1,867 matches
-
vorbi trebuie să se tacă.“ Și tocmai granița care este trasată în carte între propoziții și celelalte expresii ale limbajului pare să fi fost avută în vedere atunci când el notează că „adevărul gândurilor comunicate aici mi se pare a fi intangibil și definitiv“. O indicație că acesta a fost obiectivul central pe care l-a urmărit autorul este cuprinsă și într-o scrisoare din 19 august 1919 pe care i-o va trimite lui Russell, din lagărul de prizonieri din Italia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
originală mișcare a gândirii care a fost propusă prin opera de tinerețe a lui Wittgenstein! Autorul aprecia în „Cuvântul înainte“ rezultatul la care a ajuns - nu există obiective legitime ale unei cercetări filozofice distincte de activitatea științifică propriu-zisă - drept ceva „intangibil și definitiv“. El era, desigur, conștient că încrederea în posibilitatea de a formula teze filozofice este adânc înrădăcinată în mintea omului modern cultivat. De aceea ea nu va putea fi înlăturată dintr-odată. Tot ceea ce se poate face este a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai multă ușurință ceea ce este nou în modul său de a gândi. Tot ceea ce se poate spune pornind de la aceste exprimări este că Wittgenstein a fost departe de a mai considera „adevărul gândurilor“ formulate în scrierea lui de tinerețe drept „intangibil și definitiv“, așa cum s-a exprimat el în „Cuvântul înainte“, scris în 1918. Nu se poate însă afirma la fel de categoric dacă Wittgenstein a văzut în gândurile sale mai târzii o continuare a filozofiei Tractatus-ului sau, dimpotrivă, germenele unui gen de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
valori sunt tot atâtea consecințe ale distincției. Distincția însăși, care poate fi făcută, credea Wittgenstein, examinând doar simbolismul, este cea avută în vedere, în primul rând, atunci când în „Cuvântul înainte“ autorul scrie că „adevărul gândurilor comunicate aici mi se pare intangibil și definitiv“. Nu ne este greu să înțelegem cât de afectat trebuie să fi fost Wittgenstein de modul în care a înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sociale, ideea de corporație, universalismul. Ideea obiectivității dreptului se află în chiar centrul tradiției religioase și domină toate instituțiile medievale. În orașe, după un prim moment de ezitare, statutele municipalităților și corporațiilor de meseriași vor deveni în scurt timp corpusuri intangibile. Noțiunea de drept obiectiv este nucleul însuși al sociologiei corporatiste. Sensul ierarhic al vieții sociale este de asemenea evident. Evul Mediu se dovedește incapabil să conceapă un ordin (ordo) care să nu se bazeze pe inegalitatea funciară a condițiilor și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
opoziție a stărilor. Deși pentru puțin timp, Parlamentul își va asigura preponderența în guvernare. Constrâns la concesii numeroase, regele va reveni asupra acestora și, la 1 octombrie 1341 va retrage Statutul consimțit, ca aducând atingere prerogativelor și dreptului său regal intangibil în materie judecătorească. Profitând de slăbiciunile Parlamentului, Eduard al III-lea a suspendat adunările acestuia pe o perioadă de doi ani, iar când în 1343 va convoca stările, adunarea a retras spontan actele din 1341. În afara acestui "joc" al echilibrului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recile oglinzi/ ca în tomnatice focuri sub zare" (Taina a douăsprezecea sau despre trudita zidire), protagonistul scenariilor mistice luându-și, cel mai adesea, identitatea Grădinarului se învăluie în cutele mantiei înroșite sau în hlamida albă a îngerului, descoperă "un manuscris intangibil" în cripta de taină, unde participă la un bizar ritual nupțial, vegheat de șarpele Phylon (Taina a șaptezeci și cincea sau despre cripta de taină), pătrunde, "prin cosmicul praf, prin praful stelar, o, prin praful stelar/.../ în acest labirint al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faptul că mitul este constituit. Astfel, Pariziana este un personaj cu potențial mitic, cu destin și semnificație proprii. Constatăm din cele expuse că Pariziana nu are decât parțial trăsăturile unui personaj mitic, din cauza că nu prezintă o sumă de constante intangibile. Imaginea cvasimitică a Parizienei generată mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea permite să calificăm Pariziana că mit flotant și instabil, prezent în societatea franceză, dar și occidentală, din jumătatea a doua a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al publicației (ianuarie-februarie 1932) același autor sublinia faptul că muză trebuie să stea la locul ei, să-și fie autosuficientă. În metaforă gazdei și a oaspetelui nu poate trece neremarcată pledoaria de apărare a poeziei ermetice, văzute ca entitate înaltă, intangibilă.137 La acuzațiile de plagiat formulate de Ungaretti în legătură cu Oboi scufundat Quasimodo a reacționat cu amărăciune: le trimitea prietenilor de la 'Circoli' scrisori în care criticile la adresa lui Ungaretti erau rostite pe un ton plin de mâhnire. Într-o misiva din 18
