15,241 matches
-
front sau inspectează cu generalul zona din spatele frontului... dacă va veni diseară în oraș, promit să-l caut, să pun mâna pe el, și jur să nu-mi scape! E bine? Neapărat. Te rog. Mi-am dat cuvântul, nu mai insista. Se întoarse afectat spre un domn burtos și-i șopti grăbit: Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului Dimitriu. Toma Dimitriu, eroul nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu era practică și nu a dat rezultate. De aceea Direcția Generală a interzis primirea și expedierea scrisorilor nefrancate pentru mediul rural. Printr-un alt ordin circular adresat, în octombrie 1869, prefecților de județe, ministrul de interne le solicita să insiste, cu ocazia deschiderii sesiunii Consiliului județean, a se aloca fonduri din bugetul pe anul viitor, pentru înființarea serviciului poștal rural.Intervențiile ministrului au rămas în general fără rezultat. Un serviciu poștal rural, bine organizat, se va realiza totuși, dar treptat
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
cu Oficiul Telegrafo-Poștal Fălticeni și prin el cu celelalte localități telefonizate. Peste câțiva ani, în octombrie 1900, tribunalul și administrația financiară a județului Suceava, vor solicita instalarea unor posturi telefonice, iar în aprilie 1901, jandarmeria rurală, compania Suceava, va reveni insistând pentru instalarea unui telefon. Desigur, nu vor fi fost lipsite de legături telefonice nici alte instituții importante: primăria, poliția, pompierii etc. După anul 1896, în diferite puncte ale orașului Fălticeni, au fost instalate, în “gherete”, aparate telefonice, acestea înlocuind turnul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
trage inspirația din eseul lui Max Scheler, Liebe und Erkenntnis (1915). În urma unei comparații neexhaustive, Al. George oferă zece plus una instanțe în care Nae Ionescu l-a preluat textual pe filozoful german. El refuză însă acuza de „plagiat“ și insistă că e vorba de o „parafrază“, originalitatea filozofului român părându-i-se indiscutabilă. Ulterior a mai indicat „adaptări“ din alți gânditori germani: Oswald Spengler 67. Alexandru George, „Nae Ionescu și Max Scheler“, România literară, XXV, nr. 36, 11-17 noiembrie 1992
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
obiectului cu subiectul în cunoașterea obișnuită și în cunoașterea mistică, rolul harului și transfigurarea realității în obiectul cunoașterii mistice. El se menține și aici în plan metafizic, dar face - în mod explicit - și incursiuni în domeniul practicii mistice. Marta Petreu insistă însă să-l mențină până la urmă sub mantia autoarei engleze. În acest scop, ea afirmă că Nae Ionescu „păstrează ideea Evelynei Underhill, dar simplifică argumentarea“. Întrucât aceasta se ocupă de un subiect complicat precum alchimia, Nae Ionescu nu ar face
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ca un domeniu relativ nou, apar și se dezvoltă către sfârșitul secolului al XX-lea. Cu toate că există mai multe teorii cu privire la investițiile străine, acestea nu sunt divergente ci mai degrabă complementare. Neexistând o dispută teoretică propriu-zisă, voi rezuma aceste teorii, insistând doar asupra acelor elemente în legătură cu care există opinii diferite. Majoritatea teoriilor pornesc de la postulatul unanim cunoscut potrivit căruia în orice societate, la baza oricărei inițiative economice stă interesul. Toate teoriile își propun să determine modalitatea care îi poate împinge pe
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună dacă voi face copilul pe care mi-l doream. Dar amândoi se fereau de mine și nu voiau să-mi ghicească, ba mă și îmbrânceau, să plec de acolo. Eu am insistat, însă. Tot alergând așa, de la unul la altul, m am lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet. și m-a durut tare. Eram în spatele țigăncii când m-am lovit și o rugam din nou să mă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și voința de a ajuta. Este adevărat că și aici trebuie să păstrezi echilibrul, pentru că sunt oameni care nu vor să fie ajutați, refuză, pur și simplu, orice ai vrea să le dai: un sfat, un ajutor, o vorbă. Dacă insiști, observi că-i incomodezi, îi iriți și atunci trebuie să realizezi că dacă acel personaj refuză tot ce e bun înseamnă că trebuie să te retragi, pentru că el are forul lui care dispune de el, mai pe românește, “nu-i
