4,125 matches
-
presupus că textul Tratatului Tripartit ar fi anterior lui Origen, În afară de cazul că cineva ar fi dispus să susțină că Origen și-a preluat Întreaga sa teorie a liberului arbitru din această ramură de valentinism. De fapt, Origen consideră că Intelectele cad din pricina liberului lor arbitru 66; la fel, Logosul din TT acționează prin liber arbitru 67. TT nu este mai puțin creștin decît era Origen Însuși „gnostic”68. „Intențiile Logosului erau bune” ne asigură TT69, Însă el nu avea experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru putere care au loc Între CÎrmuitorii cerești Îl umplu de mîhnire pe Ialdabaot și el Își Îndreaptă privirea În jos, către Materie. Dorința lui prinde formă În materie, reprezentînd o contracreație, și astfel ia naștere o ogdoadă compusă din Intelectul cu aspect de șarpe (respectiv Diavolul sub chipul Șarpelui din Grădina Edenului), Spirit, Suflet, Uitare, Răutate, Invidie, Gelozie și Moarte. Această creație este structurată conform modelului arhetipal al Pleromei superioare, căci Ialdabaot conține În sine acest model, În virtutea faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În față Spiritul Vieții (Gen. 2:7), primit de la Mama sa, și de acum Înainte omul va poseda Spirit, iar Arhontele nu. Dotat cu Intelect (Nous) și cu Intenție (Enthymesis), Omul va ridica În slăvi Pleroma, Întorcîndu-și fața de la cei care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub forma unei răsfrîngeri În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creeze Ideile, În loc să se lase generat de ele. În consecință, calificarea de ontos on (ceea ce este cu adevărat), pe care Platon 215 o conferă Ideilor, e utilizată de Filon pentru a-l caracteriza pe Dumnezeu 216. Dumnezeu este Ființă (on), Intelect (nous), Tată (pater), Săditor (phytourgos), Părinte (gennetes), Cauză (aitios), Izvor (pege), Lumină (phos), Dătător de lumină (phosphoros), Soare inteligibil, Stăpîn al Puterilor (kyrios ton dynameon), Împărat al Slavei ș.a. Atunci cînd Dumnezeu a dorit să creeze lumea, a creat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prima fiind deci mai veche (presbyteros) decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis), ceea ce este numai În putința cuiva care posedă nous, intelect, pentru a gîndi. Filon numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis), ceea ce este numai În putința cuiva care posedă nous, intelect, pentru a gîndi. Filon numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și va ajunge să numească Logos - Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
covîrșitoare la catharii radicali n-au fost nici măcar menționate de ereziologi. Căci, Într-adevăr, Evagrie admite o pluralitate de lumi: Astfel există o lume pentru Îngeri, o lume pentru oameni, o lume pentru demoni. Așezat Într-una din lumi, orice intelect sau suflet este pe dată unit cu un trup. Cu alte cuvinte, orice natură rațională căzută posedă un trup, Îngerii, ca și oamenii sau demonii. Toate aceste trupuri sînt alcătuite din cele patru elemente și sînt așadar, Într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-o anumită măsură, materiale. Ceea ce le deosebește unele de altele este numai proporția variabilă a acestor elemente, care este „calitatea” lor ce decurge din proporțiile și ele variabile ale celor trei părți constitutive ale sufletului 41: „La Îngeri predomină intelectul și focul, la oameni predomină concupiscența și pămîntul, la demoni - mînia și aerul”42. Mai mult, „corpurile și lumile, adică universul vizibil și sensibil, au format obiectul unei a doua creații, deosebită de prima, care avusese drept obiect numai intelectele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intelectul și focul, la oameni predomină concupiscența și pămîntul, la demoni - mînia și aerul”42. Mai mult, „corpurile și lumile, adică universul vizibil și sensibil, au format obiectul unei a doua creații, deosebită de prima, care avusese drept obiect numai intelectele, naturile pur Inteligibile... Păcatul creaturilor raționale a fost ceea ce l-a Împins pe Dumnezeu să creeze-lumea vizibilă, iar... crearea trupurilor este legată de căderea sufletelor din cer”43. Însă cea de a doua creație, creația celor văzute, nu este rea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
