2,210 matches
-
și a înfrângerii tendinței spre putere. Altfel spus, pentru A. Adler, întreaga gamă de sentimente pe care o trăiește omul (cum ar fi, de exemplu, sentimentele de insecuritate, de insuficiență, culpabilitate, neputință, eșec etc.) nu eprezintă altceva decât forme ale „inferiorității esențiale și ale eșecului suferit de eforturile naturale, ce tind a depăși sau compensa inferioritatea”. Acordând atenție deosebită rolului „constelației familiale”, în opoziție cu rolul eredității, Adler va contesta sexualității „locul central în viața psihică”, pe care i-l acordase
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe care o trăiește omul (cum ar fi, de exemplu, sentimentele de insecuritate, de insuficiență, culpabilitate, neputință, eșec etc.) nu eprezintă altceva decât forme ale „inferiorității esențiale și ale eșecului suferit de eforturile naturale, ce tind a depăși sau compensa inferioritatea”. Acordând atenție deosebită rolului „constelației familiale”, în opoziție cu rolul eredității, Adler va contesta sexualității „locul central în viața psihică”, pe care i-l acordase S. Freud (în „sexualitate”, Adler va vedea doar una din expresiile relațiilor dintre oameni). În
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
față); d) frustrări interioare-pasive: asupra acestui ultim tip de frustrare, care implică propriile inaptitutini ale subiectului, a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește scopul său, ajungându-se astfel la „upracompesație”). A. Adler consideră că această reacție
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește scopul său, ajungându-se astfel la „upracompesație”). A. Adler consideră că această reacție la frustrare poate duce la rezultate pozitive, sau la inadaptări: spiritul autoritar excesiv, de exmplu, a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește scopul său, ajungându-se astfel la „upracompesație”). A. Adler consideră că această reacție la frustrare poate duce la rezultate pozitive, sau la inadaptări: spiritul autoritar excesiv, de exmplu, a fi adesea o supercompensare a sentimentului penibil
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin „mecanismul compensației”. Barierile psihice cuprind acele însușiri ale personalității care împedică individul să adopte cele mai eficiente modalități de răspuns la propriile nevoi, sau la situațiile frustrante exterioare (cum ar fi, de ex. timiditatea excesivă, teama exagerată, sentimentele de inferioritate sau cele de superioritate, tendințele masochiste, susceptibilitatea crescută, orgoliul accentuat etc.). S. Rosenzweig - cercetător recunoscut în domeniul teoriei frustrației - consemnează trei tipuri de sitații frustrante: a) lipsa mijloacelor necesare pentru atingerea scopului atins, b) pierderile, privațiunile (de ordin material sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mod de interpretare specific: fie în sensul considerării obstacolelor ca fiind de nedepășit, de neînvins, fie în sensul aprecierii că nu avem dreptul la obținerea satisfacerii trebuințelor, dorințelor, aspirațiilor noastre (ca expresie a neîncrederii în sine, a unui sentiment de inferioritate). Aceste reacții predominant afective le întâlnim îndeosebi la copii, care prezintă un grad mai scăzut de maturizare intelectual-afectivă, o toleranță individuală mai mică la frustrație. De asemeni, sunt caracteristice acelor persoane adulte care prezintă o hipertrofiere a „personalității” în sensul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mică la frustrație. De asemeni, sunt caracteristice acelor persoane adulte care prezintă o hipertrofiere a „personalității” în sensul supraestimării (al „complexului de superioritate”), care-l face pe cel în cauză să fie mereu revendicative, sau al subestimării (al „complexului de inferioritate”, care încurajează abandonul, renunțarea la luptă). Vom include, așadar, în această categorie acele reacții care, prin faptul că se întemeiază pe moduri inadecvate de interpretare a „situației frustrante”, nu pot constitui rezolvări frustrante, care să ducă la o deplină reechilibrare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diferențele individuale în reactivitatea față de agenții frustranți. Personalitățile care aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la considerațiile efectuate în legătură cu „situațiile de frustrare” și cu „conduitele respective”, subliniem următoarele aspecte: 1) În analiza psihologică a „fenomenului de frustrație” nu trebuie să ne limităm la cercetarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