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aparență contradicție cu celelalte ipostaze ale acesteia: Piere ușoară / a viselor urzire / pe umărul tău gol / ce-amiroase a miere (Delfică, trad. MB).402 Aici ea nu este o apariție transparență, diafana, ci o ființă corporală. Deși femeia este uneori intangibilă și depărtata, mai ales in contextele în care somnul acționează că filtru, si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Angeli, prima în care dubletul apare explicit. Este doar cea dintâi manifestare a nucleului tematic: recuperarea infantilă și adolescentina a timpului blândeții. Maria Riccobono afirmă că probabilitatea că Leopardi, care în Canturi plăsmuia adesea tema sfârșitului iluziilor și a fericirii intangibile să-l fi influențat pe Quasimodo în elaborarea acestui nucleu tematic este foarte mare.408 Sicilianul readuce în prezent chipuri și peisaje dragi, nu evocându-le, adică transferându-le ca atare cu ajutorul memoriei, ci printr-o reînnorire fantastică, prin contopirea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroilor și ale strămoșilor mitici nu se traduce printr-o "veșnică repetiție a ceea ce este identic", printr-o completă imobilitate culturală. (...) Deși par sortite să paralizeze inițiativa omenească prin faptul că se înfățișează drept modele intangibile, miturile incită în realitate omul să creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului său inventiv (Eliade:1978,132). 2.3.3. Ruptură a duratei profane Fuga din timpul profan trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
celei dintâi (R>D); însă, cum diferirea se dove dește de o relevanță invers proporțională cu suprafața acoperită în text, alegem să ne oprim la ea. Scrisoarea din operă începe cu apelativul "Stea", care deja avertizează asupra percepției de făptură intangibilă pe care îndrăgostitul o are despre Maria. Printr-un recurs la intratextu alitatea transprozastică generată prin cores pondență (orientată "pe orizontală"), invocăm dialogul protagoniștilor poveștii de iubire din Cezara, fragment în care se evidențiază faptul că accesibilitatea drumului către iubită
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în psihologia eroinei. Toate acțiunile "Reginei roșii" sînt filtrate de conștiință, istoria capătînd, prin urmare, o dimensiune psihologică și mentalitară singura ce poate trezi interesul cititorului din alt veac. Lady Margaret nu este, așadar, doar o figură istorică, imuabilă și intangibilă, ci un personaj complex și viu, prin contradicțiile lui. Adevărata istorie mare a Angliei abia începe însă cu Margaret. Romanul Regina roșie, alături de întreaga serie The Cousins' War, după cum observam mai sus, reprezintă un prequel al șirului epic dedicat Tudorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de două ori, de câte ori simți că ți-e foame și sete de neînțelesuri. Eroii sunt ca și vii În codrul cel de frasini, sunt entități distincte, dar care Își duc dansul laolaltă În hieroglife și arabescuri fantastice. Doar valorile umane, intangibile, rămân la locul lor, cum Soarele și Luna stau pe firmamentul Cerului fără teama de nimicnicie. Prin Yggdrasil, codrul poematic, lupta pentru bine, frumos și pentru inima Arunei se dă pe viață și pe moarte, cavalerește. Un rătăcitor atemporal, un
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
de a se manifesta nestingheriți pe pământul strămoșilor este un semn clar al evoluției unei societăți. Doar un exemplu: pictura punctiformă practicată de aborigeni din timpuri imemoriale este protejată de legea australiană la nivel federal și este inclusă În patrimoniul intangibil UNESCO. Este și aceasta o dovadă a tăriei de caracter a aborigenilor conștienți de valoarea culturii și tradițiilor lor. În schimb, noi cu ce ne prezentăm noi astăzi În fața lumii, a istoriei? Ce-am făcut noi după revoluție? Căutăm În
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
mod judicios, iar nivelurile ierarhice erau foarte clar stabilite, avantajele efectuării de investiții străine directe au fost evidente, În timp ce pentru firmele europene investițiile directe au fost efectuate de acelea a căror competitivitate a fost bazată pe avantajul deținerii anumitor active intangibile specifice. Odată cu procesul de industrializare a fost resimțită tot mai puternic nevoia unor noi surse de materii prime. Progresul tehnic și tehnologic a permis crearea unor echipamente, utilaje și mașini care au accentuat cererea pentru (noi) materii prime și materiale
