1,001 matches
-
pastișa stilistica - altădată considerată o blasfemie, dar astăzi legitimata de regulă postmodernă a încălcării regulilor - încearcă încă o dată să aplice formule culturale mai vechi, mai degrabă decât să caute unele noi, cum făcea avangardă modernista. La această mai putem adăuga intertextualitatea spațială: culturile naționale care își negociază sensul cu alte culturi naționale, așa cum se întâmplă în cadrul interacțiunii dintre literaturile postcoloniale și fostele metropole imperiale. În ambele cazuri, punerea sub semnul întrebării a canonului apare că preocuparea centrală - poate în mod mai
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
să recompun caleidoscopul sufletului meu (...) Atunci ar trebui să transform trupul meu într-un sertar, plin cu citate, ca/ o cutie de vioară în care am închis o mulțime de greieri./ Pentru că trupul meu e-un intertext de trupuri...” (Caleidoscop) Intertextualitatea este aici nu atât o tehnică de structurare a textului cât o condiție existențială, drama postmodernă fiind, prin excelență, drama intertextului: „Am alunecat în pliul dintre două texte, entre Platon et Mallarmé/ Din marsupiul acesta încerc de trei decenii să
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
Dacă ai o sală de treizeci-patruzeci de elevi , este un fenomen... Avem cel mai adesea zece-cincisprezece studenți și totul se întemeiază pe discuții, pe schimbul critic continuu. Știu că în ultima vreme fenomenul care vă interesează cel mai mult este intertextualitatea. Chiar astăzi, la cursul pe care l-ați propus, și la care am remarcat maniera foarte liberă a discuției, bazată pe o erudiție evidentă, vă situați între mai multe texte diferite. Acest fenomen al intertextualității, are legătură și cu programul
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
interesează cel mai mult este intertextualitatea. Chiar astăzi, la cursul pe care l-ați propus, și la care am remarcat maniera foarte liberă a discuției, bazată pe o erudiție evidentă, vă situați între mai multe texte diferite. Acest fenomen al intertextualității, are legătură și cu programul zis postmodernist... El exista și înainte... Știu, însă era vorba mai degrabă de studiul influențelor, al izvoarelor etc. în ce ar consta, așadar, transformarea acestor studii tradiționale în direcția a ceea ce se numește "intertextualitate"? Intertextualitatea
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
al intertextualității, are legătură și cu programul zis postmodernist... El exista și înainte... Știu, însă era vorba mai degrabă de studiul influențelor, al izvoarelor etc. în ce ar consta, așadar, transformarea acestor studii tradiționale în direcția a ceea ce se numește "intertextualitate"? Intertextualitatea nu are nimic de-a face cu studiul surselor, cu studiul filiațiilor, cu ceea ce se numea istoria literară - și, de fapt, în chip riguros, istoria literară nu mă interesează - fiindcă cred că, prin definiție, textul literar durează, nu e
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
intertextualității, are legătură și cu programul zis postmodernist... El exista și înainte... Știu, însă era vorba mai degrabă de studiul influențelor, al izvoarelor etc. în ce ar consta, așadar, transformarea acestor studii tradiționale în direcția a ceea ce se numește "intertextualitate"? Intertextualitatea nu are nimic de-a face cu studiul surselor, cu studiul filiațiilor, cu ceea ce se numea istoria literară - și, de fapt, în chip riguros, istoria literară nu mă interesează - fiindcă cred că, prin definiție, textul literar durează, nu e niciodată
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
este tocmai studiul unei scriituri care funcționează în raport cu ceea ce a fost scris într-un loc sau altul, nu neapărat cu un orizont foarte larg. Există o interferență continuă între cel puțin două texte, de fapt între o mulțime de texte. Intertextualitatea este o lectură inevitabilă, care a fost ignorată în mod sistematic de către cititorii tradiționali, pe vremea când între operele literare nu se concepeau decât raporturi de influențare - iar intertextualitatea nu are nimic de-a face cu ideea de influență. Influența
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
cel puțin două texte, de fapt între o mulțime de texte. Intertextualitatea este o lectură inevitabilă, care a fost ignorată în mod sistematic de către cititorii tradiționali, pe vremea când între operele literare nu se concepeau decât raporturi de influențare - iar intertextualitatea nu are nimic de-a face cu ideea de influență. Influența e o filiație, pe când în cazul intertextualității citim, ne întoarcem spre alte texte, le anexăm, pornind tocmai de la text. O ultimă întrebare: care sunt proiectele dvs., la ce lucrați
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
fost ignorată în mod sistematic de către cititorii tradiționali, pe vremea când între operele literare nu se concepeau decât raporturi de influențare - iar intertextualitatea nu are nimic de-a face cu ideea de influență. Influența e o filiație, pe când în cazul intertextualității citim, ne întoarcem spre alte texte, le anexăm, pornind tocmai de la text. O ultimă întrebare: care sunt proiectele dvs., la ce lucrați acum? Lucrez foarte mult asupra problemei intertextualității, pentru că este o explorare infinită, iar în acest moment lucrez și
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
cu ideea de influență. Influența e o filiație, pe când în cazul intertextualității citim, ne întoarcem spre alte texte, le anexăm, pornind tocmai de la text. O ultimă întrebare: care sunt proiectele dvs., la ce lucrați acum? Lucrez foarte mult asupra problemei intertextualității, pentru că este o explorare infinită, iar în acest moment lucrez și asupra naturii modernismului. O fac, desigur, pentru că am fost invitat să cercetez aceste probleme și mi-am făcut un obicei din a nu da înapoi din fața nici unei provocări.
