2,098 matches
-
derută permanentă. Personajul pare a se limpezi abia după o serie de întâmplări dure - suferințele și umilințele din timpul stagiului militar, o detenție nedreaptă într-o închisoare populată de ființe bestiale, moartea mamei naturale și a celei adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
sunt inexpresivi sau ironici, cinici, asemenea unor agenți de securitate sau funcționari de partid). Fisura trimite la parabola universului concentric-concentraționar din romanele și prozele kafkiene, la așteptarea beckettiană a unei epifanii care se dovedește nu doar absurdă, inutilă, ci și infernală. Tema e reluată în registre ușor diferite în nuvele precum Totul despre fugă, Partida, A doua zi, Amuzament cotidian, Noul deținut, Alegere de grădinar. Câteva proze, mai ample (Ferdinand, Sobrante Vega, Triumful talentului, Convalescența), unele chiar împărțite în capitole, se
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
ministru, revede, la vârste diferite, propriul trecut. Resuscită în „oglinzile” amintirii secvențe, momente ale idilei din liceu și din studenția pariziană cu fosta soție, care avea să îl părăsească, situații din lagărul german de prizonieri, scene din căsnicia devenită mai infernală decât acel lagăr ori situații din zilele când, în drum spre Paris, ca membru al guvernului, pentru negocierea unui împrumut de stat, a cunoscut într-o gară din Iugoslavia o mirabilă rusoaică, încarnare, în mintea lui, a idealului de feminitate
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
rurală năpăstuită, de dezmoșteniții de orice fel, de la cerșetori la saltimbanci. Literatura naturalistă dezvăluie sărăcia și mizeria abrutizantă, exploatarea bestială, câinoșenia celor ce trăiesc din munca altora. Denunțând inechitatea socială, ei nu o prezintă ca fiind principala cauză a condițiilor infernale de viață pe care le descriu, ci atribuie multe din aceste condiții unor factori de altă natură, biologică și fiziologică, între care, în primul rând, ereditatea; prin aceasta s-ar explica înclinațiile spre perversiuni, spre violență, cruzime, crimă. Concluzia implicită
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care, prin repetare, devin „un mecanism
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
blestem și vocație fatală. Stăpânirea stilului este remarcabilă. De altfel, ediția definitivă a romanului Portul pustiu (1997) pare să adune toate trăsăturile și temele tinereții lui P. Scrisă în anii ’60, respinsă de editurile românești, cartea construiește parabola unei insule infernale în care trăiește o mică unitate tribală cosmopolită, mai bine zis apatridă, supusă unei dictaturi de tip comunist, ca într-un fel de Cuba. Mai existau în literatura epocii Ceaușescu alte alegorii ale insulei scoase din fluxul timpului prin imobilism
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
LCF, 1971, 20; Popa, Dicț. lit. (1971), 452; Mircea Iorgulescu, Iosif Petran, CL, 1972, 22; Martha Cohen, Iosif Petran. Pasionanta viață a unui scriitor, „Tribuna magazin” (Tel Aviv), 1997, octombrie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 431-441; Elena-Esther Tacciu, „Insula infernală”, „Minimum” (Tel Aviv), 1998, 1; Aczél, Scriitori rom. Israel, 127-129; Manolescu, Enciclopedia, 564. E.-E.T.