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
a dezv 1.3.). oltat în trei faze care se suprapun (fig ura nr. Globalizarea fizică implică, pe lângă extraordi nar a expansiune a co merțului mondial, creșterea explozivă a fluxuri lor de capital din întreaga lume. Deși (în mare măsură, intangibili în zilele noastre) banii au avut, cândva, o natură exclusiv materială, evoluând d e l a troc la monede, ei mai reprezintă încă o caracteristică a lumii fizice , p rin faptul că sunt, în mod constant, măsurați. Globalizarea fizică variază
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
otnote id=”81”>Held, D., op. cit., pp. 216 - 219 </footnote>. Tranzacțiile ce au ca principal obiect capitalu l f inanciar se disting prin faptul că acestea se bazează pe încredere și co ord onare. Din cauza faptului că aceste tranzacții sunt intangibile și deosebit de complexe, implicând, a e uriașe de bani, este actorii desea, sum necesară o coordonare strânsă între participanți - fie ei investitori, intermediari sau instituții financiare. Acest lucru demonstrează că, pe piețele financiare, este necesară interacțiunea față în față, neputându
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
și modalitățile în care sunt utilizate acestea (de exemplu, băncile care fin anț ează împrumuturi netrans formabile în lichidități, prin depozite lichide pe termen scurt), dar și dificul tatea de a evalua, cu acuratețe, riscurile, în cazul tranzacțiilor complexe și intangibile. Așa cum faptele au demonstrat deja , p entru majoritatea statelor, a fost mai dificil să-și îndeplinească funcțiile stabilizatoare și de re gle men tare, la nivel internațional, decât la nivel na țio nal. În ciuda acestor conside rente, totuși, statele au
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
menea, forme de investiții străine directe. Mediul financiar global și evoluția fluxurilor de capital Astfel, putem afirma că investiția străină dire ctă presupune un flux investițional internalizat - în interiorul aceleiași corporații transnaționale - care include atât active de capital, cât și active intangibile. Investitorul păstrează controlul asupra filiale i p e care a creat o și obține beneficii de pe urma investiției fă cut e, în schimbul asumării riscului operațio nal al firmei sale. În cercetările economice, din punct de vedere c ant itativ, investițiile străine
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
pe de o parte, dar și input al aceluiași proces productiv, în scopul obținerii de bunuri și servicii, pe de altă parte. Capitalul financiar are două componente majore: * capitalul tangibil (real): clădiri rezidențiale și nerezidențiale, echipamente, stocuri de inventar; * capitalul intangibil: capitalul uman, good-will-ul, acțiunile de capital. Capitalul real (fizic) este în mod obiectiv afectat de uzură (depreciere). În timp, stocul de capital real se modifică sub acțiunea a două fluxuri: uzura și investițiile. În contrapartidă, capitalul intangibil își pierde valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
de inventar; * capitalul intangibil: capitalul uman, good-will-ul, acțiunile de capital. Capitalul real (fizic) este în mod obiectiv afectat de uzură (depreciere). În timp, stocul de capital real se modifică sub acțiunea a două fluxuri: uzura și investițiile. În contrapartidă, capitalul intangibil își pierde valoarea în măsura în care acțiunea factorilor care-l generează scade în intensitate. Măsura cea mai frecvent utilizată pentru capitalul financiar este valoarea curentă pe piață a activului (tangibil sau intangibil)1. Aceasta reprezintă valoarea prezentă discontată a fluxurilor de venituri
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
acțiunea a două fluxuri: uzura și investițiile. În contrapartidă, capitalul intangibil își pierde valoarea în măsura în care acțiunea factorilor care-l generează scade în intensitate. Măsura cea mai frecvent utilizată pentru capitalul financiar este valoarea curentă pe piață a activului (tangibil sau intangibil)1. Aceasta reprezintă valoarea prezentă discontată a fluxurilor de venituri nete viitoare, pe care activul le va aduce deținătorului său. În principal, din rațiuni de tehnică a înregistrărilor contabile ( a se vedea controversele legate de înregistrarea în contabilitate a good-will-ului
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]