5,050 matches
-
care a avut ca obiect participarea școlară, a constatat că copiii muncitorilor manuali au o rată mai mare a eșecului și abandonului școlar decât copiii proveniți din alte categorii sociale. Mai târziu, în 1959, așa-zisul raport Crowther arată că inegalitățile din domeniul școlar depind mai mult de originea socială a copiilor decât de rezultatele la testele de inteligență, în timp ce variabila venituri este mai puțin importantă decât variabilele culturale. Alte rapoarte din anii ’60 și ’70 confirmă cele arătate anterior, precum și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
factuale (care acoperă 25% din varianță). Dacă introducem și variabilele specifice școlii, acestea explică rezultatele la teste ale elevilor mai bine decât cele factuale, dar mai puțin bine decât cele psihosociologice. Raportul Plowden și raportul Coleman conduc la concluzia că inegalitățile în performanțele elevilor rezultă mai degrabă din diferențierile de ordin social și familial decât din disparitățile de ordin material și pedagogic dintre școli, iar diferențele dintre școli contează prea puțin în determinarea performanțelor școlare ale elevilor. Astfel de concluzii au
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
într-o direct grant school 1; - 3/1 pentru intrarea într-o grammar school 2. În plus, doar școlile tehnice au o populație care reprezintă structura populației masculine. La fel ca și celelalte cercetări analizate, ancheta lui Halsey arată că inegalitatea șanselor de acces a rămas constantă în timp într-o măsură deprimantă. Ea crește odată cu urcarea pe scara educațională. Dacă punem față în față șansele unui băiat din clasa superioară și ale unui băiat din clasa muncitoare de a accede
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
raporturi: - 4/1 să fie la școală la 16 ani; - 8/1 să fie la școală la 17 ani; - 10/1 să fie la școală la 18 ani; - 11/1 să intre la universitate. Se dovedește astfel din nou că inegalitățile persistă și se agravează pe durata vieții indivizilor. Modificările introduse prin legea britanică a învățământului din 1944 nu au micșorat discrepanțele dintre clase, ci, dimpotrivă, stipulând gratuitatea învățământului, au sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
nou că inegalitățile persistă și se agravează pe durata vieții indivizilor. Modificările introduse prin legea britanică a învățământului din 1944 nu au micșorat discrepanțele dintre clase, ci, dimpotrivă, stipulând gratuitatea învățământului, au sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea privește șansele de acces ține în bună măsură și de problematica inegalităților rezultatelor școlare, adică a educabilității, în sensul în care, respectând poate în cel mai înalt grad postulatul meritocratic, rezultatele școlare sunt determinante pentru accesul la treptele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
legea britanică a învățământului din 1944 nu au micșorat discrepanțele dintre clase, ci, dimpotrivă, stipulând gratuitatea învățământului, au sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea privește șansele de acces ține în bună măsură și de problematica inegalităților rezultatelor școlare, adică a educabilității, în sensul în care, respectând poate în cel mai înalt grad postulatul meritocratic, rezultatele școlare sunt determinante pentru accesul la treptele ulterioare. Problema care se pune în mod evident este dacă atribuirea acestor rezultate reflectă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mobilității școlare din România ultimilor 70 de ani. 7. Aplicație. Participarea școlară în România - indicatori, grupuri de risc și cauzetc "7. Aplicație. Participarea școlară în România - indicatori, grupuri de risc și cauze" Accesul diferențiat la treptele de învățământ, măsură a inegalităților de șanse școlare, se exprimă la nivel statistic în rate de participare diferențiate ale copiilor din diferite categorii sociodemografice la treptele de învățământ corespunzătoare unei vârste specifice. Pentru decidenții din sistemul de învățământ, preocuparea privind egalitatea șanselor școlare se exprimă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fenomen urmărit cu atenție în cadrul politicilor sociale prin educație, fiind principala cauză a neparticipării școlare și afectând în mod inegal diverse categorii sociale. Tabelul 14. Rata abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial Sursa: MEC, 2005 Datele statistice oficiale indică inegalități semnificative între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin în ceea ce privește participarea școlară, cu un avantaj pentru fete. Inegalitățile de șanse școlare sunt sugerate și de ratele mai mici de participare și mai mari de abandon înregistrate în mediul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
diverse categorii sociale. Tabelul 14. Rata abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial Sursa: MEC, 2005 Datele statistice oficiale indică inegalități semnificative între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin în ceea ce privește participarea școlară, cu un avantaj pentru fete. Inegalitățile de șanse școlare sunt sugerate și de ratele mai mici de participare și mai mari de abandon înregistrate în mediul rural. Așa cum arată autorul raportului de cercetare al MEC și IȘE (Jigău, 2002, p. 141), abandonul școlar este un fenomen
