6,831 matches
-
pârtii de schi pe un vas, dat fiind faptul că nu este zăpadă naturală, și, prin urmare, nici atmosfera de iarnă. Autor: Anca Murgoci Să privim partea bună a lucrurilor: cerul este de un albastru fenomenal, temperaturile ridicate, o mare infinită cu insule la orizont. Iglucruise este compania britanică de călătorii de afaceri care oferă prima astfel de croazieră. Voiajul de inaugurare va avea următoarele opriri Tobago, Isla Margarita, St. Lucia, Grenada și St. Vincent. Pârtia de schi are o lungime
Vezi cum arată prima pârtie de schi de pe un vas de croazieră () [Corola-journal/Journalistic/67769_a_69094]
-
a terminat, Britney are cu siguranță motive să fie fericită: se va muta în curând într-o nouă vilă luxoasă, pe care familia plătește 25000$ pentru a o închiria. Conform Radaronline.com, vila de aproape 1000 m2 are o piscină infinită, un cinema propriu, sală de gimnastică si chiar propriul sau pub.
Staruri înăscute: Fii lui Britney Spears, alături de mama lor în ultima reprezentare din turneul "Femme fatale" () [Corola-journal/Journalistic/67874_a_69199]
-
Ah, cum nu i s-ar fi văzut incompetența, prostia și strania indiferență față de tot ce mișcă în domeniul pe care-l păstorește! Așa, era obligat să trăiască sub spaima că omul pe care-l urăște continuă să strălucească, în ciuda infinitelor cabale, baraje, sabotări, comploturi care-l vizează, pe când el va elibera curând comodul scaun ministerial. Funcționar submediocru, propulsat în înaltele sfere ale puterii de amicițiile deocheate din zona politicului, insul suferea cu adevărat, suferea fizic: la început s-a înverzit
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
Satului), poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, care, susținuți de mult prea puțini dintre noi, continuă să lupte cu amnezia indecentă care se întinde tot mai mult în țară. Unii o numesc, justificator, "bucurie de
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
spre nașa mea cu degetul mic, iar doctorul, cu sprânceana competentă, s-a lăsat pe vine ca s-o examineze, poruncind - Tușiți și extrăgând din gabardină un stetoscop ale cărui tuburi nu se terminau niciodată, îndoite și reîndoite în buzunarul infinit. - Întrucât nu tușește e posibil să fie moartă, a dedus el cu o voce ca de după o draperie, pe măsură ce furtuna îi risipea silabele la fel cum sufla frunzele salcâmului din curte, redus la o anatomie de coaste fracturate de apă
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
va muri lângă ea. Descoperirea de sine, a misterului sexualității, al transformării trupului feminin în trecerea de la stadiul virginal la cel de femeie, atracția interdicției par să fie impulsurile și, pentru o astfel de întreprindere probabil că François Ozon, cu infinita sa delicatețeși pudoare, era cel mai bine plasat. Am spus pudoare pentru că nu există nici un moment de vulgaritate sau perversitate. Totul are lejeritatea unui pastel, a unui cântec. De altfel, filmul este așezat în rama celor patru anotimpuri și patru
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
ritmul nu e respectat cu strictețe, iar în relația ictus-accent survin numeroase licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia poetică globală rămîne covîrșitoare. Explicația acestei situații neobișnuite rezidă în resortul infinit mai adînc decît prozodia în care plasează Alexandrescu propria sa armonie poetică; la el, vuietul tenebros și lent al versului aproape că își detașează melodia de sens: Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Gabriel Spahiu. De cînd intră, ca patru străni de loc și de obiceiuri, picați din cer și pe lumea asta, și în povestea cu teatrul. Ca niște pinguini speriați din celebre desene animate, ca un Charlot multiplicat în stări și infinite expresii, cei patru intră, temător și înduioșător, în cea mai teribilă aventură a vieții lor. Ei sînt singurii care visează, iar visul, pentru ei, devine cea mai palpabilă realitate în care talentul și masculinitatea sînt prelungirea firească și dintotdeauna a
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe într-alta? "eu vorbesc, tu vorbești, / închipuim, pitac pleoștit, / eul nostru-n alt eu" (ibidem). Ca și relația infinit modulată dintre proiecția cosmică și intimitate, dintre infinitul mare și infinitul mic, constituind trapezul pe care, aidoma unui acrobat, evoluează poetul: "felurimi, ațintiri, / priviri îndejos, îndesus, / visînd, nevisînd, admirînd stelelor mierea, / floarea, spinii buchetelor din infinit" (ibidem). Nu fără dubiul
