1,641 matches
-
desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței) autorul și ceea ce a proiectat efectiv în substanța operei, practic inepuizabilă în orizontul interpretării? Într-un eseu din Oceanografie, Mircea Eliade ia în discuție chestiunea, pornind de la Cîntarea cîntărilor, un poem nupțial în primă instanță, care cuprinde, totuși, structuri mistice, alegorice, ecleziastice: „Privit printr-un anumit punct de vedere, poemul se
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
inexorabilă, și atunci pînă și pledoaria estetică se usucă. În fine, sub unghi moral, religia cultivă altruismul, atîta doar că sîngele care curge în lume din cauza religiilor spulberă elevația poruncilor divine. Se vede limpede, turnirul argumentelor pro și contra e inepuizabil. Curios este altceva: odată ce un intelectual și-a fixat gustul fideist (credință sau necredință), argumentele pe care le va invoca vor fi selectate anume pentru a-i întări gustul de bază, tocmai de aceea, în volumul de față, nimeni nu
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
a strălucit cu adevărat pe tot parcursul spectacolului a fost Corina Dumitrescu, în rolul Medorei. A dansat mult, partituri coregrafice dificile, depășind orice dificultate cu brio. Înaintea unui pas de deux, de abia terminase un dans băiețesc, în travesti. Incandescentă, inepuizabilă, dând fiecărui gest o vibrare anume care aparține personalității sale, ea este în acest moment prima balerină absolută a Operei. Orchestra a susținut adecvat demersul scenic, sub conducerea tânărului dirijor Ciprian Teodorașcu, demers desfășurat în decorurile cu parfum oriental, sugerând
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
la prima apariție. Voluminoasă și substanțială ca întotdeauna, această ediție din Secolul 20 are un subiect atît de dezbătut în presa noastră culturală din ultimii ani, încît te întrebi ce mai poate aduce nou. Subiectul e însă tot atît de inepuizabil pe cît e interesul publicului românesc pentru el. În primul rînd e vorba despre o ediție aproape bilingvă (româno-franceză), sumarul și majoritatea textelor apar în ambele versiuni. Interviurile realizate de Alina Ledeanu (redactor-șef și responsabilul acestui număr) la Parlamentul
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
deturnate de autor spre satiră prin diverse strategii discursive ca și prin divagații de la subiect, bine dozate, inteligent scoase în evidență în controversele înscenate dintre Carlo, povestitorul și Anna, regizoarea. Incursiunile în mediile sociale "marginale", interlope, periferice, de preferință Balcanii - inepuizabil "rezervor de povești" și pasiuni - contrastează cu reglementarea aproape mecanică a existenței în occident, inclusiv a simțămintelor și a conștiinței. Dejan îi privește cu dispreț pe teoreticienii seminariilor de etnologie la care Bille îl poartă și unde întrebările ce-i
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
weekend-ului petrecut după înțelegeri avocățești, juste, poate, dar lipsite de afecțiune. Prietenii par mai deșirați decît ei înșiși. Dar și ei se rătăcesc în analiza „celorlalți”. Despre ei, mai nimic. Nimic nu îi scapă lui Claudiu Goga și pare inepuizabil în ceea ce le povestește actorilor despre viață, despre noi, despre inerție și distrucție, despre îndepărtarea din cuplu. Umorul piesei, al fiecărei replici, hazul benzilor desenate introduse de scenografa Lia Dogaru cu multă iscusință , un element vizual ca un contrapunct, ca
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
ebuliție fără limită a fost rodul unei inteligențe native neobișnuite, asociată cu o ambiție de proporții maladive; a nu fi în centrul atenției și al evenimentelor echivala la Heliade cu dezastrul. Dacă personalitatea lui publică oferă un material de studiu inepuizabil pentru istoria socială și chiar pentru psihiatrie, opera pur literară a acestui excentric inaugurator răimâne totuși importantă în contextul primului romantism românesc. Orice discuție despre literatura lui Heliade trebuie să pornească de la o dezbatere de natură primordial lingvistică. Aproape toți
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
se bizuie pe o postură de extrovertire. Poetul se vrea, după cum afirmă răspicat, ,din ce în ce mai în afara ființei" (Privighetori albe și goale). Aparent sătul de spectacolul interior, dezabuzat în raporturile cu sinele, e atras de spectacolul lumii, pestriț, îmbietor în varietatea sa inepuizabilă, ambiguu în semnificațiile sale, pe nervura unei pronunțate psihologii balcanice. De facto nu e o abdicare de la lirismul de fond, un abandon în brațele ,prozei", ci o reacție deviată a unei intensități care caută soluții alternative la stagnarea în dramatismul
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
