1,803 matches
-
toate modelele necesare și disponibile. De aceea întâlnirea cu textul nu este neapărat controlată metodic și nici supusă unor doctrine critice fixe, dar libertatea interpretării stă sub semnul condiționării. Interpreta onorează structura materială și intenția operei literare, dovedind energie a interogației dublată de un corpus de metode eficiente, fără-i să provoace daune prin simpla observare și inventariere. "Pentru a observa, în sânul unei opere, niște corelații de forme, de imagini, de fapte stilistice, trebuie în mod necesar să te situezi
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ținem într-o veselie" (p. 137). Logodnicii, paznicii și funcționarii cu listele (naratoarea nu oferă alte detalii despre ultima categorie) sunt scutiți de participarea la manifestație. Naratoarea tânjește după mușcătura șarpelui, nu după logodnă, pentru că poate aduce moartea. Succesiunea de interogații adresate interlocutorului anonim pătrunde puternic în orizontul de așteptare al cititorului și lasă sub semnul întrebării înțelegerea parcursului de la logodnă la moarte. "O operă trebuie să furnizeze cititorului mai degrabă întrebări decât răspunsuri, și ca atare el trebuie să fie
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
semnul întrebării înțelegerea parcursului de la logodnă la moarte. "O operă trebuie să furnizeze cititorului mai degrabă întrebări decât răspunsuri, și ca atare el trebuie să fie pregătit să-i accepte caracterul neconcludent"412. Dacă partea 15 se încheie cu o interogație, finalul poveștii precedente este o exclamație ce exprimă starea afectivă a comunității terorizate de dorința străinilor de a fi îngropați în pământul gazdelor. Aici, ca pretutindeni în roman, autoarea testează rațiunea principiilor după care se conduce lumea reală până într-
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
autorului recenzat. De cele mai multe ori urmează proba etică, și anume relația dintre discursul literar și realitatea din România. Finalul constă într-o concluzie clasificatoare, un îndemn spre lectură sau spre evaluarea aspră a textului, o judecată de valoare. Exclamațiile și interogațiile retorice prezente în majoritatea textelor ridică semne de întrebare ce-și găsesc răspuns în orizontul publicului. Exercițiul interpretativ vizează toate domeniile culturii, fără să dea dovadă de abuz metodologic. Discursul Monicăi Lovinescu micșorează distanța dintre creație și destinatarul ei prin
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
unui reproș nefondat, dar în același timp aceste adjective calificative au funcția de contura imaginea unei gazete necredibile care dă dovadă de nesăbuință în afirmații (prin repetarea cuvântului imprudență). O altă tehnică persuasivă întâlnită în discursul publicistic eminescian este abundența interogațiilor retorice, ca primă etapă a argumentării poziției în ceea ce privește problema invaziei străine: Oare fost-am noi la Livadia ca să precupețim retrocedarea Basarabiei? Oare noi am plătit la Berlin datoriile lui Stroussberg [...]? Noi negociem chestiunea Dunării? Interogația retorică are rolul de a
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
discursul publicistic eminescian este abundența interogațiilor retorice, ca primă etapă a argumentării poziției în ceea ce privește problema invaziei străine: Oare fost-am noi la Livadia ca să precupețim retrocedarea Basarabiei? Oare noi am plătit la Berlin datoriile lui Stroussberg [...]? Noi negociem chestiunea Dunării? Interogația retorică are rolul de a deplasa elemente din universul cognitiv al receptorului. Adverbul interogativ oare, folosit de două ori în poziție inițială întărește valoarea interogativă a enunțului, dar în același timp îi conferă și o valoare dubitativă. Inversiunea fost-am
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
atunci când toate problemele științifice posibile ar primi vreun răspuns, problema noastră nu e câtuși de puțin atinsă» (L. Wittgenstein). Întrebarea despre sensul ultim - în care toate datele se schimbă în necunoscute - este însă o problemă sau o invocație, este o interogație sau doar o rugăciune? Sensul, repetă J. Lacan împreună cu Freud, este întotdeauna religios. Dar dacă răspunsul la „marea întrebare” este un răspuns religios, un act de credință, nu ar trebui oare să admitem că și întrebarea era religioasă, o rugăciune
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
