1,128 matches
-
marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu avea același efect ca atunci când era privit cu ochii lui Ashargin. Acum, grație creierului său secund, percepea pulsația curenților care acționau mașinile invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care nu prezenta decât infime variații de intensitate. Gosseyn urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
supremă, Care, Aceea care va distruge universul, cea care Într-adevăr merită numele de moarte, deși când se va Întâmpla asta nu va mai fi nimeni ca să-l pronunțe, restul despre care am vorbit până acum nu sunt decât amănunte infime, chestiuni nesemnificative, Prin urmare, moartea nu e unică, conchise inutil ucenicul filozof, Este exact ceea ce am obosit să-ți tot explic, Cu alte cuvinte, o moarte, aceea care era a noastră, și-a suspendat activitatea, celelalte, cele ale animalelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nici nu mă invită să intru. — Cum de ești aici la ora asta? — Așa. M-a luat de mână și m-a tras înăuntru: — Vino. Nu se mai temea de mine. Fusese suficientă o farfurie de spaghete. Mă integrase în infima ei normalitate, ca pe maimuța din poster, ca pe câinele orb. Ferestrele erau larg deschise, ziua pătrundea în cameră. Scaunele erau puse pe masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo. Era mândră de treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el, zâmbind precum o Mona Lisă Second Hand, Monica Columbeanu. Literele mari le joacă pe sub ochi celor trei cheflii. O vrei pe Monica? Gicu a zis că el o vrea, numai că fără banii lui iri nu există șanse. Nici măcar infime. Așa că tot femeia deacasă este mai aproape de sufletul lui, iar concluzia i-a făcut pe ceilalți să aplaude. Gore declarase că el ar alerga după moni, iar Sandu Șpriț filozofase În legătură cu obligativitatea ca masculii să nu o ia la sănătoasa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ar fi provocat, dimpotrivă, nici o surpriză. Era puțin lucru, fără îndoială. Dar această ușoară nuanță exprima de fapt uriașele progrese făcute de concetățenii noștri pe calea speranței, se poate spune, de altfel, că, începând din momentul în care cea mai infimă speranță a devenit posibilă pentru populație, se sfârșise cu domnia efectivă a ciumei. Nu este mai puțin adevărat că în tot cursul lunii ianuarie, concetățenii noștri au reacționat într-un fel contradictoriu. Și anume, ei au trecut, rând pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
precedent, nimic nu ar mai fost ca Înainte. S-ar fi putut, de pildă, ca tații-donatori să fie obligați să Își asume și Îndatoriri aparte; Încasaseră, cîndva, niște bani, puțini, la urma urmei, față de atîtea posibile urmări trăseseră un folos infim. Ar fi stat viitori tați-netați să se gîndească de șapte ori Înainte de a se lăsa mulși; și mamele primitoare ar fi fost mai chibzuite Înainte de a se lăsa Însămînțate; tații crescători ar fi știut, de la an la an, la ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
țară străină, pîndind la colțuri de stradă ori de la ferestrele barurilor, din fața hotelului sau din holul acestuia, unde zăbovea Îndelung, făcîndu-se că se uită pe ziare, dar cu privirea mai mult spre drum. Numai și numai pentru a-și oferi, infim, ceva din ceea ce nu izbutise să trăiască vreodată ca pe un drept. Ce fel de tată ar fi fost dacă ar fi avut familie? Dacă, nestatornic, cu gîndul spre plăcerile trecute, și-ar fi părăsit după o vreme copiii, lăsîndu-i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu mai doresc nimic, generozitatea ta mă copleșește și mă Îneacă. — Atunci poate că aș putea, la rândul meu, să-ți formulez o cerere? — După ceea ce tocmai mi-ai acordat, ar fi o fericire pentru mine să-ți arăt o infimă parte din imensa mea recunoștință. Nizam nu se lasă rugat. — Te știu discret, puțin Înclinat spre vorbărie, te știu Înțelept, drept, cumpănit, În măsură să deosebești adevărul de neadevăr În orice lucru, te știu demn de Încredere: aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai descoperit? ― Se pare că dispune de un înveliș format din proteine polizaharide. Cel puțin aceasta este extrapolarea mea. Este dificil de afirmat ceva în absența unui eșantion de analize. Or, îți este bine cunoscut faptul că decuparea unei bucăți infime din țesut ar duce la o nouă scurgere de fluid. Nu putem risca să vedem cum o parte a "autodocului" se dizolvă. ― În nici un caz, replică ea sec. Mașina asta reprezintă singura șansă a lui Kane. ― Exact. Mai interesant este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ignoră complet, fiind preocupați să mai detecteze un ultim strop pe fundul cutiilor de bere. Reporterul vorbește românește (perfect): — Dragi telespectatori, așa cum am transmis și ieri seară, când, din păcate, n-am putut să vă spun prea multe din cauza timpului infim alocat nouă, ne aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde un conațional, inginerul Ionel Frunză, cunoscut pe aceste meleaguri și ca Lionel Frunza - (cântă) A ruginit frunza din vii și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
O adevărată pasiune, zău așa. Reducerea la absurd! Artificiul care să facă insolubila ecuație mai accesibilă trucurilor noastre. Dar o reducție, să nu uităm, și un artificiu, doar atât. Acești infirmi-model, o formidabilă compresie, atât! Dacă s-ar îngădui o infimă incizie, ar țâșni ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți revedea iar casa După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”... Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență. Asistăm la o subtilă reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de efemer... un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