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pornească mai ales de la modificarea alegerilor părinților, care stabilesc o carieră școlară „scurtă” pentru unii dintre copiii lor pentru a beneficia de ajutorul acestora în gospodărie. Rezumattc "Rezumat" • Din anii ’70, o parte a dezbaterilor despre rolul școlii în configurarea inegalităților sociale au fost neutralizate prin centrarea pe analizele statistice ale mobilității școlare și sociale, ce au fost inspirate și de doctrinele meritocratice. • Meritocrația reprezintă sistemul de promovare socială (inclusiv școlară) bazat exclusiv pe merit, adică pe efort și pe talent
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
statusul social al tatălui. În schimb, nivelul de instrucție este determinat de caracteristicile de origine. Studiul corelațional al lui Jencks, realizat tot în SUA, în 1973, sugerează că modelele statistice sunt nesatisfăcătoare în explicarea determinării destinației sociale. Jencks constată că inegalitățile nu sunt neapărat transmise sau reproduse, ci recreate și modificate neîntrerupt, fiind imposibil controlul lor prin politici sociale sau educaționale. Tezele lui Jencks au fost obiectul unor intense critici metodologice. • Modelele teoretice și empirice care afirmau atingerea unui grad înalt
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
teoretice și empirice care afirmau atingerea unui grad înalt de meritocrație atins în societățile occidentale avansate au fost supuse la critici conceptuale și metodologice. • Sociologul francez Raymond Boudon interpretează fenomenele de mobilitate și de stratificare de pe pozițiile individualismului metodologic. Creșterea inegalităților sociale cu fiecare treaptă de învățământ este explicată prin agregarea deciziilor individuale de investire în instrucție, decizii determinate de resursele disponibile ale familiilor și de utilitatea subiectivă a fiecărei diplome. Distribuția inegală a resurselor duce la calcule de utilitate diferite
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dintre performanțele școlare ale unui individ și accesul la posturi, funcții, statute etc. vizează adeseori discutarea școlii ca instrument al „reproducerii” sociale, adică dezvăluirea contribuției selecției școlare și a stratificării educaționale la perpetuarea sistemului social ca sistem de diferențe și inegalități sociale. În perioada de după al doilea război mondial, care a marcat ascensiunea spectaculoasă a studiilor de sociologie a educației, s-au succedat mai multe tradiții de analiză a relației dintre școală și mobilitatea socială. Acestea s-au revendicat mai ales
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ca investiție productivă. O consecință a economismului teoriilor lor este și egalitarismul conținut în ideea că lipsa egalității de șanse duce la irosirea resurselor societății. Reflectând optimismul acelei perioade, teoreticienii la care ne referim nu acordau mari șanse de supraviețuire inegalităților manifeste care persistau în fața școlii și în raporturile școlii cu sistemul stratificării sociale. Acestea erau calificate ca reziduale. Dezamăgirea provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a școlii capitalului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai ales de pe urma diplomelor. Problemele de mai sus trimit, în cele din urmă, la căutarea resortului expansiunii sistemelor școlare ierarhizate, al folosirii diplomelor pe piața muncii și al susținerii acestei organizări de către statele moderne, rămânând de asemenea de identificat sursele inegalităților educaționale. Economiștii deceniului șapte au formulat mai multe ipoteze pentru a acomoda teoria capitalului uman la criticile din ce în ce mai vehemente amintite mai sus, renunțând la presupoziția naivă că școala transmite în principal competențe tehnice utilizabile direct în producție. Teoriile „filtrării” și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
nu au experiență, un loc de muncă sigur și pregătire profesională (Green și Preston, 1999). Cele mai importante aserțiuni ale modelului acreditărilor se regăsesc în celebrele teoretizări ale lui Pierre Bourdieu (Bourdieu, 1984, 1989) referitoare la rolul școlii în reproducerea inegalităților sociale. În epoca modernă, școala a preluat de la Biserică sarcina de legitimare a diviziunilor sociale, al căror caracter moștenit îl maschează sub atributele meritului, ale talentului și efortului materializate în rezultate educaționale. Generalizarea utilizării diplomelor educaționale pentru obținerea de poziții
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
esență. Mai mult decât monopolist al violenței fizice sau colector de taxe și impozite în perimetrul unui anumit teritoriu, statul se definește prin pretenția la controlul unic asupra violenței simbolice, asupra actelor de numire prin care sunt atribuite și proclamate inegalitățile sociale și demnitățile, în primul rând prin diplomele școlare. 1.2. Sistemul acreditărilor în Româniatc "1.2. Sistemul acreditărilor în România" Sistemul educațional din România implică mecanisme destul de complicate de acreditare. În cadrul lor recunoaștem procesele de acreditare instituțională, sistemul de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