începe, neîndoielnic, cu Socrate și cu aventura euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică sau, poate, doar aspirația lăuntrică a oricărui intelect veritabil de a-și manifesta constructiv propensiunea interogativă, dubitativă, a conștiinței. "Ironia socratică observă Jankélévitch este prin natura ei un mic spectacol de înfruntare liberă a opiniilor; fie că miza disputei stă în anularea unei false evidențe, fie că se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la afirmații masive, globale" și la boicotarea "propriei demnități", este de a intui corect elementele structurale și formale care, prin dispoziția polarizantă, fac posibilă departajarea teoretică. Referirile criticului interbelic privesc tonalitatea (neutră sau, dimpotrivă, vehementă), raportul "dominat""dominator", natura "adevărului", intelectul și afectul, finalitatea diferită polemica "să convingă", iar pamfletul "să miște" etc. demersul său putând fi considerat, la noi, piatra de temelie în cercetarea polemicii literare 33. În pledoaria sa pentru reconsiderarea pamfletului ca discurs literar, Cornel Munteanu operează, pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsiunea și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat, dacă nu știe, iubind frumos, să urască admirabil..."111; iar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
probele de rezistență ale unei vieți care se vrea împlinită: familia și profesia. Raportându-ne la cel dintâi, conflictul de natură psihologică se instalează o dată cu a doua vârstă interogativă și traduce un complex identitar care, groso modo, ține de orice intelect superior aflat în faza incipientă a probematizărilor existențiale pe care însă experiențele individuale îl singularizează. Cu certitudine, etapa duhovnicească a fost determinantă pentru maturizarea eului poetic arghezian. S-a spus că poetul s-a născut atunci când monahul a murit, tocmai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
uman este capabil să folosească, în mod abstract, conceptul de număr. Predispoziția înnăscută a creierului de a învăța pregătesc individul uman pentru sarcinile complexe și învățarea adaptativă care vor urma pe parcursul dezvoltării. Pentru o evoluție corectă a dezvoltării personalității și intelectului propriu, copilul trebuie să se angajeze în procesele de auto-învățare și învățare asistată, nu doar în domeniile la care este instinctiv predispus să evolueze, ci și în domenii complexe și abstracte. Până nu de mult s-a presupus că la
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții. "Cu intelectul sau cu Conștiința, ea nu are decât relații colaterale." Sub un titlu înșelător, Scrisori unei fetițe, Arghezi redacta, în 1927, o ingenioasă Ars poetica, simulând regretul de a nu fi putut construi o "fabrică de jucării". În lipsa acesteia, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte texte, pagini în care limbajul depresiv își aliază programatic intelectul; hiperluciditatea singuraticului (retras în Turn pentru autocunoaștere) amplifică ineluctabil mâhnirea. Nici un sprijin în "Natura care nu-nțelege" (Toamnă). În substanța lor intimă, risipitele sau compactele cântări despre moarte, niște tristia, sunt fragmente de monolog narativizat, recital de constante și variabile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o funcție de mijloc și în același timp de dezvoltare a cunoașterii. Viața afectivă dobândește mai multă stabilitate și echilibru. Jocul și activitățile motrice rămân pe primul plan, pentru ca, ulterior și treptat, locul lor să fie preluat de activitățile mentale, solicitând intelectul (Demeter, A., 1994, pag. 20). Pe plan psihologic, copilul la această vârstă este încă în faza de acumulare de cunoștințe concrete, drept pentru care antrenamentul trebuie să se adreseze în primul rând simțurilor lui, să-i dezvolte capacitatea de a
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
