6,119 matches
-
deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zîmbetul ei, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
același care În urmă cu aproape un an era uluit de forța de anticipație a Conspirației, Întrucît prevăzuse „totul“, așadar același Times, din spirit de frondă, va publica articolul corespondentului său din Constantinopol, domnul Philip Graves. Graves va respecta dorința interlocutorului său de a-i păstra numele sub anonimat. (De altfel, ca În multe cazuri cînd persoane destul de importante vor fi notate precum anonimul X.) Domnul Graves Îi va dezvălui numai statutul social: de religie ortodoxă, monarhist constituțional, antibolșevic, În timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
politica contemporană. Într-o seară, plimbîndu-mă pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să-o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
supraveghea și de a face să crească stima de sine și sentimentul comunității. Filmele existente, ca și cele din viitor, vor putea fi vizionate tridimensional, fiind completate de simulatori senzoriali și olfactivi virtuali. Se va putea conversa la distanță cu interlocutorul prin aceeași tehnică tridimensională și tot așa se va putea asista la concerte, la reprezentații teatrale și sportive, la conferințe și la cursuri. Roboții casnici, a căror apariție a fost anunțată cu mult timp în urmă, vor deveni un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
terminat conversația clarificatoare și scânteietoare dintre ministrul de interne și primar, după ce s-au duelat în puncte de vedere, argumente și opinii care, cu maximă probabilitate, trebuie să-l fi dezorientat pe cititor, deja cu anumite îndoieli că acești doi interlocutori ar aparține cu adevărat, așa cum credea înainte, partidului de dreapta, cel care, fiind la putere, practică o politică murdară de represiune, atât în plan colectiv, supunând orașul capitală jignirii unei stări de asediu ordonate de însuși guvernul țării, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel mai rău, Beau numai la masă și întotdeauna cu moderație, nu sunt un alcoolic, Dacă-i așa, nu înțeleg, Când se va fi întâmplat, veți înțelege, Când se va fi întâmplat ce, Ceea ce este gata să se întâmple. Perplex, interlocutorul se uită în jurul lui, Dacă vă uitați după vreun polițist care să mă aresteze, spuse primarul, nu vă obosiți, au plecat toți, Nu căutam un polițist, minți celălalt, a rămas să mă întâlnesc aici cu un prieten, da, iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de trasoare, ministrul sfârși prin a capitula. Contrariat, da, foarte prost dispus, da, dar a cedat. Firește, cititorul va dori să știe ce argument decisiv, din acelea fără replică, a folosit prim-ministrul ca să-l aducă la ascultare pe recalcitrantul interlocutor. A fost simplu și a fost direct, Dragul meu ministru, spuse el, puneți-vă capul acela la treabă, imaginați-vă consecințele care ar apărea mâine dacă am închide azi porțile pentru cei care au votat cu noi, Din câte îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în care pauzele sau odihna dintre fraze sunt, în general, scurte sau foarte scurte. Nu reacționase la sugestia rău intenționată a ministrului de interne și asta nu părea că l-ar fi deranjat, rămânea tăcut ca și cum ar fi dat timp interlocutorului să se gândească la răspuns. Comisarul rosti precaut, Domnule ministru. Impulsurile electrice purtară cele două cuvinte de-a lungul liniei, dar din cealaltă parte nu veni vreun semn de viață. Albatrosul închisese. Comisarul puse receptorul în furcă și ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să Îi zvâcnească În tâmple cu vuietul unei cascade. Vederea Îi era și ea Înnegurată de oboseală și de starea de rău. Virtuțile Îi cedau, Își dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se grăbi să coboare spre corpul de gardă. - Doar nu ești gelos pentru curva dumitale, nu-i așa? O poți găsi când poftești, la „Paradisul”! rânji omul, ținându-se prudent la o oarecare distanță. Unde am găsit-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul, Încercând din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se păruse că auzise ceva despre un templu... - Aha, atunci o fi altcineva, pufni interlocutorul său, mângâindu-i din nou grumazul. Dante