1,194 matches
-
vorba doar de străduință. Afectele trebuie înlocuite cu claritatea intelectuală și starea sufletească să-și găsească liniștea în invariabilitate. Pentru Bruno însă, jocul contrariilor și tensiunea pe care o comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc cu ele schimbările permanente și marile contraste. Pe cît de puțin are, pentru el, o limită universul exterior, la fel de puțin ar putea fi limitată lumea idealurilor și valorilor. Marea idee fundamentală, al cărei martir a devenit, i-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stat la baza modului său de a înfățișa eroismul și înalta judecată. Dar efortul și sentimentul său intelectual n-au intrat în legătură cu o simpatie comprehensivă față de ceea ce este finit și limitat în viața umană și în natură. Pentru Spinoza, nu infinitatea existenței, ci legitatea acesteia se situa în prima linie. El recomandă, drept cel mai important mijloc al libertății spirituale, ca sentimentele noastre să fie legate de idei valoroase, în care putem afla un echilibru complet (Ethica, V, nota 4). Sinuozitățile
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai presus filosofarea decît faptul de a avea o filosofie, i-a dat un fundal solid pentru examinarea tentativelor de gîndire nerodnice, dar cu atît mai sigure de ele. În viața sentimentelor lui Kant, sublimul juca cel mai mare rol. Infinitatea universului exterior și infinitatea interioară aparentă în conștiință erau, după o celebră declarație a sa, două lucruri ce-i umpleau sufletul de un respect mereu reînoit. Dar ca un bărbat atașat regulilor ferme ale rațiunii, el își fixa tot mai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
faptul de a avea o filosofie, i-a dat un fundal solid pentru examinarea tentativelor de gîndire nerodnice, dar cu atît mai sigure de ele. În viața sentimentelor lui Kant, sublimul juca cel mai mare rol. Infinitatea universului exterior și infinitatea interioară aparentă în conștiință erau, după o celebră declarație a sa, două lucruri ce-i umpleau sufletul de un respect mereu reînoit. Dar ca un bărbat atașat regulilor ferme ale rațiunii, el își fixa tot mai mult viața și gîndirea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
celebrelor brichete în teren la meciul cu Steaua nu e o problemă organizatorică a clubului... organizator. În bunul spirit românesc, litera legii a ajuns, și în acest caz, doar o gaură de vierme prin care te poți strecura spre o infinitate de dimensiuni. Evident, spre cele care îți convin! Când scriu aceste rânduri, pe televizor au loc transmisii în direct de la Comisia de Disciplină a Ligii Profesioniste de Fotbal. Acolo am putut vedea, ca într-un film de Kusturica, trecerea spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ale orașelor mari, incluzând, aici, și bugetul de peticit gropile nerăsărite încă. Cu 85 de milioane de euro îți faci un stadion ultramodern, de vreo 30 - 40.000 de locuri. Nu cred să existe individ care să nu găsească o infinitate de destinații pentru banii în cauză. 85 de milioane de euro este suma pe care Liga Profesionistă de Fotbal a vândut drepturile de televizare a meciurilor, pentru următoarele trei sezoane. Da, da, da, acele meciuri anoste din programul nostru TV
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
se diseminează. Toate acestea se îndreaptă, firesc, în sensul unei scăderi considerabile a valorii simbolice a textului publicat. Nu mai este vorba despre opere clandestine, greu de procurat, scrise de un autor necunoscut; e vorba de texte pierdute într-o infinitate de alte texte de același tip. Textul devine un element într-o vastă mișcare de comunicare generalizată. Însuși rolul pe care-l joacă pornografia în existența zilnică s-a schimbat mult. În regimul tradițional, literatura pornografică propriu-zisă nu contribuia decât
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
un interes aparte. Interacționismul simbolic promovat de G.H. Mead (Mind, Self and Society, 1934) este studiul relațiilor dintre sine și societate, văzută ca un proces de comunicare simbolică între actanții sociali. Autorul înclină să conceapă societatea ca o manifestare a infinității tranzacțiilor sociale. Interacțiunea simbolică este "activitatea în care ființele umane își interpretează reciproc comportamentul și acționează pe baza semnificațiilor rezultate din această interpretare"22. De la Goodman (Ways of Wordmaking, 1978) la Bourdieu 23, "geneza socială a schemelor de percepție, de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