pe prim plan, este îndemânarea sau este necesară însușirea unor deprinderi motrice deosebit de complexe, și tipul de activitate nervoasă superioară, pragul ridicat de funcționalitate corticală este esențial. Nu aparatul locomotor este cel care hotărăște victoria sportivă în aceste cazuri, ci intelectul și, de aici, necesitatea unui nivel de inteligență cât mai ridicat. Există un control genetic al metabolismului cerebral. Pe baza cercetărilor din ultimul timp s-a dovedit că encefalul este o imensă glandă, endocrină, la nivelul căreia există o multitudine
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
ales în anumite ramuri sportive precum jocurile, scrima, boxul, unde existența adversarului impune adoptarea rapidă a mișcărilor la acțiunile acestuia. b) întrucât mediul ambiant și îndeosebi cel social au o acțiune foarte mare asupra genotipului intelectual, putând duce la dezvoltarea intelectului până la limita superioară de adaptabilitate genetică, este foarte important ca, în cadrul antrenamentelor, să se acorde o importanță deosebită factorului educațional sociocultural. c) aceste elemente, esențiale pentru atingerea unor parametrii cât mai înalți ai intelectului, sunt foarte importante, deoarece de activitatea
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
genotipului intelectual, putând duce la dezvoltarea intelectului până la limita superioară de adaptabilitate genetică, este foarte important ca, în cadrul antrenamentelor, să se acorde o importanță deosebită factorului educațional sociocultural. c) aceste elemente, esențiale pentru atingerea unor parametrii cât mai înalți ai intelectului, sunt foarte importante, deoarece de activitatea la nivelul superior a encefalului depinde, pe de o parte, pragul ce-l poate atinge calitatea psihoneuromotrică de îndemânare, iar pe de altă parte, ușurința și rapiditatea fixării unor deprinderi motrice complexe. Îndemânarea este
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
Prefață Ordonată și minuțioasă, fără a fi ostentativă, autoarea lucrării « Creația pianistică a lui Claude Debussy, între concept și interpretare » dezvoltă o multitudine de trasee intelectule, culturale în lucrarea sa profund motivată ca demers al cercetării aplicative. Astfel, dintr-un bun început, Prolegomenele imaginează un mozaic de aspecte contextuale capabile să justifice mediul cultural european în care se va fi integrat Debussy și - totdată, să argumenteze
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
i se afirma caracterul „eminamente latin”, capacitatea de a transforma „revizuind” și îmbogățind gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și îndemnuri), icoană a puterii „sintetice” a intelectului (D. Caracostea, Pentru cultura artistică în școală) și, în descendență mallarméeană, veșmânt polisemantic al ideii (Pompiliu Păltănea, Adevăr și legendă). Având curajul și forța de a se desface de prejudecăți și de a pătrunde dincolo de concret, simbolismul e văzut capabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
precum Henri de Régnier, campionul versului liber, Charles van Lerberghe, reprezentând „triumful simbolismului” în Belgia, Émile Verhaeren, „cântărețul orașelor de astăzi”, Stuart Merrill, José Santos Chocano, un „Walt Whitman al Americii spaniole” ș.a. Interesează toate acele manifestări ale artelor și intelectului ce țin de spiritul modernității, în revistă apărând referiri, informații, note bibliografice privitoare la filosofii Friedrich Nietzsche și Henri Bergson, la esteticianul și sociologul John Ruskin, la muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
înrudirea cu numerele). La Platon, doar muzicienii sunt îngăduiți printre "oamenii de artă" (Banchetul, 205a); de unde, mai târziu, grija lui Michelangelo de a-și muzicaliza arta: "Pictura bună nu e altceva decât [...] o muzică și o melodie pe care doar intelectul o poate percepe cu mare dificultate"*. Inspirația, entuziasmul, suflul divin îi exclud pe fabricanții de figuri și forme materiale chiar dacă aceste grații pot atinge și transfigura lucrurile de ei fabricate. Să nu uităm de umbra lăsată de preistorie și de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]