1,350 matches
-
modalității. Desigur, multe particularități ale limbii engleze sînt comune cu cele ale altor idiomuri germanice 49, dar unele îi sînt proprii, precum existența aspectului continuu în flexiunea verbală și folosirea auxiliarului to do [tə du:] "a face" în realizarea propozițiilor interogative și negative: Do you like it ? "Îți place ?"; I do not like it. "Nu-mi place." În general, se consideră că cele două secole de ocupație normandă au fost hotărîtoare în evoluția limbii engleze, fiindcă atunci au pătruns numeroase elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi care, pre-cum germana, nu au făcut salturi importante spre redarea analitică a categoriilor gramaticale, încît topica este și în aceste limbi relativ fixă, potrivit formulei subiect predicat -complement (direct). Locul al doilea pentru verbul-predicat rămîne și în cazul propoziției interogative în care pe primul loc este un cuvînt interogativ: engl. Who sleeps ? [xu: sli:ps ?], sued. Vem sover ? "Cine doarme ?" Dacă însă propoziția interogativă nu începe cu un astfel de cuvînt, atunci verbul ocupă primul loc: Hast du den Ball
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spre redarea analitică a categoriilor gramaticale, încît topica este și în aceste limbi relativ fixă, potrivit formulei subiect predicat -complement (direct). Locul al doilea pentru verbul-predicat rămîne și în cazul propoziției interogative în care pe primul loc este un cuvînt interogativ: engl. Who sleeps ? [xu: sli:ps ?], sued. Vem sover ? "Cine doarme ?" Dacă însă propoziția interogativă nu începe cu un astfel de cuvînt, atunci verbul ocupă primul loc: Hast du den Ball ? neer. Heb je de bal ? dan. Har du bolden
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
potrivit formulei subiect predicat -complement (direct). Locul al doilea pentru verbul-predicat rămîne și în cazul propoziției interogative în care pe primul loc este un cuvînt interogativ: engl. Who sleeps ? [xu: sli:ps ?], sued. Vem sover ? "Cine doarme ?" Dacă însă propoziția interogativă nu începe cu un astfel de cuvînt, atunci verbul ocupă primul loc: Hast du den Ball ? neer. Heb je de bal ? dan. Har du bolden ? "Ai mingea ?" Engleza, care folosește în cazul unor astfel de întrebări auxiliarul to do, are
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mult mai mare a întrebuințării auxiliarelor în flexiunea verbală decît celelalte limbi germanice și decît oricare dintre limbile romanice (la viitor, la perfect compus, la mai mult ca perfect, la prezent continuu, la condițional, la formele negative și la cele interogative). La fel ca franceza, limba engleză realizează diminutivele printr-o determinare externă, de obicei cu ajutorul adjectivului little "mic", în vreme ce limbile germanice vestice continentale (germana și neerlandeza) au sufixe speciale de care uzează în mod frecvent. Asemănare cu franceza există și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
experimentul Realizării Sinelui? - urmă o alta, din partea altui sahaja yoghin. Nu apucam să încerc un răspuns coerent unei întrebări, când o alta țâșnea înspre pavilioanele urechilor mele. Eram înconjurat din toate părțile de sahaja yoghini și supus unui adevărat tir... interogativ. Dar... nu eram defel îngrijorat! Deloc speriat! În alte circumstanțe, m-aș fi uitat temător în jur în căutarea vreunei portițe de scăpare, a unui refugiu care să-mi asigure securitatea fizică. Însă, nu! Privirile noilor mele cunoștințe nu aveau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
firește, flagelul comunismului), fie el poet sau profet mai degrabă decât profesor. În privința studiilor impactului dintre Occident și Asia, Wikander va prefera întotdeauna lucrărilor culturale de tip jurnalistic, cercetările lui Eliade despre mit și simbol. Se înțelege că, din disjuncția interogativă care dă titlul respectivului articol, lui Eliade i-ar fi revenit mai degrabă rolul de profet... Vezi „Professor ellet prophet?”, SDS, 14 decembrie 1957, și Bibliographie, p. 222. 