atare, criticabile, adică nu sunt absolute. Și atunci, nu este o greșeală să gândim că credința poate și trebuie să-și găsească temeiul într-o construcție omenească „failibilă”? Toate acestea sunt întrebări pe care le-am putea însuma în următoarea interogație: la baza credinței se află Isus Cristos, sau, de exemplu, mai degrabă Aristotel? În mai 1996, cardinalul Joseph Ratzinger, a ținut la Guadalajara, în Mexic, o conferință cu ocazia întâlnirii Congregației pentru Doctrina Credinței cu președinții Comisiilor pentru Doctrina Credinței
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
politicile promovate astăzi o reprezintă teoria „păcii democrate” (Jackson, Sørensen, 2003). O mare parte dintre subiectele care domină astăzi politica mondială sunt mult asemănătoare ideilor vehiculate în perioada interbelică de reprezentanți ai așa-numitei Școli idealiste în relațiile internaționale, justificând „interogații în legătură cu statutul liberalismului contemporan ca ideologie devenită hegemonică” (Richardson, 1997, p. 5). Astfel, perceperea renașterii paradigmei idealist-liberale derivă din constatarea unei paralele între anumite idei și instrumente de politica externă propuse de curentul de gândire liberal la începutul secolului XXI
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
juriști au căutat o fomulă pentru „pacea eternă” sau cel puțin au sperat să reducă complexitatea conflictelor internaționale la o structură explicativă ordonată, dezvoltând o teorie care să ne permită să explicăm, să înțelegem și să controlăm fenomenul (Ibidem). Această interogație a generat însă diverse ipoteze de lucru și, deseori, explicații contradictorii asupra naturii și cauzelor războaielor. Deși în prezent nu dispunem de o teorie generală despre război care ar lua în considerare o întreagă complexitate a fenomenului și ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acuitate, e definitoriu, dar nu elementele anecdotice și derizorii (precum la alți poeți ai generației optzeciste) sunt convocate în text, ci zbaterile profunde și tragice ale eului. Calvarul suferinței psihice e adus în text și înregistrat în consubstanțialitatea lui cu interogațiile existențiale ultime, resimțite dramatic, și obiectivate cu luciditate într-un discurs nu „confesiv”, ci mai degrabă oracular. Cititorul e confruntat direct cu delirul și suferința extremă, „înscenate” aievea și, totodată, ridicate la măsura marii poezii. O poezie oarecum manieristă (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
națională "Statutul femeii în România comunistă" organizată la Iași, la 8 martie 2014. Aceste demersuri științifice oferă o perspectivă mai largă asupra statutului femeii și a dinamicii relațiilor de gen supuse condiționărilor istorice în regimul comunist. După cum ne anunță coordonatoarea, interogațiile pe care ele le formulează au în vedere subiecte că: Ce a însemnat să fii femeie în România comunistă? Care erau reprezentările sociale despre femei/feminitate? Cum era viața cotidiană în comunism pentru femei și pentru bărbați? Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
Autoare a mai multor volume de versuri, P. se apropie de poezie venind dinspre matematică, de unde o notă de originalitate. În descendența lui Ion Barbu, refuză tumultul sentimental și preferă spațiul, cu vădite nuanțe clasice, al ideilor. Lirica sa cultivă interogațiile despre sensurile grave ale existenței. Placheta Ție cuprinde trei cicluri intitulate sugestiv Și atunci?, Către mine și Sunt, fiind însoțită de o prezentare a Anei Blandiana. Despre Tărâmul dintre gânduri (1997) Dan Slușanschi afirmă: „Harul este cel care învăluie, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
intramontabil ca și timpul imaginației. Întâlnindu-se peste timp, prin frecventarea mitologiei vedice, cu T. S. Eliot, Eminescu dă în "Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de data aceasta pe eseistul Gabriel Stănescu, nu ca autor al anunțatei cărți despre Mircea Eliade, "Odiseea omului modern în drum spre Itaca", ci al unui volum de Articole. Polemici. Eseuri, cu titlul Unde am fugit de acasă?. Este o interogație gravă și actuală asupra exilului, descifrat aproape științific de autor: "Exilul nu este o metaforă, ci o decizie gravă, definitivă, dacă nu chiar o anomalie, o discontinuitate ontologică nu prin ceea ce e, ci prin ceea ce el însuși semnifică celui ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