securității, conștiința valorii personale etc. Așa cum arată C.I. Gulian, „Faptul că cineva are un statut social, un rol social etc. nu face să dispară nevoile lui individuale de securitate, adaptarea, realizare de sine, cerințele lui axiologice, complexele de superioritate sau inferioritate, experiența biografică, cuprinzând anume asociații afective, reușite și ratări, într-un cuvânt subiectivitatea lui”. Important este ca momentul contradicției între interesul individual și cel general (cel al comunității în care trăiești) să poată fi depășit; acesst fapt poate fi realizat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
afectivitate formează una din cauzele importante ale perturbării evoluției normale a integrării sociale și profesionale, a apariției situațiilor conflictuale și frustrante în raporturile cu semenii. Stările de dereglare a „afectivității”, de tipul: labilitatea emoțională excesivă, hipermotivitatea, reacțiile depresive cronicizate, sentimentul inferiorității, ambivalența afectivă, atitudinile infantile (stările de imaturitate afectivă), fenomenele obsesive-fobice etc., afectează desfășurarea normală a relațiilor persoanei în cauză cu cei din jur, generând reacții de indiferență, izolare, refuz de a colabora, sau afectând capacitatea de evaluare obiectivă a situațiilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
De exemplu, cazul în care se ia în mod nejustificat o atitudine vădit depreciativă față de propriul mod de a simți și a reacționa afectiv la provocările realității, constituie un semn de deformare psihică și dă naștere unui puternic „sentiment de inferioritate”, de reprobare, depresie și rușine. În aceste situații, individul este la un pas de angajarea într-un „cerc vicios”: sentimentul de reprobare și rușine, produs ca efect al atitudinii negative față de propriile sentimente, declanșează „autosancțiunea”/ „autopedepsirea”, simțită ca o nouă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
va duce la o amplificare a impresiei de „mutilare” sufletească, la adâncirea sentimentului că nu simți așa cum simte toată lumea. Clinicile de nevroze abundă în cazuri de subiecți care ajung în situația neplăcută de a suferi de un puternic sentiment de inferioritate, asociat cu unul de nerealizare, ca urmare a faptului că-și dezvoltă în mod exagerat spiritual autocritic, ridicând în mod necontrolat nivelul exigențelor față de propria persoană. Spre deosebire, așadar, de personalitățile flexibile, sensibile la schimbări, caracterizate printr-o adaptare promptă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frustrare, de neputință. Același lucru se întâmplă și în cazul „fobiilor”, pe care cei care le realizează nu și le pot explica, de cele mai multe ori, pe cale rațională, și care le creează din această cauză diferite complexe, sau sentimente de inferioritate. Putem explica această situație penibilă cu cazurile celor care suferă de „agorafobie”, de „claustrofobie” sau „cromatofobie”: în primul caz, persoana respectivă este în situația stânjenitoare pentru ea de a nu putea străbate un spațiu deschis — ex. piețe, parcuri etc. — decât
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
promova justiția cerească; în consecință, el are convingerea că este înzestrat cu puteri supranaturale, care-i conferă dreptul de a fi nu numai un misionar, dar și un justițiar. Când delirul mistic are un caracter depresiv, atunci când caracteristicile complexe de inferioritate, de neîncredere în sine, și strategiile defensive de acțiune: asceza exagerată, refugiul în mănăstire, sentimentul de martirizare, interpretarea defetistă a dogmelor religioase, care-i conferă persoanei în cauză argumente de autoacuzare pentru greșeli exagerat considere ca iremediabile, comise pe parcursul vieții
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii sau sentimente de inferioritate, care pot dezvolta, cu timpul, idei cu caracter de autoacuzare, vinovăție sau inutilitate socială (fapt care determină abandonul familial sau profesional, fuga de realitate a celui în cauză, sau încercarea de a realiza suicidul). La psihopații psihastenici, deficitul structural este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
incompletă, de totală nepregătire pentru viață, de neîncredere în ei înșiși; de asemeni, faptul că se supun frecvent unor acțiuni de introspectare și de analiză supercritică a vieții și a rezultatelor activității lor, îi face să trăiască acute sentimente de inferioritate și de inutilitate socială. Când, în sfârșit, în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină tendințele spre simulare și confabulație, se vorbește de psihopatia de tip isteric, iar când psihopatul „fuge” de realitate și se refugiază în el însuși, unde se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Îndură-a nevoiașilor durere, Și vei afla ce n-ai știut vreodată: Când cerul te-a-nvestit cu judecată Să știi a ține cumpăna mai dreaptă”. * * * O corelație frecventă și, totodată, spectaculoasă există, de asemeni, între „fenomenul de frustrație” și sentimentul de inferioritate, pe care-l dezvoltă unii oameni. Pentru a înțelege cât mai bine acest raport de interdependență, ne vom pori asupra semnificației și a cauzelor care produc, sau întrețin, „sentimentul de inferioritate”. Situațiile curente de viață arată că sunt destule persoane