aproape mistice, în interiorul unui motiv plastic, și nu numai, de o complexitate unică - anume chipul uman. Pe un spațiu aparent restrîns, de doar cincizeci și trei de lucrări, printre care și foarte multe desene pregătitoare, Daniela Chirion ia în posesie această realitate inepuizabilă, o cercetează și, mai apoi, oferă privitorului propriile sale variante plastice de înțelegere și de analiză. Trei ipostaze bine individualizate, însă foarte greu de disociat la o privire fugară, alcătuiesc proiectul artistic al pictoriței, îi circumscriu cîmpul conceptual și definesc
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
se păstrează ca o limită ultimă. Firește, orice sistem teoretic reprezintă o delimitare, o reducție a libertății de manevră speculativă, dar tocmai "enigma" artei, irezolvabilă, incapabilă a se livra integral vreunui cod hermeneutic, face posibilă mulțimea abordărilor, și ele practic inepuizabile. D-na Tupan se străduiește a accede la perspective dintre cele mai generalizatoare, totuși nelipsite de cristalizările unor structuri. încă eseistul și poetul victorian Matthew Arnold aprecia că libertatea neîngrădită, domnia bunului plac reprezintă apanajul "barbarilor", care, în vederile sale
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Ricardo Reis în Tahiti de... același Bogdán László. Naratorul din Blazonul cu două lebede este personajul generic numit Autorul care, ajuns la vârsta de treizeci de ani, evocă diferite episoade din copilăria sa, ce coincide cu anii ’50. O sursă inepuizabilă de umor devine folosirea persoanei întâi plural (a naratorului din prezent) suprapusă peste imaginea copilului de cinci-șase ani prin ochii căruia sunt percepute frământările și transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
necunoscute ale adîncurilor ființei, de a-i "moși" mesajul latent. Sub etajul respingerii truismelor, prejudecăților, inerțiilor, se găsește un strat al afirmării unor elemente profunde, din "fondul primitiv al ființei umane - angoasă, speranță, energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al suprarealismului a relevat și ambiția gnoseologică a acestuia
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
au atras atenția asupra valorii de excepție a acestei opere singulare, ce ar fi meritat un alt impact asupra literelor și conștiințelor țării sale, afirmându-i actualitatea, prin rafinament, idealitatea înaltă și tehnica extrem de modernă. Romanul invită la o lectură inepuizabilă, grație multitudinii unghiurilor de lectură posibile, ceea ce creează un efect meandric, o senzație de mister permanent, imposibil sau chiar inutil de elucidat. Una din lecturi ar putea urmări consonanța cu fazele lunii în ipostaza ei de Hecate (precizate pentru fiecare
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
De vorbă cu Eminescu“. Spectacolul de muzică și poezie chiar se anunță a fi o bucurie, căci cuvintele lui Mihai Eminescu vor răsuna pe scena Naționalului rostite de trei actori bucureșteni: Florina Cercel, vedetă de prim rang a teatrului românesc, inepuizabilă sursă de emoție și uimire, împreună cu fermecătorul star de teatru și film Marius Bodochi și cu actrița Olga Bucătaru. Întâlnirea scenică va fi întregită de aportul rafinatei corale Sursum Corda, condusă de maestrul Diodor Nicoară. Simona popovici Atelierul de proză
Agenda2004-2-04-cult () [Corola-journal/Journalistic/281917_a_283246]
-
parte, Victor Ieronim Stoichiță și-a propus descifrarea imaginii prin recursul la surse narative directe sau indirecte, iar, pe de altă parte, coagularea sugestiilor epice, uneori eliptice sau ambigue, în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajuil spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității, a determinat în aceeași conștiință culturală identități dfiverse; complementare și convergente în același timp. Așadar, istoricul de artă împarte același habitat cu filologul, cu hermeneutul de factură
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
părea deplasat, Cronicarul ași mărturisește reacția caragealiană la acest tip de seducție spusă și scrisă: pe conu Alecu ați vine adesea să-l pupi.) Fiindcă niciodată nu e uscat - plicticos, dl Paleologu este interlocutorul cel mai căutat de jurnaliști - o inepuizabila mină de sare și piper. an ORIZONT nr. 10, tema discuției la care al provoacă Mircea Mihăieș și Horia Patapievici este bătrânețea. Pentru altcineva, curiozitatea cuadragenarilor pentru o experiență anca departe de ei ar fi părut o nedelicatețe. D-lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
în acea perioadă baletul Șurale de Farid Iarullin, inspirat din basme tătare. Am urmărit multe repetiții, căci mi se pare momentul cel mai privilegiat cu putință, să poți surprinde cum apar pe lume forme care până atunci nu existaseră. Era inepuizabil, crea continuu, pentru ansamblu, pentru soliști, pentru eroii principali, dimineața și după- amiaza. Toți ieșeau epuizați din sala de balet, el continua cu alt grup. Până într-o zi, nu cu mult înainte de premieră, când a declarat că nu mai