1971, p. 215; Nadin, 1971, p. 155; Strihan, 1971, p. 237 etc. 66 Se subliniază, de altfel, în literatura de specialitate, ideea că "nici o operă de artă nu este cu adevărat "închisă", ci fiecare cuprinde, în desăvârșirea ei exterioară, o infinitate de "lecturi" posibile" (Eco, 1969, p. 49), "pe plan sincronic și diacronic" (Corti, 1981, pp. 22-23). 67 Relevantă este, în acest sens, și "existența modelului de receptare" (Pascadi, 1971, p. 200) subsumat gustului estetic al publicului, în general. 68 Pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
câmp» cultural în care frontierele și-au pierdut stabilitatea și importanța.(...) Coexistența limbajelor și duratelor răspunde unui imperativ major școlii contemporane.» <endnote id="3"/>. Dar specificul literaturii, în care «toate științele sunt prezente», este de a-și deschide orizonturile către infinitatea de domenii vecine sau aparent extrem de îndepărtate cu care ideile literare își pot răspunde în mod aproape magic. Cel mai la îndemână exemplu îl oferă în acest sens manualele de clasa a IX-a la tema Literatura și celelalte arte
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se revelează necontenit privirii: Poezia are privilegiul de a transcende limita oricărui spațiu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemnează în versurile Iui Leopardi „limita" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului ca „infinitate non definită" (după cum o denumește Assunto în studiul Interpretări ale spațiului). Poetul aspiră, prin urmare, la crearea unor imagini detașate de orice contingență reală („Dar stând aici și preajma contemplând-o,/creează mintea-mi."). Spațiul poetic, devenit proiecție a fanteziei
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
pentru a se regăsi [...] în plenitudinea ființei și în miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforică a „codrilor de aramă". Odată trecut acest prag perceput ca „limită" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului poetic (văzut ca „infinitate non definită", cum o numește Assunto), „zări depărtate", orizonturi nesfârșite se întrezăresc „de departe"; este spațiul miraculos al „pădurii de argint" în care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârsta de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător în propria-i fantezie, în forța nelimitatei sale imaginații („Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur"), Eminescu descoperă astfel în realitate „profunzimea, spațiul interior, infinitatea" experiență prin care poetul . El se simte identic cu „sufletul adânc al lumii, cu semnele ei, elemente ale naturii eterne", configurând universul în spații cosmice nelimitate: (Sărmanul Dionis ). în felul acesta a gândit poetul și vechea cetate a Daciei care
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
evaziune în spațiu ". (Eugen Simion) „Nostalgia luminii", „albul fantastic al ghețurilor polare", „boitele de smarald ale palatului", „portalele înalte de la hale / Cu lungi coloane de zăpadă, cu arcuri de nea argintie" și „lampe mari ca niște albe lune" fascinează prin „infinitatea de cuburi de cristal" . „împărăția fascinanului Odin", descrisă în Toma Nour sau Odin și poetul exprimă astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, <citation author="M. Eminescu">„cuprins de brațele albe ale zeului nordic, are sentimentul de a frânge
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
lucrurilor, dimensiunea lor apriorică (pe când „infinirea" înseamnă nemărginirea pierdută în celălalt sens al devenirii): „Infinirea în schimb, cu prefixul ei in, care aduce o negație mai stinsă, te trimite înainte ". Având totuși la îndemână termenii deja existenți în limbă „infinit", „infinitate", „nemărginit", „nemărginire", Eminescu a simțit nevoia să creeze alții noi: „nefinire și infinire". Și asta pentru că dimensiunea infinitului a existat întotdeauna în „nemarginile" sufletului său: (Sărmanul Dionis) Așadar, o altă ipostază a naturii se prefigurează astfel în opera eminesciană: orice
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ansamblul de semne vizuale, auditive, muzicale etc., create de către scenografi, muzicieni, actori, regizori etc. prin punerea în scenă, constituie un sens sau o pluralitate de sensuri ce depășește ansamblul textual. Pe de altă parte, este adevărat și faptul că, din infinitatea de structuri virtuale și reale ale poeticii textului literar multe dispar sau nu pot fi percepute, efasate fiind de însuși sistemul reprezentării. Atenția regizorului și a actorului trebuie să se concentreze, astfel, asupra selectării acelei informații care trebuie în mod
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