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de asemeni, între „fenomenul de frustrație” și sentimentul de inferioritate, pe care-l dezvoltă unii oameni. Pentru a înțelege cât mai bine acest raport de interdependență, ne vom pori asupra semnificației și a cauzelor care produc, sau întrețin, „sentimentul de inferioritate”. Situațiile curente de viață arată că sunt destule persoane care nu se autoapreciază corect, care se retrag cu încăpățânare în „carapacea” propriilor trăiri defetiste cu privire la posibilitățile / capacitățile lor psihice reale. Totuși, trebuie observat faptul că poate exista conștiința superiorității altuia
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care nu se autoapreciază corect, care se retrag cu încăpățânare în „carapacea” propriilor trăiri defetiste cu privire la posibilitățile / capacitățile lor psihice reale. Totuși, trebuie observat faptul că poate exista conștiința superiorității altuia fără trăirea obligatorie a unui sentiment (sau „complex”) al inferiorității proprii, în sensul adlerian cunoscut. În înțelesul acordat de A. Adler, „complexul de inferioritate” este un efect fatal al unei comparații defavorabile cu altul, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendinței normale de autovalorificare, de integrare apreciativă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
defetiste cu privire la posibilitățile / capacitățile lor psihice reale. Totuși, trebuie observat faptul că poate exista conștiința superiorității altuia fără trăirea obligatorie a unui sentiment (sau „complex”) al inferiorității proprii, în sensul adlerian cunoscut. În înțelesul acordat de A. Adler, „complexul de inferioritate” este un efect fatal al unei comparații defavorabile cu altul, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendinței normale de autovalorificare, de integrare apreciativă a persoanei în comunitatea în care trăiește. Mai precis, pentru A. Adler, „sentimentul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este un efect fatal al unei comparații defavorabile cu altul, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendinței normale de autovalorificare, de integrare apreciativă a persoanei în comunitatea în care trăiește. Mai precis, pentru A. Adler, „sentimentul de inferioritate” și corelatul său, tendința spre autoafirmare (spre „putere”), reprezintă două din formele de bază sub care poate să apară sentimentul valorii proprii. Prima formă este caracteristică îndeosebi vârstei copilăriei când mica ființă umană constată cu durere — spune A. Adler — cât
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să apară sentimentul valorii proprii. Prima formă este caracteristică îndeosebi vârstei copilăriei când mica ființă umană constată cu durere — spune A. Adler — cât de puțin pregătită este, în comparație cu adulții, să răspundă adecvat cerințelor complexe ale mediului social. Acest sentiment al inferiorității proprii al copilului poate fi accentuat de o constituție fizică anormală (ex. debilitate accentuată, infirmități, boli congenitale etc.), de o situație economică și socială precară a familiei în care copilul trăiește, de o educație deficitară primită de copil etc. Depășirea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
copilului poate fi accentuat de o constituție fizică anormală (ex. debilitate accentuată, infirmități, boli congenitale etc.), de o situație economică și socială precară a familiei în care copilul trăiește, de o educație deficitară primită de copil etc. Depășirea „sentimentului de inferioritate” se realizează frecvent, se știe, prin mecanismul compensației. Dar trebuie arătat că nu întotdeauna acest mecanism este la fel de eficient: „Sursa de insecuritate psihică, sentimentul de inferioritate dă naștere unui ideal al personalității, unei ficțiuni, care inversează situația reală; pentru realizarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care copilul trăiește, de o educație deficitară primită de copil etc. Depășirea „sentimentului de inferioritate” se realizează frecvent, se știe, prin mecanismul compensației. Dar trebuie arătat că nu întotdeauna acest mecanism este la fel de eficient: „Sursa de insecuritate psihică, sentimentul de inferioritate dă naștere unui ideal al personalității, unei ficțiuni, care inversează situația reală; pentru realizarea ei vor fi mobilizate toate resursele sufletești. Când se acționează asupra cauzelor inferiorității, compensarea este reală iar sentimentul de inferioritate dizolvat. Dar există și situații când
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]