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
lor pasiv. Asta au făcut Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc și Yuri Kordonski. Un studiu comportamental, plecînd de la piesa lui Caragiale mai mult ca de la un pretext pentru a analiza o vîrstă, o lume, un raport uman. toate astea cu resursele inepuizabile și cu o tehnică impecabilă pe care cei doi mari actori le-au adus din nou, cu mare plăcere, pe scenă. Plăcerea a venit și din timpul petrecut, chiar dacă scurt, cu un regizor care trezește fiecare fibră, știută sau nu
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
consolidat existența. De la semne heraldice la forme vagi, de la figuri feminine vag neolitice, cu siluete marcate de steatopigie și accentuate puternic cu atributele fertilității și pînă la impresionantele portrete-efigie, pe care și Florin Mitroi le-a analizat cu un interes inepuizabil, și de aici înapoi la lumea zoologiei, repertoriul de semne și de forme al lui Boca tinde să se identifice cu întreaga realitate. Libertatea ca formă de captivitate Dacă aceasta ar fi, în mare, imaginea artistului așa cum se detașează ea
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
de sens pentru fizicieni e perfect plauzibil din unghiul psihologiei omului trecător. De aici încolo controversele se pot desfășura nestînjenite, deznodămîntul va fi același: o formidabilă cruciadă a cunoașterii pe care credincioșii o vor privi cu o mefiență apriorică și inepuizabilă. Omenește vorbind, e greu să accepți un punct de vedere care, deși are de partea lui avantajul dovezilor palpabile, suferă de lipsa unei perspective sufletești. Deocamdată, cele două căi sunt cu neputință de împăcat. De aceea, nu poate să nu
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
și o adaptare a legii sponsorizării la standardele europene pot salva de la dispariție cultura vie, fără să fie nevoie de alte intervenții ale statului. În sfârșit, a câștigat teren o atitudine nouă și responsabilă față de cultură ca sursă importantă și inepuizabilă de profit pentru țară. Cu cheltuieli minime pe termen scurt se obțin câștiguri mari pe termen lung. Cu câteva decenii în urmă, statul olandez a investit o sumă din buget pentru achiziționarea unei mari părți din opera lui Van Gogh
Patrimoniul cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6072_a_7397]
-
deschide ușa spre labirintul interior. Saba revine mereu pe unde a mai fost, el este o adevărată natură intensivă, obsesivă. Revine, de pildă, la binomul esențial al rimei dolore/amore, despre care atât de just afirmă că rămâne o temă inepuizabilă, sub aparenta ei banalitate. Poetul crede într-un soi de mister...vizibil, un mister conținut în această indefectibilă capacitate a poeziei de a transpune ,cunoașterea organică" în conștiință. Merită să redeschidem paginile aceluiași autocomentariu pentru a reține și următorul pasaj
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
al cărui roman, Ulise, l-a trecut într-o română fermecătoare, declară că nu l-a citit de la un capăt la altul. Cât e adevăr și cât e glumă (o glumă imensă, suficientă sieși și hrănindu-se din propriile rezerve inepuizabile) în confesiunile acestea? Închid paranteza (sau mai curând o las întredeschisă, pentru a reveni la ea ceva mai încolo). Dur de tot e în schimb Mircea Ivănescu cu trei dintre numele grele ale literaturii postbelice. Preda, Bănulescu și, evident, Sorescu
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
de Marin Mălaicu-Hondrari. Să recunoaștem că nici numele autorului nu este dintre cele mai obișnuite. Generația încă-tânără, căreia diferiți comentatori îi lipesc tot felul de etichete minimalizatoare (de la "lipsă de proiect" și "ignorarea mizelor mari" la "prezentism"), pare un rezervor inepuizabil de surprize. De fapt, Marin Mălaicu-Hondrari, ca și Constantin Acosmei, înainte de a deveni o semnătură vizibilă pentru toată lumea, reprezintă o identitate artistică închegată. A doua ediție a celui de-al doilea titlu care-i aparține (primul, Zborul femeii pe deasupra bărbatului
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
toate zilele, de Ion Ioanid) și formidabila serie de filme documentare, Memorialul durerii, mi-au deschis o nouă perspectivă asupra regimului comunist. Ceea ce la nivelul anilor '80 putea trece drept iresponsabilitate, suprarealism, ubuesc și, la rigoare, putea deveni o sursă inepuizabilă de bancuri, se dovedea a fi rezultatul în timp al unei evoluții a răului, impus rațional, cu metodă și cinism, pas cu pas, încă de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. O carte cu imens profit pentru înțelegerea anilor
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]