se retrase din instinct, Îndepărtându-i mâna cu un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În cele din urmă ea se hotărâse să se mărite de conveniență, iar tânărul păgân din Asheville trecuse printr-o criză spirituală, se convertise la catolicism și era acum... Monsignor Darcy. — Într-adevăr, doamnă Blaine, el e și acum un interlocutor Încântător - mâna dreaptă a cardinalului. — Amory Îl va căuta Într-o bună zi, sunt sigură de asta, a răsuflat preafrumoasa doamnă, iar Monsignor Darcy Îl va Înțelege, așa cum m-a Înțeles și pe mine. Amory a Împlinit treisprezece ani, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l convinge pe Carling de lipsa lui de interes, Încât a pierdut firul argumentație și a Încheiat prin a-i anunța pe toți clienții din bar că e un „animal fizic“. — Ce sărbătorești, Amory? Amory s-a aplecat confidențial spre interlocutor: — Să’bă’oresc făcut-praf-viața. Moment mă’eț, făcut-praf-viața. Moment mă’eț, praf mă’eț. Nu-ți pot povesti... A auzit remarca lui Carling adresată barmanului: — Dă-i o apă seltzer cu brom. Amory a scuturat din cap indignat. — Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu propriul eu. Parcă eram câinele lui Pavlov. Vocea ei avea o anumită forță, de parcă ar fi exersat cum să intimideze un bărbat timorat din punct de vedere sexual. Aveam impresia că deținea toate secretele despre cum să-și facă interlocutorul să i se supună cu totul. Tonul și textura vocii, felul În care vorbea și În care accentua cuvintele le amplificau sensul, dobândind semnificații nebănuite. De Îndată ce vocea răzbătea până la mine, eram copleșit de o senzație necunoscută chiar Înainte de a Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Cuvintele acestea se auzeau repetat, la un interval regulat, ca un telefon care se Încăpățânează să sune. Din ele răzbătea Întreaga forță de care dispunea Keiko Kataoka pentru a-și anihila interlocutorii. Știu care e standardul pe care ți l-ai impus singur, imaginea pe care ți-ai creat-o despre tine, părea să-mi spună ea. Nivelul tău e extrem de scăzut, În orice fel, absolut sau relativ, și tu o știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu uiți să vii cu negresa aia uriașă la deschiderea clubului de noapte al lui Frantiac...“ Cam la asta se rezumau discuțiile lui Gan la telefon. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce fel de om era Gan sau interlocutorul lui, cu ce se ocupau. În plus, Gan spusese ceva foarte ciudat de Îndată ce intrasem În biroul lui. Spusese că bărbatul de care mă interesam eu umbla prin Bowery cu scopul de a scrie o carte despre viața vagabonzilor. Ce Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne punem întrebări asupra interlocutorilor lui Socrate, înlocuitorul său pe vecie, sclavul său conceptual pentru totdeauna. Philebos și Protarh, care-i servesc drept saci de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bufonerii cu ceilalți actori... Așadar, ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul de băieți, iar Protarh pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui cu arme și bagaje. Formularea acestei alternative îl constrânge pe filosoful hedonist să apere teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să apere teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr.) și opțiunile lui hedoniste. Dovezile care să permită identificarea cu certitudine a interlocutorului vizat de Platon lipsesc. De altfel, poate că personajul conceptual ascunde un compus acoperind o sinteză a pozițiilor hedoniste care preocupă spiritele în Atena momentului... Cel mai nostim e că Eudoxiu trece drept un prieten, un discipol al lui Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de dragoste trebuie să persiste și joacă un rol primordial în management. Așadar, spiritualitatea are un rol covârșitor și se manifestă în funcție de legătura fiecărei persoane cu providența. Întorcându-mă la ideea de la care am pornit, respectiv la relațiile interumane, un interlocutor mi-a explicat că mai demult “oamenii erau mai altruiști, mai comunicativi, mai prietenoși. Acum parcă nu mai au timp de nimic, nici de familie nici de prieteni. S-au stricat relațiile dintre oameni, s-au răcit. La serviciu se
DESPRE REALŢIILE SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364444_a_365773]