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialectica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un personaj „ciudat” - Daniel Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală și filosofică de bună calitate. Daniel Petric
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
se pun vizează limita dintre erotism și sexualitate, inocență și perversitate, fidelitate și trădare, relația dintre modelarea pygmalionică și replica ei galateică, androginie sau transsexualism difuz. Omul de hârtie (1999) și Mortul perfect (2002) lansează un strigăt postexpresionist împotriva mecanismului infernal al vieții, drama individuală extinzându-se de astă dată la scara mai cuprinzătoare a lumii citadine, iar singura salvare ar rămâne „să alegi între datoria martirului/ bogăția înecatului/ deznădejdea învățătorului/ rătăcirea alesului/ iscusința pocăitului/ castitatea învingătorului sau/ mulțumirea săracului”. SCRIERI
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
în văzduhul albastru”. Sau, altundeva, îngerii capătă un statut de soldați, în fața cărora a scrie poezie devine un gest absurd. Spectacol imaginar (1985) și Poeme (1987) încheagă din notații convergente o lume reificată: domnie a materiei inerte și opace, informe, infernale în ultimă instanță. Imaginile dominante sunt negative, poeta vorbește de „ruinele vârstei”, trăiește starea de „prea târziu”, își simte „sufletu-n derivă”, aerul se umple de ceață și de păsări care, în loc să zboare, cad de pe ramuri. În acest univers reificat
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
apel. Dacă nu se pot „vindeca” de singurătate, acestor bărbați și acestor femei cu intimitatea confiscată nu le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
împreună cu vameșul Odoleanu, i-a trimis fiul în război, de unde acesta nu s-a mai înapoiat. Acum Broscoiul insistă să fie acceptat coproprietar al prăvăliei. Refuzând, sub cuvânt că băiatul trăiește, văduva ia contact cu toți cei năpăstuiți de omul infernal și, la momentul oportun, împinge pe unul dintre ei, un fel de duh al pustiei, Alimandru, soț al unei „strigoaice”, să-l împuște. Istorisirea curge sobru, într-un climat de existență ardelenească patriarhală, fără pitoresc și, în genere, fără descripție
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un rău fără nume, presimțirea morții, tensiunea angelic - infernal, vis - real (imaginea recurentă a femeii-pasăre infernală). Simbolurile și semnele abstracte alternează cu un limbaj care transcrie concretul, emoția violentă sau, dimpotrivă, memoria somnolentă, pentru ca Împotriva celui drag (1975) să se elibereze mai în profunzime de tentația abstractizării: abundă formulările
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un rău fără nume, presimțirea morții, tensiunea angelic - infernal, vis - real (imaginea recurentă a femeii-pasăre infernală). Simbolurile și semnele abstracte alternează cu un limbaj care transcrie concretul, emoția violentă sau, dimpotrivă, memoria somnolentă, pentru ca Împotriva celui drag (1975) să se elibereze mai în profunzime de tentația abstractizării: abundă formulările adresative, întrebările (retorice), universul liric primește o
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
de o „sinceritate” totală, necruțându-se nici pe sine, nici pe camarazi, nici pe cititor, atitudinea caracterizând atât privirea în exterior, cât și în interior. Ofițerul nu acționează doar automat, ci se introspectează mereu, căutând în sine reazem în vertijul infernal. Frica animalică, abrutizarea progresivă, demența, care își au motivația în riposta inamicului, dar și în iresponsabilitatea propriilor comandanți ori a celor din spatele frontului, sunt disecate atent cu bisturiul lucidității. Tot sinceritatea face însă ca aceste tablouri să nu acapareze toată
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
punând cotidianul în vecinătate cu propria lume de esențe pure, elegiac-meditativă sau chiar sumbră, compunând versuri ce se resimt de atmosfera dezumanizantă a ultimilor ani de regim totalitar. În volumul Pasărea de sidef (1990), paradisiacul se întoarce într-o viziune infernală: au „ruginit” „lumina”, „uimirea”, „cuvintele”, „privirile noastre”, „cerul”. Totuși și în această ipostază versurile își păstrează dicțiunea elevată, pe care nimic nu o poate macula. „Poezia e un fel sublim de a rosti adevărul” și de a accede la lucrurile