2. Vezi traducerea în limba română - „Mircea Eliade și cercetările moderne asupra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și amici, nu mai Înzestrați decât fusesem, ba, poate, „și mai puțin!”, care, iată, ce ironie, erau deja ingineri sau medici „cu cabinete”, profesori sau Înalți funcționari. - Ce se Întâmplă cu tine, dragul meu?, părea că spune, uneori, mai mult interogativ decât mustrător, privirea gravă, Întunecată, a Tatălui meu, de parcă Îmi punea palma sa mare, frumoasă, cu degete lungi și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui se mișca întruna, de unde mă aflam reușind să aud numele pe care îl repeta mereu, revărsându-i-se insistent de pe buze. Robby. Robby. Robby. Cineva bătu la ușa biroului și tata dispăru. Donald Kimball părea obosit și atitudinea lui interogativă de sâmbătă se evaporase; acum părea înfrânt. După ce i-am dat drumul înăuntru mă privi făcu un gest spre scaunul în care se lăsă să cadă după ce am încuviințat dând din cap. Oftă și se lăsă pe spate, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare din colecția Petru Caraman: „Sunt în flori, de toate flori,/ Dar ca una, nu-i nici una,/ Ca ... (cutare), fată bună;/ - Dar pe tine, fată hăi,/ Cine mi te-a-mpodobit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
literaturii române" în viziunea lui Mircea A. Diaconu? Este o asemenea "istorie..." o provocare pentru critic și istoric? Am publicat de curând două texte despre cum e cu putință istoria literaturii. Unul dintre ele, din "Convorbiri", intitulat inițial chiar așa, interogativ, a apărut până la urmă cu titlul Trei motive pentru a nu scrie o istorie a literaturii și o soluție. Istoria lui Nicolae Manolescu m-a întristat, o tristețe cumva personală, resimțită organic. Era, firește, contradicția dintre felul cum credeam eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literară nici în 1960, nici în 1980, nici în 2000. Spre ce se îndreaptă poezia română de azi? Puteți creiona câteva direcții, câteva modalități lirice? Va mai conta cititorul în ecuația poet-text poetic? Dați-mi voie să răspund triadei dvs. interogative în sens invers. Cum să nu mai aibă însemnătate, o însemnătate capitală, cititorul, acel "semen", "frate" al poetului, alter ego al său până-n pânzele albe? Ne-am putea imagina un spectacol fără niciun spectator? Un concert ce nu se adresează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cenaclul lui Păunescu? Dacă ai vreuna...!? Ce amintiri urâte ai din aceeași perioadă? Ce vrei să uiți și nu poți? Cât bine a făcut cenaclul Flacăra generațiilor tinere? Cât rău a făcut culturii și moralității nației noastre? Iartă-mi avalanșa interogativă, dar vorbind despre cenaclul Flacăra mă regăsesc la vârsta întrebărilor... Tu glumești acum, amintindu-ți de acel cântec al meu, dar în acei ani când l-am lansat nu era nimic de glumă. Dimpotrivă. Din pricina delațiunilor care curgeau gârlă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
are alt înțeles, figurativ. Poezia contribuie foarte mult la exersarea și corectarea limbajului sub aspectul expresivității, pentru că poezia e recitata prin imitarea modelului oferit de educatoare. Nunțele de intonație sunt determinate și de tipul de comunicare: narativa, adresativă, exclamativa sau interogativa. în grădiniță, poeziile pot fi și material folosit pentru corectarea și exersarea pronunției, acestea fiind poeziile care conțin onomatopee, paronime, aliterații , ce constituie un material eficient pentru formarea auzului fonematic. Prin conținutul lor tematic foarte variat și bogat, poeziile constituie
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
88. 2 În Vladimir Dedijer et al., History of Yugoslavia, trad. de Kordija Kveder, McGraw-Hill, New York, 1975, p. 103, n. 1, este dată următoarea definiție clară a dialectelor: "Limba sîrbo-croată este împărțită în trei dialecte de bază în funcție de forma pronumelui interogativ what: kajkavian (what = kaj), čakavian (what = ča) și štokavian (what = što). Dialectul kajkavian este vorbit astăzi în părțile nord-vestice ale Croației, cel čakavian în zona de coastă din nord și în insulele din Marea Adriatică, iar cel štokavian în toate celelalte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Bretzel», ci «Breezel». Primul «e» îl lungim, al doilea îl înghițim, înțelegeți? Nu c-ar fi așa de important, dar ca s-o știți“. Apoi un zâmbet ce bănuiesc că vrea să însemne: „Fără supărare!“. Mai urmează totuși, pe ton interogativ, și-un: „E limpede?“. Dau din cap și-i întrec toate așteptările, cerând: „Vă rog, niște covriigi sărați“. Iar vânzătorul exclamă admirativ: „Mortal, zău așa!“. și încă mai zâmbește larg când următorul la rând cere o japoneză. În timp ce urc cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Iisuse. Nu se poate. E... — Da, spune Laurel, închizând ușa. Eu sunt. Rămân în picioare în fața ușii, încercând să fac abstracție de glasurile ridicate care vin din cameră. Câteva minute mai târziu, Christina iese din biroul ei și mă privește interogativ. — Becky, ce se întâmplă? — Îhm... Laurel a dat peste o cunoștință mai veche. Și m-am gândit să le las puțin singure. Din cabină se aude o bufnitură și încep să tușesc cât pot de tare. Cred că... stau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