aveam și eu cu prietenii mei. Foloseam o antenă mică și spațiul de memorie nefolosit de sateliții care își aveau orbita în jurul Pământului. Ingenios, nu? Era un sistem minunat și incredibil de util. Șansele ca Guvernul să ne găsească erau infime. Antenele puteau fi scoase și remontate, iar programul care prelua legătura și făcea conexiunea între noi nu putea fi detectat de softiștii care controlau sateliții. Singura problemă la sistemul nostru era cauzat de gazele din atmosferă, care erau prea dense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am imaginat niciodată că ai fi putut să ajungi într-un stadiu atât de avansat într-un timp incredibil de scurt. "Continuă!" îl îndemnai foarte puțin în gândurile mele. Acum, acum! Ai răbdare! Deci gândurile mele, chiar și cele mai infime, erau îndeajuns de puternice ca să-i vorbească lui. Ce-am devenit? Ce mult m-au schimbat Sfetnicii într-un timp așa de scurt! Oare unei minți mai puțin antrenate ce sunt capabil să-i fac? Ai ajuns în stadiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eram scăldat în El! Începeam să uit. În fața Timpului, deveneam ce eram eu la origine. Nu un nume, nu o identitate, nu o conștiință, ci nimic. Eram mai mic decât un quark în fața sa și eram nesemnificativ. Eram o sclipire infimă de viață care se naște acum și acuși moare, trece în neființă, uitată de toți și toate până când începe o altă sclipire. Nu existam. Eram deja mort și eu abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că singurul mod în care se va schimba ceva era să se deturneze administrația. Din acest imperativ s-au dezvoltat unele dintre cele mai elaborate mișcări de rezistență din istorie. Tot așa a început și Cercul, o mișcare de rezistență infimă, înființat de Corvium și de doi dintre prietenii săi, Dragoș Valori și Marius Ferentz. Restul istoriei recente e înaintea acestor rânduri și pornește cu: "Acum a început totul!" Capitolul 21 Pregătiri Ziua de joi este specială! Este specială pentru că începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
devenit un colectiv de fier, Uniți la bine și la greu, La teme, chiul și-n ceasul rău. Experiență multă am căpătat Tot timpul cât ne-am plimbat, Căci am schimbat multe domicilii Parcă eram proscrișii școlii. Însă totul e infim până la Marea Migrare Când elevul e pus la o grea încercare. Eram martiri pribegi prin tomberoane de clasă, Pregătiți să ne luăm tălpășița acasă. Dar clasa noastră-i sterilă ca o farmacie. Cenușăresele o întrețin cu trăinicie, Însă noi nu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am grijă să mă strecor din așternut și fac un fel de gimnastică de Înviorare, mișcându-mi mâinile și picioarele În ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tem că nu mai este În viață. Toate demersurile mele pe la ambasade au eșuat. Nimeni nu-mi poate spune nimic și, din păcate sufletul meu de mamă Îmi spune că el nu mai trăiește. Pensia amărâtă a mamei și salariul infim pe care mi-l dă patronul, abia ne-ajung să rezistăm de pe-o zi la alta. Și tu porți o dramă În suflet, citesc pe chipul tău o durere care te macină, nu sunt oarbă să nu văd. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atârna de momentul istoric.Momentul istoric atârna de structura socială.Structura socială atârna de rezultatul luptelor dintre clase.Luptele dintre clase se reduc la goana eternă a indivizilor după mai bine,adică după condițiile cele mai favorabile pentru păstrarea acelei infime cantități de materie în forma data de natura fiecăruia”. Poate de mâine,orașul patriarhal va renaște ca pasarea Phoenix !Turistului anonim știe că „pesimitul este un optimist trecut prin viața”. Insă poetul Arcadie Suceveanu îi dă o speranța: „Pasarea Fenix
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu pot să folosesc termeni care sunt străini convingerilor mele: „Doamne-ajută”, „Prea-sfinte”, „Prea Înalte”, „Prea-mărite”... Cum? Acel născut În același mod ca și mine, care are un metabolism cu cele două funcții, asimilația și dezasimilația, setate În structura cea mai infimă a celulei (ADN și ARN), asemănătoare tuturor, care va sfârși Într-o formă larvară ca și mine... să primească asemenea apelative? Este o regulă a lor, nu a mea. Fugiți de aici cu aceste inepții! Am o singură fericire: aceea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai repede cu putință. Când ieșise în drum, sărind peste șanț, scăpase din mână bâta pe care o avusese în pădure. Nici nu-și mai amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru o clipă se gândi să se întoarcă ca să-și recupereze bâta dar se răzgândi imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care tocmai o pune la cale nu este lipsită de pericole. După ce se pierduse într-o mulțime de aluzii îi ceruse să renunțe și, ca să nu fie în pierdere, îi făcuse chiar o ofertă de cumpărare a mărfii. Prețul era infim și Mihailovici se simțise de-a dreptul ofensat la auzul sumei. Nu reușea să-și acopere nici măcar cheltuielile darmite să mai scoată ceva profit. Refuzase sec și închisese telefonul nervos. Uitase de incidentul respectiv, îl considerase o încercare a concurenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]