ritmul lor spre...dans. Așa se face că în scurt timp, în anul 2000, pe lângă Casa de Cultură a Studenților din Iași, unde eram deja cunoscut din studenție, am fondat Formația de Dans” The Sky”(Cerul), bolta cerească reprezentând o infinitate de posibilități, de imagini și energii, deci o sursă inepuizabilă de inspirație pentru toate genurile de dans. Trupa s-a făcut imediat remarcată, în special, prin dansurile irlandeze intrate în repertoriul său. The Sky reprezintă acum, după un deceniu de
CENTENAR ELECTRO, ÎN PAŞI DE DANS. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Adrian Stefan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1013]
-
să creeze lumea și omul. Actul creator este un act al voinței divine, al libertății divine de alegere. Or, gîndindu-și propria libertate prin imitatio Dei, omul ia în primul rînd ca referință actul care l-a zămislit, libertatea Creatorului, nu infinitatea interioară, absolută și insondabilă, a lui Dumnezeu în misterul său ultim. în arhitectura tradițională a ființei umane, voința ocupă totuși un loc secund, de mijloc între intelect și rațiune, pe de o parte, și facultățile sensibile și de acțiune, pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ei, pentru a participa în Christos la libertatea Lui infinită. Astel înțeleasă, libertatea omului depășește limitele naturii lui de creatură, primind calitatea parodoxală de a cupla aceste limite cu eliberarea de ele. Libertatea divinului constă în absența oricăror limite, e infinitate absolută, Posibilitate totală totalmente actualizată. în calitate de creatură, omul nu poate atinge acest mod fără mod al libertății infinite. Dar poate participa la ea printr-o dinamică a creșterii infinite, unde limitările ființei sale, ca și ale lumii, devin praguri mobilizatoare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași participare, Eckhart a folosit, între multe alte analogii, imaginea comercială a pieței unde divinul caută suflet doritor de infinitatea Sa. Potrivit metafizicii eckhartiene, trăsătura cea mai proprie a lui Dumnezeu este să se dăruiască, să se dăruiască fără rezerve, în totalitatea sa infinită. Pe piața libertății desăvîrșite, El este unicul ofertant (geber). Iar sufletul care, prin umilitate, alege să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în acțiunea lor publică, politică. în sensul ei cel mai tare, secularizarea înseamnă reducerea realului la un singur nivel de realitate. De la cosmologia secolului al XVII-lea înainte, universul devine uniform, despuiat de ierarhie calitativă. Devine infinit, dar omogen în infinitatea sa, funcționînd pe tot întinsul său după aceleași legi cantitative, fără diferențe de nivel ontologic, fără nici o speranță de a da acces către alt plan de ființă. Dacă, pînă la începuturile modernității, religia plasa societatea și politica într-un univers
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
potențialul de energie intelectuală pe care îl degajă, ajutînd mintea să urce participativ spre ținta ei incircumscriptibilă. între cele două extreme va țîșni mereu un surplus ireductibil de sens1, se va deschide un gol în care misterul își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2, el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe urmele sensului, să conceapă adevărul drept cale care crește înlăuntrul omului. Poemul lui Iov expune înaintarea dureroasă a omului singur în tăcerea lui Dumnezeu. La capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în inimile eroului, ale prietenilor săi, ale cititorului. Dar numai pentru a-i chema să intre în necuprinsul ei de liniște. Atîția gînditori, din toate tradițiile, și-au construit discursul ca pe un limbaj de depășire
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
existența sa"142. Hegel consideră că nu este important să stabilim la nivelul conceptului dacă natura acestuia este gândită sau reală. Conceptul celor o sută de taleri este prin urmare unul fals, deoarece el nu satisface criteriul nedeterminării și al infinității ființei divine. Atunci când îl critică pe Kant, Hegel îl privește pe Dumnezeu drept ființa infinită care păstrează față de ființele finite același raport ca între ființa nedeterminată și ființele determinate 143. Schopenhauer se alătură lui Kant, dar este mai categoric și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în care aceștia percep existența și posibilitatea. Dacă pentru Leibniz posibilitatea implică existența, pentru Kant existența implică posibilitatea. Kant admite ca existentă doar lumea actuală, în timp ce Leibniz afirmă că aceasta e cea mai bună dintre lumile posibile, adică dintr-o infinitate de lumi. Pentru Leibniz dacă un obiect este posibil atunci există într-o lume posibilă 232. Pozițiile celor doi filosofi sunt diferite, iar poziția lui Leibniz, din perspectiva teoriei lumilor posibile, prin analiza conceptului de existență necesară (un concept mai
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]