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
trei curse de transport public. Alternativa utilizării autoturismelor personale nu este deloc agreată de către proprietari din cauza stării precare a drumurilor. Cele aproximativ 50 de autoturisme deținute de localnici sunt rareori folosite, fiind preferat transportul public, datorită costurilor mai reduse: „Drumuri infernale; eu am avut o mașină pe care am făcut-o zob mergând numai câte 10 kilometri până la Săveni și am fost nevoită să o vând” (femeie, 77 de ani). În nici unul dintre cele cinci sate nu există rețea de canalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
subsistemelor economice și culturale care compun o civilizație, preferând oricăror aproximații ideologice decupajul infinitezimal în arii precis determinate. Astfel s-au scris nenumărate monografii despre culturi regionale, cuprinzând un bogat index al vieții private a omului european, pulsând între angoase infernale și nostalgii paradisiace. Abundența studiilor specializate, relevante pentru specialiștii „de meserie”, însă irelevante pentru profani, indică lipsa de conținut formativ a cunoașterii istorice moderne. În plină vârstă atomică a umanității, uitarea totalității se obține din submersia în oceanul amănuntelor. Detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Habermas, Der philosophische Diskurs der Moderne. Zwölf Vorlesungen, Suhrkamp, Frankfurt/Main, ediția a II-a, 1985, p. 166. Marea confuzie introdusă de „patriotismul constituțional” persistă până azi, chiar printre specialiști, relegând orice emoție pozitivă privind apartenența națională într-o zonă infernală a imaginarului social, alături de orori presupus înrudite, ca șovinismul și antisemitismul. Pentru cea mai inteligentă critică a acestei poziții, vezi splendida carte a lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie. Un eseu despre patriotism și naționalism, traducere de Mona Antohi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului său, mai toți fiind nepăsători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
elementare. Somnul de veci nu-și propune, precum romanul polițist standard, să amuze ori să relaxeze. O simplă trecere în revistă a întâmplărilor pe care, vreme de cinci zile, e obligat să le trăiască Marlowe ne așază în fața unui bilanț infernal: o tentativă de șantaj (multiplicată, ulterior, ca într-un șir de oglinzi carnivore, ce nu-l ocolesc pe Marlowe însuși), tabloul unui grup de polițiști care manipulează legea și adevărul în funcție de propriile interese, peisajul repulsiv al unui mediu în care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Laird Brunette. Marlowe acceptă, dar împrejurările îl ajută să-și păstreze reputația nepătată: între timp, ancheta îl condusese în locuri mult mai puțin plăcute decât acela în care-l aștepta voluptuoasa milionară. Adus în stare de delirium tremens de mașinăria infernală pusă în funcțiune de doctorul Jules Amthor, Marlowe e repus în stare de „funcționare” de aceeași Anne Riordan. Evadând din sanatoriul privat din Bay City (numele sub care apare, în mai multe din scrierile lui Chandler, orașul Santa Monica), Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o secvență absurdă, o joacă și pe Mrs. Fallbrook, proprietara casei lui Lavery), că locotenentul Degarmo fusese soțul ei, lucrurile se precipită. Demontată, enigma se dovedește a fi compusă dintr-o înșiruire de crime, brutalități, înșelăciuni și abuzuri: Muriel (personajul infernal al cărții, care pretinde a fi Crystal) sfârșește ucisă în camera de hotel unde Marlowe trebuia să-i dea cinci sute de dolari din partea lui Kingsley. Aflăm că ea o ucisese pe doamna Almore și tot ea era ucigașa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oară „impersonând-o” pe doamna Fallbrook; în fine, a treia oară jucându-se pe sine în fața lui Lavery, dar pretinzând că e Crystal pentru Derace Kingsley -, ea regizează cu incredibilă abilitate un scenariu care o plasează, poate, în fruntea listei femeilor infernale din creația lui Chandler. Detectivul are intuiția primejdiei și - neobișnuit pentru el - ocolește cu precauție capcanele întinse. Nu-i va fi scăpat, desigur, cititorului abil veritabila punere în abis operată de romancier. Cartea debutează cu o vizită a detectivului la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]