criteriilor de acreditare și la numeroase nemulțumiri. Există, de pildă, discuții persistente despre necesitatea clasificării universităților pe criterii de performanță sau de calitate, clasificare ce ar reprezenta un mecanism de acreditare instituțională avansată și care ar trebui să valideze formal inegalități reale, dar și aparente între universitățile „de tradiție” și altele noi, bune sau slabe, mari sau mici. Un prim pas în direcția implementării unui mecanism nuanțat de acreditare a instituțiilor de învățământ superior îl constituie înființarea, în 2005, a Agenției
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
baza motivării extrinsece a muncii salariale, toate acestea fiind calități esențiale pentru funcționarea întreprinderii capitaliste. Relațiile de putere din școală le reproduc pe cele din societate, mai ales pe cele din întreprinderea capitalistă, și-l pregătesc pe copil pentru alte inegalități. În plus, ideologia coeficientului de inteligență și cea meritocratică își aduc și ele contribuția la legitimarea diviziunii sociale existente. În concluzie, diferențierea sistemelor școlare și inegalitățile și disparitățile educaționale dintre clasele sociale sunt fenomene structurale, și nu accidente sau reziduuri
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai ales pe cele din întreprinderea capitalistă, și-l pregătesc pe copil pentru alte inegalități. În plus, ideologia coeficientului de inteligență și cea meritocratică își aduc și ele contribuția la legitimarea diviziunii sociale existente. În concluzie, diferențierea sistemelor școlare și inegalitățile și disparitățile educaționale dintre clasele sociale sunt fenomene structurale, și nu accidente sau reziduuri. Familia și școala îi pregătesc pe unii indivizi să exercite responsabilități în cadrul sistemului de producție, iar pe alții să se supună și să execute. Spre exemplu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a școlii capitalului uman și la formularea unor noi teorii despre expansiunea sistemelor școlare ierarhizate, folosirea diplomelor pe piața muncii și sursele inegalităților educaționale. • Teoria lui Randall Collins afirmă că cerințele de angajare reflectă eforturile grupurilor de status aflate în competiție de a monopoliza sau domina pozițiile ocupaționale prin impunerea propriilor standarde culturale asupra procesului de selecție. • Printre alte teze, Collins afirmă că
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Cei care au capitalul economic sau social necesar pentru aceste investiții sunt, evident, cei aflați în pozițiile superioare ale ierarhiei sociale. Ușurând accesul descendenților persoanelor din categoriile superioare la resurse și acreditări școlare, corupția joacă un rol de reproducere a inegalităților sociale. Mai mult, prin corupție se adâncește parazitarea, sau exploatarea, celor din categoriile mai sărace de către cei cu resurse sociale și materiale. Așa cum semnalase deja Boudon (apud Cherkaoui, 1986), gratuitatea învățământului este inechitabilă din punct de vedere social, deoarece face
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
alocarea resurselor umane, materiale și simbolice ale instituțiilor, fiecare decizie discreționară de acest fel întărind sistemul ce face posibil arbitrarul unor grupuri sau categorii în gestiunea instituțională. Cu alte cuvinte, corupția are efecte inechitabile din punct de vedere social, sporind inegalitatea de șanse dintre cei cu resurse și cei fără resurse. La nivelul elevilor, corupția poate avea efecte devastatoare pentru învățarea socială. Conștientizarea și familiarizarea cu un sistem în care semnele meritului pot fi achiziționate contra unor resurse economice sau sociale
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai multe categorii de factori: arbitrar, lipsă de responsabilitate și poziție de monopol a funcționarilor publici, credințele publicului despre utilitatea imediată a corupției, capital social negativ. • Corupția are numeroase și profunde efecte sociale: scăderea performanțelor instituțiilor, reproducerea și chiar sporirea inegalităților sociale, învățarea necivică ce periclitează funcționarea instituțiilor democratice. • În perioada comunistă, corupția a fost un subiect tabu și a rămas puțin discutată inclusiv după 1989, în ciuda generalității ei, atestată prin diverse studii cantitative. Mica corupție se manifestă în diverse forme
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
păreau a da dreptate supremaționiștilor albi, înregistrând o diferență medie de 15 puncte în defavoarea negrilor. Mai recent, o vastă lucrare intitulată The Bell Curve (Herrnstein și Murray, 1994) a iscat o polemică acută în Statele Unite ale Americii, încercând să justifice inegalitățile sociale prin distribuția inegală a inteligenței văzute ca o aptitudine înnăscută. Cei doi autori consideră că rezultatele mai slabe la testele de abilități cognitive ale persoanelor de rasă neagră se explică prin înzestrarea diferită cu inteligență: albul mediu are un
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]