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
de Marius Bogdan Tudor Două idei ies în evidență, pentru mine, după lecturarea impresiilor lui Radu Vancu despre Aferim!, publicate pe contributors.ro pe 16 martie. Prima dintre ele este insistența asupra referințelor cu ajutorul cărora sunt construite mesajele filmului, a „intertextualității”, preaslăvită obsesiv în articol, însă nu pentru implicațiile reprezentării care se realizează prin acest procedeu, ci doar pentru că ea există. În abundență. Intertextualitatea e multă și bună, și asta e bine, ne spune autorul. Pentru că e bine să citezi din
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
pe 16 martie. Prima dintre ele este insistența asupra referințelor cu ajutorul cărora sunt construite mesajele filmului, a „intertextualității”, preaslăvită obsesiv în articol, însă nu pentru implicațiile reprezentării care se realizează prin acest procedeu, ci doar pentru că ea există. În abundență. Intertextualitatea e multă și bună, și asta e bine, ne spune autorul. Pentru că e bine să citezi din clasici, ai literaturii și ai filmului. Am putea crede că Aferim! este o creație meta, un film despre istoria filmelor românești de acest
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
una dintre mizele filmului - și a multor altor demersuri artistic-politice - și anume reprezentarea documentată a trecutului pentru a deschide discuții despre societatea actuală. Însă, din păcate, astfel de discuții sunt considerate „complet colaterale filmului.” În paralel cu insistența pe o intertextualitate presupus benignă (a se înțelege pur stilistică), Vancu lansează a doua idee relevantă din textul său, și anume marginalizarea, chiar scoaterea din raza filmului, a discuției („complet colaterale”, în viziunea sa) despre „țigani/rasism/robie etc”, deși recunoaște că filmul
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
miza sa politică să fie, totuși, greu de evitat de către un establishment cultural mai degrabă conservator. Vancu încearcă să o facă apelând la dihotomia dintre două tipuri de cunoaștere: pe de o parte, cea scrisă, validată, legitimă, „esențială”, reprezentată de „intertextualitate”, de cealaltă parte, cunoașterea căreia îi lipsesc mijloacele de reproducere scrisă, cunoașterea experiențelor oamenilor puțin sau deloc vizibili care au puține posibilități de autoreprezentare - robii romi, femeile (rome sau albe, soții și/sau mame), copiii (romi sau albi), chiar zapciii
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
Anthony Burgess afirmă că, în opera irlandezului, „proza și subiectul au devenit o unitate inseparabilă [...] Cheia romanului "Ulise" este aici: pentru fiecare fază a sufletului există un limbaj propriu, special”. Romanul "Ulise" reprezintă unul din cele mai elaborate exemple de intertextualitate din istoria literară, deoarece dublează "Odiseea" lui Homer, raportându-se în mod constant la textul original și modificându-l. Căutarea propriului tată de către Telemah echivalează cu încercarea lui Stephen de a identifica în Leopold Bloom un părinte spiritual. Peregrinările pe
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
versiune mai veche a "Odiseei", Penelopa își ajută soțul să triumfe în fața pețitorilor, însă în romanul lui Joyce, acest triumf se produce la nivel mintal, când, prin fluxul conștiinței, Molly îl înlătură din gânduri pe Bolyan și revine la Bloom. Intertextualitatea este reluată chiar la nivelul detaliilor: în capitolul "Ciclopii", țigara din mâna lui Bloom amintește de bușteanul în flăcări cu care Ulise l-a orbit pe Polifem; în "Circe", Bella Cohen, patroana bordelului, este asemănată cu vrăjitoarea care îi transforma
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
țărănesc este ilustrat numai prin două elemente exprimate prin expresii populare tipice: „dați în câini”, și „dați-i zor cu porumbul”, care constituie un fel de rămas-bun, o plecare „pe lumea cealaltă adică a treia/ și ultima feții mei”. Ilustrează intertextualitatea, deoarece Cărtărescu preia un citat din poezia lui Tudor Arghezi intitulată „De-a v-ați ascuns...”, care exprimă viziunea țărănească despre moarte. Tonul lui Cărtărescu este ironic, el parodiind, prin tenta ostentativ populară a cuvintelor, sensul concepției lui Tudor Arghezi
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