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
temeinic ancorați în logica societății industriale. În existența lor, totul pare încremenit de decenii, viața noii generații pare a se dezvolta pe aceleași coordonate ca cea a părinților. La fel ca în opera lui Marin Preda, timpul pare să aibă infinită răbdare cu oamenii. Nicio lumină nu răzbate în acest cadru, peste care plutesc, în permanență, nori grei. Repetitivitatea fiecărei zile este admirabil pusă în evidență de autor: "Căci orele se târăsc pe brânci; cu gleznele zdrobite se târăsc, mai greu
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
nordul Moldovei, ideea unei expoziții fotografice în dialog a venit firesc, ca o rezultantă a acestui continuu periplu între România și Italia. În marea diversitate și între particularitățile distincte ale peisajelor credinței de la noi și de la ei, am găsit și infinite apropieri; am respirat același aer, am trăit aceeași atmosferă, alăturând lumini și umbre, culori și ritmuri, arce și bolți, fresce și ziduri roase de vremi. Cu siguranță, exemplele pot continua, publicul fiind invitat să le descopere în expoziție sau să
Peisajele Credinței, un dialog fotografic de excepție, la MTR by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78069_a_79394]
-
Nu cu liniștea celui ce a înțeles, ci mult mai adesea cu istovitoarele convulsii ale sufletelor încă agitate de valuri. Încă mări, mici, răscolite de patimi și jinduind după soare, fără fața întinsă, senină mască mortuară, a oceanului. "Ce cantitate infinită de inutil calm conținea în dimineața aceea oceanul, față de neliniștea și de sbuciumul unui singur om..." (p. 123) The invisible worm, fetiș romantic, secînd odinioară răsuflarea tuberculoasă a veacului, își găsește un nou culcuș. Nu roza fragilă, mirosind a cenușă
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de o vastă puritate. Acesta e miezul conversațiilor poetice cu personaje fabuloase, întrupări, în fond, ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când acest izvor seacă, vine moartea. Splendid, în acest context, dialogul cu un arbore al integralității sinelui, în poemul La Arborele am plâns...("Mă-ntristează când văd/ Cum te locuiesc/ Tot mai puține jivine/ Și păsări din tine/ Nu-și
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
dacă este foarte frig? - Ne apropiem și mai mult de ea. - Dar dacă este ger cu temperatură sub -20 C? - În acest caz, aprindem lumânarea... De ce prostia este mai fascinantă decât inteligența? Inteligența are limitele ei, pe când prostia poate fi infinită! Care este culmea cascadoriei? Să te arunci de la etajul 50 și să te prinzi cu dinții de bordură. Culmea arbitrajului: să dai cartonașe galbene peste cartonașe galbene, pentru că l-ai perdut pe cel roșu! Culmea economiei: Să latri tu în
BANCUL ZILEI: De ce prostia este mult mai fascinantă decât inteligenţa? () [Corola-journal/Journalistic/68285_a_69610]
-
sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi, mesajele astea care
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
pe zi și că, la venirea în }ara Cangurilor, nu aveai bani nici măcar de tramvai! - Corect, dar e vorba de o experiență pozitivă: am muncit cu imensă tragere de inimă, fiindcă trăiam cu un sentiment al pionieratului, care îmi dădea infinite rezerve de energie. Și din munca mea s-a ales ceva. E minunat când clădești o casă, o familie, o grădină, pornind de la zero. Si c'était ŕ refaire, je le referais! - Sub aspectul creației, acele luni de lagăr au
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
să-i circule cu mai mare eficiență în plămâni. Omul se ridica în picioare, se fâstâcea aproape, îi mulțumea domnului Cambreleng pentru aprecieri. Întreba, bineînțeles, pentru cine trebuia să scrie dedicația, iar când începea să scrie o făcea cu o infinită grijă și tandrețe. În general, acela era momentul în care alți doi membri ai grupului se apropiau de masa sufletului schingiuit dar pe cale de mântuire." (pag. 240) Alteori, cuvintele sar din paginile prea multă vreme necitite, iradiind paznicul de serviciu
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