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
este mai mare la nivelul alegerii colective decât la nivel constituțional. 2.2. Cadrul teoretic Principalele concepte cu care lucrăm într-o analiză de acest tip sunt: instituțiile, regulile, normele, strategiile și tipurile de bunuri, guvernarea în comun. Nu voi insista în acest paragraf asupra prezentării cadrului de analiză și a dezvoltării instituționale, întrucât au fost expuse pe larg în capitolul 1, dar voi puncta acele elemente teoretice la care voi face referire cu precădere pe parcursul analizei ce urmează. Există mai
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
la cum călătorim noi, nu este mare diferența. Am promis dar le, am În geantă, n-a trecut decât o oră și jumătate de mers, Îți dai seama cât mai avem? Ia mai bine o gumă de mestecat, te rog...insistase Andreea. Este ultima porcărie și nu are nici o aromă. Parcă țigarea are... fă și tu o dată ce-ți cer eu. Ți se pare că până acum nu am făcut nimic? Colecția Cărțile Dunării 68 Ocazional...poate, dar cu țigările chiar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un copil În primii ani de școală să trebuiască să stea singur câteva ore bune pe zi, până vine mama de la serviciu. Și ea era gata să renunțe dimineață când am trezit-o să ieșim să vedem răsăritul dar, am insistat să-și țină promisiunea și sper că a fost o lecție pentru ea. A fost ceva spontan, noi În tren iar voi pe șosea la barieră. Nu se fac astfel de lucruri. Nici mie nu mi-a picat bine, dimineața
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rog, nu refuza această invitație, se rugase Andreea. De data aceasta mergem dar, nu vrem să vă Încurcăm planurile voastre de vacanță. Teia bătea oarecum În retragere. Nu Încurcați nimic, am mai spus că nu ne-am planificat nimic Înainte, insistase Pavel. Ne faceți șederea aici mai plăcută. Mi-ar place să fim și la masă Împreună. Noi am cerut masa la regim, spusese Teia, nu suport ceapa prăjită și În general mâncarea grasă. Poți cere schimbarea la cantină. Nici lui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai departe. Suntem în Austria, țara firicelului nostru de speranță. În jurul orei 18 ajungem la Viena și facem o pauză în centru, lângă Muzeul poștei. Copiii vor să rămânem peste noapte, să-l ducem pe cel mic în Prater. Eu insist să plecăm mai departe, mai avem o oră de autostradă până al Linz. N.C. se simte bine, nici un semn deosebit. Eu insist, e timp de Viena când venim înapoi. Degeaba. Se hotărăște rămânerea. Foarte repede găsim o pensiune lângă muzeu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lângă Muzeul poștei. Copiii vor să rămânem peste noapte, să-l ducem pe cel mic în Prater. Eu insist să plecăm mai departe, mai avem o oră de autostradă până al Linz. N.C. se simte bine, nici un semn deosebit. Eu insist, e timp de Viena când venim înapoi. Degeaba. Se hotărăște rămânerea. Foarte repede găsim o pensiune lângă muzeu, dar când să intrăm, dăm nas în nas cu o doamnă care ne închiriază apartamentul de lângă pensiune. Ne lasă cheile, explică ce
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pășit pragul pensiunii, am dat nas în nas cu Isabella. Ea ne-a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru. La ora aceea aveam în vedere o ședere mai lungă și ea ne-a arătat ce era liber și a insistat să negociem cu șeful ca să putem rămâne acolo. Așa am făcut și ne-am ales cu apartamentul de la parter. Din acel moment, Isabella a fost mereu în jurul nostru. A aflat din frânturi de discuții povestea noastră și nea înconjurat cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
aici și stilul său cu fraze lungi, cu incidențe, cu reveniri, cu ezitări”. Eugen Lovinescu este sensibil la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
