliniem ?i tendin?a diversific?rîi �n favoarea microscopicului ?i, �n m?sura �n care interac?iunea individual? nu e referabil? dec�ț la
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
-o �n studiile sale (1973) �nainte de a aplica aceast? paradigm? �n studiul schimb?rîi sociale (1984). Este �ns? evident c? Boudon a depus efortul cel mai mare �n ap?rărea postulatului utilitarist � r?mas non-necesar (Padioleau, 1986) � al paradigmei individualiste; tou?i, analiza să a �bunelor motive� de a adera la idei false (1986) merge dincolo de concep?ia utilitarist? a ra?ionalit??îi ?i deschide noi piste �n sociologia cunoa?terii (1995). Aceast? paradigm? �nrudit? cu cea a �alegerii ra
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
rîi, �n primul caz, ca teoretician al orient?rilor culturale ale ac?iunii, �n al doilea caz. Dac? M. Crozier �i datoreaz? materialul conceptual al criticii sale la adresa birocra?iei, Boudon �l revendic? �n mod expres � at�ț pentru premisele individualiste pe care le-a decelat la acestă, pentru nominalismul s?u fundamental, c�ț ?i pentru demersul �comprehensiv� replasat �n cadrul utilitarismului anglo-saxon. �Individualismul metodologic� reanim? de asemenea pe Tarde antisociologistul, afl? �n Durkheim un practician timid al metodei comprehensive
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
1% profesori în învățământul secundar și aproximativ 2.000 profesori universitari. În învățământul secundar tehnic și profesional își desfășurau activitatea didactică aproximativ 500 dascăli. Opțiunile pedagogice interbelice românești pot fi clasificate în patru mari categorii: o pedagogie clasică, tradițională și individualistă, de factură herbartiană; pedagogia culturii; sociologia educației sau sociopedagogia; un curent de inspirație franceză reprezentat prin pedagogia ,,școlii active” sau ,,școlilor noi”. Curentul herbartian interbelic se regăsește bine conturat în Universitatea din București, avându-l ca reprezentant de frunte pe
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
moldav a fost catalogată deseori drept una personalistă, el însuși declarându-se pedagog social. Dinamica pedagogiei timpului său de la herbartianism spre pedagogia socială sau pedagogia culturii a fost amplu dezbătută în scrierile sale: ,,După pedagogia predominant individuală și cu repercusiuni individualiste, pe care mai ales herbartianismul o intensificase, încep să se încetățenească preocupările sociale în educație; aceasta mai ales după apariția pedagogiilor sociale ale lui Natorp și Bergemann, în jurul anului 1900, dar opoziția acestor atitudini (...) începe și ea să fie conștient
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
precum: pedagogia morală, socială, sexuală, pedagogia autorității și a libertății ș.a.m.d. În fapt, avem de-a face în preajma primului război mondial cu focalizarea demersului pedagogic asupra personalității umane ca ideal al educației, încercându-se să se depășească perspectiva individualistă din pedagogia sfârșitului de secol XIX. Bârsănescu considera că pedagogia și-a recăpătat unitatea în jurul anilor '30 ai secolului trecut, odată cu teoria lui Herman Nohl, cel care a reușit să cristalizeze pedagogia științifică în cercetarea fenomenului educativ: ,,Societatea noastră evoluează
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sale. Aceasta înseamnă că, în cazul omului, nu putem indica o ființă dată, prestabilită, deoarece omul se creează pe sine prin alegerea liberă de sine însuși. Această concepție despre alegerea umană poate fi privită ca fiind una radical subiectivistă sau individualistă, deoarece nu există posibilități generale asupra cărora ar trebui să se fixeze în opțiunea/alegerea sa. Fără îndoială, pot fi identificate o serie de trăsături comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Stanca este convins de vitalitatea acestei forme dramatice. Din punctul lui de vedere, după epoca întunecată a celui de- al doilea război mondial, oamenii de teatru nu s-ar mai putea mulțumi cu dramele psihologice sau cu cele de idei individualiste, care au dominat începutul secolului al XX-lea, ci ar trebui să se orienteze firesc către tragediile de dimensiuni mărețe și cu valori universale : Spectacolul sufletesc al câte unui erou singuratic nu mai interesează decât dacă poate deveni al „tuturor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Europa de Vest, ei nu vor lua în mod oficial atitudine împotriva acestora din urmă. Rezultă de aici o efervescență de idei și de căutări estetice care influențează toate domeniile vieții intelectuale și artistice: literatura cu prezența constantă a unui puternic curent individualist legat în mod romantic de epoca revoluționară, dar foarte atent să-și păstreze drepturile de a critica, de a da frîu liber fanteziei și de a practica un rafinament al formei; artele plastice, în ciuda condamnării lor în 1922 de către "Asociația
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
originale. Filmul mai încorporează discursuri și imagini radicale îndreptate împotriva statului, căci adevăratul dușman al lui Rambo este "mașinăria guvernamentală, cu tehnologia sa masivă, regulamente nesfîrșite și motivații politice venale. Rambo este nonconformistul antibirocrat care se opune statului, noul activist individualist" (Berman, 1984: 145). Așadar, Rambo este un erou-suplinitor, un reprezentant al spiritului întreprinzător care arată cum reușește ideologia Reagan să asimileze figuri contraculturale anterioare, într-un mod asemănător celui în care fascismul a produs o "sinteză culturală" a ideologiilor naționaliste
