1,472 matches
-
Din punct de vedere cibernetic, antrenamentul de jocuri sportive poate fi considerat ca o acțiune sau o măsură programată, în cadrul unui proces didactic. Procesul didactic este purtătorul unui mesaj, constituind un fenomen de comunicare interumană complexă. Acest proces de comunicare interumană are un caracter bilateral, având ca personaje antrenorul ș i jucătorul sau echipa în ansamblu, personaje care constituie un cuplu. În cadrul lui, antrenorul (A) are rolul de emițător (de sursă de informații), iar jucătorul (J) pe cel de receptor. La
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
interindividuale, problema interpretării ei corespunzătoare prezintă un interes cu totul real pentru cunoașterea vieții omului. Preferința poate și trebuie să devină un obiect al cercetării științifice." [2] În aceeași lucrare, Achim Mihu definește sociometria ca fiind "tratamentul cantitativ al relațiilor interumane preferențiale." Preferința manifestată prin alegere, respingere sau indiferență dintre persoane, presupune spontaneitate afectivă, trebuie să fie neelaborată, exprimată intuitiv și imediat. 5.2 Ce determină alegerea sociometrică? După N. Ralea și T. Herseni: "Oamenii se atrag, se resping sau își
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
obiective. Un sistem complex propune Cătălin Mamali. Preocupat de problema perceperii relațiilor interpersonale, consideră că relațiile afectiv apreciative deși nu sunt o consecință directă și necesară a activității de producție, pot fi influențate de acestea. Totalitatea acestor relații formează condiția interumană a muncii. În concluzie se poate spune, având în vedere necesitatea ca și utilitatea de necontestat a cunoașterii relațiilor preferențiale existente în cadrul echipelor sportive pentru organizarea asistenței psihologice, majoritatea preocupărilor s-au orientat în această direcție. 5.3 Implicații ale
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
în anotimpul rece și în zonele temperate, în funcție de nivelul de receptivitate sau imunitate al populației expuse față de structura antigenică a virusului gripal circulant. Contagiozitatea începe cu 1 zi înainte de debut și durează 3-4 zile după debut. Transmiterea se face direct interuman, pe cale respiratorie. Imunitatea după boală este specifică de tip și subtip. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 100 5.5.3 Etiopatogenie Gripa este determinată de Myxovirus influenzae, care aparține familiei Orthomyxoviridae. Virusul gripal prezintă trei tipuri antigenice majore: A cu variabilitate
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
decese în fiecare minut! Prevalența estimată a infecției cu VHB în România este de 3-5%. Receptivitatea pentru VHB este generală, surse de infecție fiind bolnavul acut sau cronic, dar și purtătorul de VHB. Hepatitele acute virale 130 Transmiterea are loc interuman, pe mai multe căi: Parenterală, prin administrare de sânge și derivate, hemodializă, droguri intravenoase, expunere profesională a personalului medical, favorizată de viremia prelungită Sexuală, prin contactul cu spermă și secreții vaginale Verticală, de la mama cu infecție acută sau cronică la
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ajută să transmitem gândurile, nevoile, emoțiile. Din punct de vedere medical, ne putem întreba dacă vocea poate fi și oglinda trupului nostru, a stării noastre de sănătate. Vocea. Definiția disfoniei Vocea, asociație de zgomote modulate emise în timpul expirului, asigură comunicarea interumană, dar, în același timp, servește exprimării psihologice și biologice a ființei respective. Vocea se individualizează prin anumite însușiri: intensitate, timbru, înălțime, ton, nuanțe, ce o definesc pe ea însăși ca o voce fermă, melodioasă, caldă, bărbătească, baritonală, catifelată, sonoră sau
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
WINN, A. (1966), „Social Change in Industry: From Insight to Implementation”, The Journal of Applied Behavioral Science, vol. II, nr. 2. WOODWARD, J. (1965), Industrial Organization: Theory and Practice, Oxford University Press, Londra, New York ZLATE, M. (1981), Psihologia muncii − relații interumane, Editura Didactică și Pedagogică, București. Fig. 11.1 - Clasificarea structurilor - apud Gerbier și Aimard (1971). Fig. 11.2 - Clasificarea structurilor organizatorice Fig 11.3 Exemplu de structură linear-ierarhica piramidală. Fig. 11.4 - Exemplu de structură linear-ierarhica plată SHAPE \* MERGEFORMAT Fig
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