sunt de fapt punctul de pornire al formei scrise de mai târziu, după cum descoperă Virgil Podoaba în Metamorfozele punctului. Orice tentativă de a-l situa pe autor în rândul scriitorilor pur livrești cade. Livresc este în măsura în care face apel la o intertextualitate cultural-mitologică, în text găsindu-se într-o formă originală mai multe mituri: Zeus, Danae, Leda, Icar, întruchipate prin înseși personajele romanului, și nu numai. Apelul la mituri este o formă de algoritm pentru a scoate la iveală experiențe ...tari, care
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
scrie și se rescrie, polemizează, parodiază, pastișează parodic sau acumulează „prefabricate” din orice zonă a livrescului, de la patrimoniul literar național și universal la cele mai vechi sau recente descoperiri științifice sau tehnologice și la evenimentele de cultură. Numeroasele procedee ale intertextualității, utilizate de obicei cu o intenție ironică sau ludică, au și o necesară funcție ornamentală, de compensare a metaforei, înlocuită de metonimie ca figură dominantă a paradigmei moderniste. Recuperînd stilurile vechi și convențiile cestora, postmodernismul dialoghează cu trecutul cultural pe
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
ca oricare alt subiect, se folosește de un set de termeni specifici, metalingvistici, cu ajutorul cărora se poartă discuția. Mulți termeni datează din perioada antichității: Alți termeni sunt mai noi: deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
structurală la studiul textelor literare ("Essais critiques", 1965, 1970), în special la tragediile lui Racine. Gérard Genette (n. 1930) pune accentul pe aspectul temporal al creației literare, cum ar fi noțiunea "prezentului" într-o narațiune. În "Palimpsestes" (1982), Genette definește "intertextualitatea" ca un ansamblu de relații existente între citări, referințe și interpretări, mai mult sau mai puțin explicite, care se stabilesc între textele literare. Michael Riffaterre (1924-2006) a introdus în analiza structuralistă noțiunea de ""stilistică"", definită ca studiu lingvistic al efectelor
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
science fiction al scriitorului Dan Simmons. Evenimentele din ciclu sunt puse în mișcare de ființe care au preluat rolurile zeilor eleni. La fel ca seria anterioară a lui Simmons, Hyperion Cantos, este o formă de "science fiction literar" bazat pe intertextualitate - în cazul de față Homer și Shakespeare, plus referiri periodice la " În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust și "" a lui Vladimir Nabokov. La fel ca majoritatea operelor sale science fiction și, în particular, unul dintre romanele sale anterioare
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
un Pământ alternativ și pe Marte. Evenimentele sunt puse în mișcare de ființe care au preluat rolurile zeilor greci. La fel ca seria precedentă a lui Simmons, Hyperion Cantos, romanul este un "science fiction literar" care se bazează mult pe intertextualitate, în cazul de față între Homer și Shakespeare, precum și pe referințe periodice la " În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust și la "" a lui Vladimir Nabokov. În luna iulie 2004, "Ilion" a primit premiul Locus pentru "Cel mai bun
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
său număr (24 august 1996) - la care Igor Ursenco urma să fie redactor-șef - a fost și ultimul. Ulterior, în calitatea sa de doctorand la "alma mater", Igor Ursenco va redacta în perioada 1995-1998 o lucrare de dizertație pionierat despre intertextualitate în lirica basarabeană din perioada totalitarismului, rămasă finalmente nesusținută din cauza ostilității manifeste a unor membri de la Catedra de Literatură Contemporană. În timpul studiilor (1990-95) la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Republica Moldova, Igor Ursenco a lucrat, part time, ca
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
-l fi făcut dubios; capsulele inserate (ce par a cuprinde decupaje din ziare, amănunte colaterale ale unui personaj sau ale unei întâmplări) sau fișele dedicate unor personaje - parodii ale acelora prin care sistemul comunist își inventaria "tovarășii" - reprezintă variante ale intertextualității postmoderne, nu împrumutate în spiritul imitației, ci extrase din cotidian și perfect adaptate acestei formule de roman. Această explicație are însă ca premisă faptul că distinșii cenzori aveau o idee precisă despre postmodernism. Puțin probabil. Pe de altă parte, în
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]