multe dintre ideile autorului sunt discutate în numeroase studii care încearcă să descifreze enigmele create de Maimonide. Orice încercare serioasă de a aborda capodopera gînditorului medieval constituie un efort sisific de a confrunta problemele complexe ale textului și ale bibliografiei infinite despre opera lui Maimonide. Madeea Axinciuc trebuie felicitată pentru curajul de a intra în labirintul maimonidian și de a ieși din el în pace, contribuind la o înțelegere a celor două teme de bază din gîndirea lui." (p. 9) Născut
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
pretext, ce-i drept, academic. De aici pornește, cu adevărat, întregul roman. Obsesia nevindecată a acestui act gratuit oferă, spre ultimele capitole, scene - cum pe bună dreptate remarcă Doris Mironescu - de onirism pursânge, în care actanții capătă justificare prin prisma infinitelor condiționări de paternitate pe care, dintotdeauna, furtul intelectual le incumbă. Un ins palid, Vladimir, ce trece drept un foarte leneș student în matematici și care e, de fapt, un naiv dezertor din trupele sovietice, devine interesant numai odată cu revelația, tardivă
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
cu mâinile goale și nu cu râvnitul titlu de Miss Little Sunshine după un spectacol grotesc regizat de un bunic defunct, cucerit de virtuțile geriatrice ale streaptease-ului. De fapt, ea câștigă ceva, îi câștigă pe membrii familiei, îi solidarizează prin infinita și inocenta ei bucurie care rezistă reacțiilor constipate, ostile ale celor care organizează show-ul comme il faut, un prim test pentru vedetismul imbecil al viitoarelor păpuși Barbie din plastilină. În cazul Deliei Frățilă (Andreea Boșneag), lucrurile stau exact pe
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
Critica - formă de viață, Reflecții asupra spiritului creator, Scene din romanul literaturii). Condiția de căpătâi a criticului veritabil: să iubească literatura: "iubirea condiționează și, oricum, adâncește înțelegerea operei". Era acesta și postulatul lui Rilke: "Operele de artă sunt de o infinită solitudine și nu poți să le ajungi cu nimic mai puțin decât prin critică. Doar iubirea poate să le cuprindă, și poate fi dreaptă față de ele". În justificarea criticii, Blaga are la fel de multă dreptate: "Unui critic îi trebuie dragoste pentru
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
Liceenii. “M-am măritat tânără, la 21 de ani. Pe Virgil Popescu l-am cunoscut la Teatrul Constantin Tănase, unde eu eram solistă, iar el era basist și șef de orchestră. M-au atras personalitatea lui și pasiunea pentru muzică, infinită”, povestește Oana Sârbu. Oana păstrează și acum o relație de prietenie cu fostul ei soț: “Eu și Virgil avem un limbaj comun profund artistic, este alături de mine și muzical, dar și personal. Vine în vizită, îi face fotografii lui Alex
Ce spune Oana Sârbu despre relația cu Robert Turcescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72924_a_74249]
-
de la copilărie la maturitate se face acum, spre cincizeci, / cînd nu mai știu dacă totul a fost o iluzie, / dacă ceilalți au existat, dacă eu am fost toți pe rînd sau deodată, sub marile voaluri Maya, o pace ca oglinda infinită" (Aproape departe). Ambiția melancolică a unor atari confidențe e însă rapid depășită prin amplificarea aparatului poetic. E pusă în funcțiune o mașinărie tot mai complicată care elimină confesiunea nudă, bruiată de sunetul motoarelor metaforice. Intensitatea morală ajunge a fi sugerată
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
rămîne doar carnea jefuită de gînd, / pînă cînd rămîne doar gîndul jefuit de bunătate, / pînă cînd nu mai rămîne decît bunătatea văduvită de El, / cel care ne-a părăsit într-un univers mineral / în luptă eternă cu mișcarea, în încleștare infinită cu materia, / în celula sferică a creierului, pe scara transparentă a acizilor nucleici, / retrași în propriul gînd și în propriile oase // în timpul lui a fi peste timpul lui a nu fi" (Oase triste în retragere spre ele însele). Apocalipsa montată
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
și Vasile Marcu, fiecare dintre ei montând în fiecare stagiune câte o premieră. Repertoriul Operei cuprindea circa douăzeci de spectacole de dans, câteva dintre ele fiind și de inspirație românească: Călin, file de poveste, Domnișoara Nastasia, Masa tăcerii și Coloana infinită etc Au urmat în anii '80 - '90 alți coregrafi, printre care Alexa Mezincescu, Doina Andronache, Mihaela Atanasiu, Ioan Tugearu și repertoriul s-a îmbogățit cu noi creații, unele clasice altele neoclasico-moderne, din creația universală sau, din nou, de inspirație românească
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]