principiu: # a) putem înțelege și prevedea modul cum vor reacționa oamenii la anumite evenimente, cunoscând cauzele acelor evenimente; b) procesele cognitive prin care o persoană interpretează comportamentele alteia [i le atribuie o cauză constituie punctul de maxim interes al comportamentelor interumane; c) indivizii trebuie concepuți/considerați ca fiind raționali și preocupați de stabilirea legăturilor cauzale dintre evenimente; d) liderul este văzut ca un „procesor” de informații, în sensul că el caută informațiile care ar putea explica de ce anume se întâmplă un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grad de implicare (Lawler, 1986). # Studiul participării a indus un optimism ireprimabil atât cercetătorilor, cât și practicienilor. Totodată, prin exagerare, participarea a fost concepută ca un fel de panaceu universal care anulează frustrările, inechitățile și restabilește echilibrul și coerența raporturilor interumane. Însuși Emery, într-o lucrare publicată în 1981, afirma că problemele de bază ale democratizării muncii au fost rezolvate. În anii ’80-’90 popularitatea conceptului de participare crește și mai mult. Se întreprind cercetări internaționale comparative, se publică lucrări de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de a bloca acțiunile conducerii, fapt care face ca influența lor să fie strict dependentă de bunăvoința și încrederea conducerii. În alte organizații însă, mai ales în cele în care uniunile sindicale sunt slabe, iar conducerea este preocupată de relațiile interumane, consultanța capătă o mare importanță (vezi Strauss, 1998, pp. 28-29). Alți autori au fost și mai categorici, vorbind despre eșecul comitetelor de consultanță. # Eșecul s-a datorat în fapt imposibilității de a transforma procesul de consultare într-un cadru de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
poziții ireconciliabile și, deci, incapabile de a ajunge singure la un aranjament. În plan psihocomportamental, arbitrul recurge la forțarea persoanelor de a respecta acordul. În cursul arbitrajului, el se focalizează pe rezolvarea disputelor, deci pe sarcină, și nu pe relații interumane. Dacă negociatorul trebuie să fie realist, răbdător, flexibil, dacă mediatorul trebuie să dea dovadă de mare artă și finețe comportamentală în vederea armonizării părților, arbitrul trebuie să fie dur, inflexibil, să nu accepte compromisurile, ci să soluționeze „cazul” în litera și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ele reprezintă, de fapt, țesătura, canavaua, pe care se așează însăși viața, structura reușitelor, miracolelor sau dezastrelor umane. Trăsături și însușiri, fapte omenești (bune sau rele), priviri și gesturi toate pot crea un COD, un MODEL, un STIL de comunicare interumană. 1.Ce este comunicarea? Comunicarea, înțeleasă în sensul său larg, ca act tranzacțional, inevitabil în situații de interacțiune, devine esențială, fundamentală atât pentru viața personală cât și pentru cea socială a individului. Astfel, noțiuni precum „comunicare", „limbă", „limbaj" sunt polisemice
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
1985) consideră că între comunicare și limbă există relații de coincidență parțială a sferelor lor, noțiunile de mai sus având și elementele proprii. Limbajul depășește limitele comunicării propriu-zise, desfășurându-se într-un fel sau altul când nu are loc comunicarea interumană (limbajul continuă să ființeze chiar și atunci când subiectul nu comunică exterior cu nimeni). Totodată, comunicarea depășește limitele limbajului verbal, angajând o serie de comportamente specifice umane (imitația, contaminarea, repetiția). De comun acord cu autorul mai sus citat, subliniem faptul că
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
referă la: comunicarea non-verbală și comunicarea verbală. Comunicarea non-verbală, după cum reiese chiar din denumirea ei, se realizează prin intermediul unor mijloace altele decât vorbirea. Mai amplu și mai bine investigate sunt: corpul uman, spațiul sau teritoriul, imaginea. Acest fel de comunicare interumană recurge la o serie de modalități: aparența fizică, gesturile, mimica, expresia feței. În legătură cu aparența fizică o mare importanță o are îmbrăcămintea persoanei care furnizează informații (adecvate sau false) despre individ. Îmbrăcămintea devine un mijloc instituționalizat, realizând apropiere sau îndepărtare de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
la anumite categorii de populație gustul pentru lectură, gustul pentru perceperea unor lucrări muzicale, gustul pentru executarea unor modalități artistice (sculptură, pictură). Comunicarea verbală (limbajul) Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea interumană. El a fost definit de aceea ca fiind „un vehicul ce transportă intenții, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informațiilor care circulă fără rezistență de la un sistem cognitiv la altul" (Beauvonis, Gliglione, 1981). Limbajul este mai mult decât un