femeie tânără, înzestrată cu suficient simț al umorului, știe să fie atât de discretă încât să-l facă pe Domnul R. să se simtă bine și în situații mai puțin faste pentru un bărbat de vârsta lui... P.H. Lippa nu insistă, cel puțin deocamdată. Dar, mai departe s-ar putea să am surprize. Cine știe?... 14 aprilie 2006 Presupun că P.H.Lippa nu a avut niciodată curajul să ceară părerea cuiva asupra însemnărilor sale. În ce mă privește, l-aș compara
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L. a deschis această paranteză numai de dragul pitorescului. Povestea eroilor săi evoluează pe altă „traiectorie”. 25 mai 2006 Mă întreb din nou de ce insistă scriitorul pe mărturisirea Teodorei despre cunoașterea „relativ târzie” a satisfacției sexuale. Cu el! Datorită lui! (Sau, mai exact, amândurora nota mea). În realitatea trăită de orice cuplu, o astfel de confesiune ar putea trece drept ceva obișnuit, (poate chiar necesar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poveștii sale. Izolarea în care trebuia să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la dese momente de insatisfacție, la coșmaruri de genul acelora atribuite eroului său. Noroc că visele sale tulburi (psihanalizabile, dar nu insist) erau urmate și de viziuni onirice de-a dreptul frumoase, precum aceea cu zborul pe deasupra pomilor din grădina părintească de pe malul Nistrului (sau pe malul Bâcului?), sub privirile admirative ale tatălui și fraților (unii deja decedați). De altfel, Domnul R.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
reține doar ceea ce poate intra în materia unei cărți, a unei ediții (precum aceea a manuscrisului rămas de la P.H.L.). Tocmai am primit un telefon de la București, de la doamna Elise Bacinski. M-a întrebat ce am decis în legătură cu caietul. Bineînțeles, „nu insistă”, nu mă „presează”. Mă lasă să aleg singur dacă e cazul să-l „înaintez” unei Edituri, ori, mai bine, să-l depun la Muzeul Literaturii Române. (Deci, o nouă variantă, pe lângă aceea inițială: Arhivele Statului). I-am răspuns că-l
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De aceea, insistă P.H.L. în continuare, iubirea la o vârstă coaptă este mai plină, oferă „satisfacții superioare”. Ea nu exclude, desigur, „beția sublimă” a actului amoros, dar chiar și acesta conține un plus întrucît decurge dintr-o „comunicare completă” între cei doi parteneri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ieși din tiparele gândirii științifice tradiționale. Unii dintre aceia care au încercat și „nebunia” transcenderii în zona revelației mistice, în căutarea adevărului pe care nu-l poate atinge rațiunea umană. Dar, pentru că P.H.L. nu oferă exemple în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acasă și citește. Ultima carte citită a fost "Ivanhoe" și i-a plăcut foarte mult. Și apoi... continuă el ca despre un fapt oarecare, am scris și două poezii. Dacă vrei, o să ți le citesc altădată. Citește-mi-le acum, insistă Ilinca. Acum n-am caietul la mine. Nu puteam ieși cu el în mînă. Totuși în mintea sa, Virgil începu să-și facă reproșuri amare că n-a luat caietul să-i citească și Ilincăi poeziile. Dar nu le știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a rătăcit în gînd, Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu se facă de rîs, clătină din cap și spuse șoptit: N-are rost... zău...eu... Te rog, insistă Ilinca. Nu, se opuse hotărît Virgil. Acum nu-i momentul potrivit ca să-ți recit... crede-mă... O să-ți recit altădată. Nu te supăra. Păcat, spuse cu gura rotundă Ilinca... De-ai ști cît de mult îmi plac poeziile! Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca. Așa-mi place mie să spun. Pentru că aici cuvîntul "singurătate" reprezintă... Nu contează ce reprezintă. Eu vreau să spun că "singurătatea" nu poate fi un produs al salcîmilor, ci... Ba, în cazul ăsta, da! Vreau să zic... Bine... Dacă insiști... Dar mai gîndește-te. Virgil vru să continue o idee, dar se poticni în clipa cînd se uită în ochii Ilincăi și zări în ei un licăr curios, de care pînă atunci nu știuse. Simți un fior fierbinte și coborî ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]