geniul lui Caragiale, să devenim caragialieni, adică înțelepți, buni și ironici. I Caragiale - contemporanul nostru ? Caragiale contemporanul nostru ? Schițez o parafrază la titlul celebrului studiu al lui Jan Kott despre Shakespeare apărut în 1964, în Anglia, dar sub o formă interogativă, având în minte opusculele care fac din Caragiale, „acest complicat și sensitiv seismograf intelectual” cum îl numește Octavian Goga, contemporanul etern al diverselor epoci, Caragiale - oglindă istorică în care se întrevede un peren reflex identitar. Oglinda constituie o metaforă privilegiată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ani mai târziu. Acest cuvânt, care pronunțat de ea ar putea fi redat fonic prin „ghidi-e“ (de fapt gde) Înseamnă „unde?“. Și asta era mare lucru. Rostit de ea ca țipătul răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Calabria. Dar locotenentul, mult mai isteț decât el, s-a apropiat de paturile aliniate din dormitor și a tras păturile la o parte; sub ele nu dormeau îngerașii săi, ci erau păpuși făcute din rucsacuri și bocanci. Locotenentul, în fața privirii interogative și a încremenirii caporalului, îi răspunse cu o recomandare paternă să fie mai prudent pentru a nu risca închisoarea. «Altă dată - povestea don Calabria - , m-am impus cu hotărâre ca să aplic consemnul unui soldat care a rostit o înjurătură. Dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ele să domnească concordia și veselia. Uneori se înfățișa cu o istorioară curioasă ori le punea la încercare cu ghicitori și replici inocente, ca aceasta: «N-ați auzit, surorilor, ce i s-a întâmplat lui don Antonio B.?». În fața privirilor interogative ale femeilor uimite, continua: «Eh, sărmanul, și-a scos haina [reverenda]!». O soră care îl cunoștea bine și îl stima pe acel preot, răvășită exclamă: «O, Doamne, nici măcar sfinții nu se mai simt în siguranță!». Iar don Calabria, cu un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
originalitatea, ingeniozitatea și independența gândirii, capacitatea de a gândi abstract și de a efectua raționamente în lanț, nonconformismul în idei, inventivitatea, capacitatea combinatorie și de a sesiza cu ușurință relațiile esențiale, spiritul critic, inițiativă, intuiție și deschidere spre experiență, atitudine interogativă, perseverență, încredere în sine, nivel de aspirație ridicat, dorință de prestigiu, tendința de dominare, idei întreprinzătoare, neașteptate, ieșite din comun. Instituirea cultivării și stimulării creativității ca o cerință majoră a școlii implică, pe lângă cunoașterea trăsăturilor acesteia, și aplicarea diferențiată, pe
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
sau grupuri de cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În general, prezentativele sunt mărci ale certitudinii, având funcția de a-l ghida pe alocutor în perceperea realității. Din această cauză, nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1.1.1. Contexte și funcții În acord cu cele două tipuri de contexte în care funcționează (text sau conversație) prezentativele au, în general, două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
comunicative îndeplinite, ca interjacție alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Baza de definiție utilizată este esențialmente pragmatică. Interjecția hai(de) poate constitui singură enunțuri exclamative (nestructurate)28 și nu constituie niciodată enunțuri interogative 29: Hai! Hai! Repede! Hai, hai! Nu te mai codi atîta! (C. Chiriță, Ciresarii) Contextual, interjecția hai(de) poate fi asociată sau (din ce în mai frecvent asimilată): 1) cu un imperativ (sau cu o expresie performativă) 2) cu conjunctivul
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
CLRA) Curioasă din fire, mi-a pus o mie de întrebări ["aproape o mie, nenumărate"]. Unele dintre structurile populare sau familiare sunt preluate în presă: să se răcorească preț de câteva minute (Antena 3, Știri, 24.06.2008) etc. Intonația interogativă poate sugera ideea de imprecizie, de nesiguranță, în exprimarea orală (și în cea scrisă care valorifică procedee ale oralității): Opt ore? Aștepți, eu știu (sau știu eu), opt ore?7. Formula plus-minus, plus sau minus (redată în scris prin simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]