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ca un conservatorism revoluționar cu o puternică componentă de populism conservator radical, de individualism și activism; aceeași viziune se regăsește și în filme precum Războiul stelelor, Indiana Jones, Superman, Conan și alte filme și seriale de televiziune care utilizează eroi individualiști ce manifestă o atitudine ostilă față de stat și sînt deținătorii valorilor conservatoare. Aceasta constituie, așa cum a arătat Berman (1984), o schimbare majoră în strategia industriilor culturii care, prin anii '50, promovau conformismul și imaginea statului ca binefăcător și care a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deținătorii valorilor conservatoare. Aceasta constituie, așa cum a arătat Berman (1984), o schimbare majoră în strategia industriilor culturii care, prin anii '50, promovau conformismul și imaginea statului ca binefăcător și care a deplasat accentul pe valorizarea nonconformismului și a unui eroism individualist în epoca de stimulare a spiritului întreprinzător din perioada mandatului Reagan. Și totuși, identificarea lui Rambo cu omul aflat în luptă cu tehnologia este problematică, pentru că Rambo este identificat și cu tehnologia, în speță cu tehnologia militară ucigașă. Arcul cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o restructurare socială radicală. Concluzia este oarecum surprinzătoare: scena în care Harry își aruncă insigna de polițist indică faptul că societatea este atît de coruptă încît nici măcar soluția de extremă dreaptă a încălcării legii nu are șanse de succes. Eroul, individualist și conservator, se îndepărtează de societate, îndreptîndu-se spre natură (pură, încă), dar interesele economice conservatoare distrug această natură după care tînjesc visătorii; e evident că soluția conservatoare clasică e din ce în ce mai greu de susținut în lumea modernă. Critica deconstructivistă evidențiază motivul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
contrastul dintre atitudinea lui Buggin Out și a lui Raheem față de cea a lui Mookie, reprezentantul clasei de mijloc "cu scaun la cap", poziționat undeva între Sal și comunitate. Pentru că acțiunea filmului este redată din perspectiva lipsită de preocupări și individualistă a lui Mookie." (Guerrero, 1993b: 149) În plus, Lee celebrează în mod constant consumerismul, acesta fiind motivul central al majorității investițiilor afective și intențiile filmului, mai degrabă decît să descrie modul în care acest consumerism a ajuns să organizeze, într-
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
imagini, diminuînd rolul comunicării, al implicării, solidarității și interesului pentru celălalt în construirea identității și personalității individuale. Madona este o figură emblematică a narcisismului anilor '80, o perioadă ce încă exercită o puternică influență și în care cultivarea unui eu individualist și urmărirea obsesivă a interesului personal a fost sanctificat ca mitologie culturală. Imperativul "încearcă!" are ecou în întreg deceniul, iar Madona a "încercat" și a reușit. Cu toate acestea, devenind cea mai populară vedetă a divertismentului din epoca sa (și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
încă dorințe, speranțe, temeri, doruri și resentimente, ba chiar și amintiri, și care încearcă să-și mențină controlul asupra mediului înconjurător. El urmează tradiția romanului scris în linia lui Raymond Chandler, în care eroul este un "tip dur", un personaj individualist care luptă pentru onoare și independență într-o lume coruptă. Ca și detectivii lui Chandler, eroii lui Gibson dețin un cod propriu de valori și nu acceptă "să joace cum le cîntă alții", în ciuda tuturor forțelor tehnologice și tuturor corporațiilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și o distincție între cele două tipuri de factori. În cazul țărilor latine, ambele grupuri obțin rezultate bune privind distanța puterii și evitarea incertitudinii (spre deosebire, de exemplu, de țările anglice și nordice), dar națiunile latine mai dezvoltate sunt puternic individualiste și au un rezultat mediu privind masculinitatea, în tip ce țările latine mai slab dezvoltate au un rezultat slab privind individualismul și sunt fie foarte masculine, fie relativ feminine (dar mai puțin decât țările nordice) (Hofstede, 1980: 336). În acest
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
perioadă, a apărut și o abordare deterministă, a celor care susțineau că non-deciziile erau la fel de importante ca deciziile în sine (Bachrach și Baratz, 1963: 641-51; 1970: 44). Accentul pe non-decizii se baza și pe o abordare mai curând structurală decât individualistă, presupunându-se că organizarea societății îngreunează sau chiar face imposibilă apariția anumitor teme. În plus, unii potențiali agenți se simt descurajați să mai propună politici pentru că simt că ar fi o pierdere de timp sau chiar periculos; ei ar întâmpina
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
epicureism = doctrină materialistă a lui Epicur, filozof grec (337-270 a.Chr.), care explica lumea, fenomenele, cunoașterea în chip raționalist-materialist și combătea misticismul; a încercat să creeze o teorie etică a fericirii raționale la baza căreia stă repausul, liniștea și satisfacția individualistă, egoistă; curent de reconsiderare a ideilor e. în Renaștere și în filosofia iluministă și materialistă din sec. XVII-XVIII 16. evoluționism = concepție după care lumea vie (universul, ființele, societatea) este supusă unui proces continuu de evoluție istorică 17. existențialism = curent filozofic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]