literatură nebeletristică și terminând cu cazurile literaturii din perioada comunistă, dominată de factorul ideologic și propagandă (ce a inclus însă și perioda de liberalizare diversionistă, 1964 - 1971, cu recuperarea frenetică a literaturii interbelice). Așa se face că autorul formulează dramatica interogație: cui îi e frică de revizuire?. Cine are ceva de pierdut, cititorul, istoriograful, istoria literară în general? E bine, desigur, să fim mai săraci, mai supli și mai cinstiți, decât ridicoli, umflați cu pompa pe măsura "măreției trecutului nostru" și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
intricatele relații amoroase dintre protagoniști în afara platoului de filmare, lăsându-l pe regizor să plutească heruvimic, discret și atoateștiutor peste acea dezordine amoroasă, Porumboiu focalizează o singură relație, în care regizorul e direct implicat și care furnizează o serie de interogații, de reflecții și ambiguități. Regizorul din Când se lasă seara peste București sau Metabolism se referă deopotrivă la tehnică, cât și la viziunea artistică, sau dacă vrem, la o poetică a filmului în strânsă relație cu procedeele, „mijloacele” de filmare
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
vs bețișoarele chinezești. Paul este de părere că aceste instrumente - vezi teoria lui despre pelicula de maximum 11 minute -, influențează atât modul de a găti, cât și conținuturile, adică reflexele mentalitare. Interesantă, dar inconsistentă, teoria sa culturală se clatină la interogațiile subtile ale Alinei. Cel mai interesant episod este însă acela în care autenticitatea este pusă surprinzător sub semnul întrebării. La masa celor doi apare un alt regizor, Laurențiu (Alexandru Papadopol), prieten cu Paul și care, vizibil interesat de Alina, sugerează
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din funcția, din natura și chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente, deja sistematizate în arhiva noastră mentală și semnificate în orizontul cunoașterii, artistul explorează, în
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
duce la o emoție artificială și la o falsă existență. Ori cel mult superficială. Tânărul jurnalist Mathieu Caradin înțelege repede că George, maestrul, ziaristul blazat și cinic, îi prezintă, odată cu toată această teorie, de fapt, condiția omului modern. Lipsit de interogații existențiale, individul suprainformat îmbrățișează lentoarea plăcerii și, refuzând acțiunea, își anulează orice formă de participare la viață. Altfel spus, el nu ia atitudine în fața ororii transmise de informațiile media. Trăiește momentul artistic, pentru ca apoi să continue o viețuire kafkiană din
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și între puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
cu morții în celule. Nici că morții lor se îngropau în diguri. Dar a găsit resurse să termine liceul la 36 de ani și să participe la Revoluție. E de neimaginat astăzi cum tinerii de odinioară înțelegeau să urmeze o interogație etică. Octav Bjoza, nepot de-al lui Al. Piru, de pildă, organizează în 1957 Garda Tineretului Român, o mișcare antisovietică, cu alți adolescenți. Victor Roșca, la fel, povestește, în completarea volumului de memorii Experimentul Târgușor - Începutul represiunii comuniste, despre rezistența
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
și ascet, moralist cu pedală și deșuchiat în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie mările” (O mână) or: „Zeii n-au nici o vârstă,/ doar umbra mâinii tale
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
mai ales modul ei de reacție la negativitatea dizolvantă a ideologiilor. Problematică și densă, scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze individualitatea. Etica scriitorului e una a problematizării, a interogației, a singularității, dar și a dialogului cu Celălalt. Sentimentul purificării anamnetice, spectacolul traumei temporale reînnoite sunt elemente structurante ale destinului literar al lui Norman Manea, destin marcat din plin de deruta unui timp anomic. Faptul că scriitorul își mărturisește afinități
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
experiența exilului determină, în cele din urmă, un retur simbolic spre matricea originară, în „casa melcului”, prin intermediul ficțiunii, o ficțiune, ce-i drept, saturată de efluviile documentalului, de resorturile depoziției, ale unei anamneze a traumei, ca și de rigorile unei interogații decisive.
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]