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
fenomenul de socializare a copiilor (Wallon, Vîgotski, Luria, Piaget, Lorenz K., Broadbent D., Chomsky N.). Problemele emisiei vocale, a perceperii și înțelegerii sunt cel puțin la fel de importante ca psihologia limbajului și problema achiziției și structurării treptate a limbajului în cadrul comunicării interumane. 3. Comunicarea și abilitățile sociale Comunicarea se definește ca procesul prin care se transmit informații de la un emițător la un receptor prin utilizarea unui sistem de semne și simboluri. Decalogul comunicării: 1. Nu poți să nu comunici. 2. A comunica
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pacienți, jucători de popice ori de golf, joacă diferite roluri ca subiecți dar și ca participanți într-un grup (de joacă, în familie, de coechipier). De asemenea, cele mai multe jocuri au nevoie de condiții speciale: teren sportiv, reguli, dotări, iar relațiile interumane realizează adevărate "trasee" caracteristice față de prieteni, familie etc. În mod similar relațiile sociale formează un tot, un complex în care marele câștig al comportamentului uman este existența regulilor; comportamentul devine posibil tocmai datorită regulilor. Unele sunt cunoscute și tacit respectate
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
I emite răspunsurile corectează, completează solicitate de profesor ameliorează metodele receptează mesajul de comunicare feed-back II ameliorat al profesorului emite mesaj ameliorat pune întrebări Fig. 21 Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicării interumane: • se desfășoară între doi sau mai mulți agenți: profesor și elevi, având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbală, paraverbală și vizuală, dar mai ales forma combinată; • mesajul didactic este conceput, selecționat, organizat și structurat logic de către
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
coord.) "Dicționar de psihologie", București, Ed. Babel, 1997 90. Universitatea de Vest din Timișoara, „Revista de psihologie aplicată, Revista Centrului de Studii și cercetări psihologice”, anul 2, nr. 1 2000 91. VOICULECU, D. "Negocierea o formă de comunicare în relațiile interumane", Ed. Științifică, București, 1991. 92. WARREN BENNIS - „On Becoming a Leader, Addison-Wesley Publishing Company”, Inc., 1995. 93. Werner J. Severin, James W. Tankard Jr. - „Perspective asupra teoriilor comunicării de masă”, Ed. Polirom, Iași, 2004 94. WILIHOITE F. - „Equal Opportunity and
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sexuale a copiilor sau a adulților care nu au consimțit În acest sens etc. (Ricœur, 1990, p. 336). Datoria de a te opune rasismului nu este decât o formă specifică a datoriei de a lupta Împotriva oricărei forme de violență interumană. Sarcina nu este ușoară, pentru că această luptă nu se poate baza pe o strategie unică (Gilroy, 1992, pp. 60-61), ci implică o analiză critică a reprezentărilor antirasiste ale „rasismului”, nu doar În limbajul curent, ci și, sau poate mai ales
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societate dată (Sperber, 1975). Urmând aceeași direcție, ne putem da seama că ceea ce se subliniază astfel sunt caracterele Închise și ierarhizate ale categoriilor pe care se bazează ordinea socială. Ceea ce ne permite să Înțelegem de ce asemenea noțiuni dobândesc, În cadrul relațiilor interumane, o conotație negativă care nu poate proveni decât de la elemente „conservatoare”, care se simt datoare să apere puritatea raselor și a separațiilor. În același timp, reafirmarea identitară este Însoțită dintotdeauna de o punere În scenă și de reprezentări ale unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
favorabilă respectării normei. Pentru aceasta însă trebuie să existe o suficientă susținere a normei, instituirea ei realizîndu-se cu concursul autorității, ce se poate manifesta pe mai multe planuri, dar care, din punct de vedere social, reprezintă un tip de influențare interumană. De aceea, creatorul de norme trebuie să devină el însuși o autoritate, iar societatea trebuie să-i recunoască atributul de a fi îndreptățit, prin specializare, de a propune norma. În sfîrșit, ca să fie cu adevărat funcțională, este necesar ca norma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
statică asupra repartizării complementare a varietăților existente la nivelul limbii, sociolingviștii americani operează o separare netă între diglosie și bilingvism. Pe de o parte, ei selectează varietatea minoră ("joasă", după engl. low) ca fiind specifică unui anumit tip de comunicare interumană, respectiv conversației curente, familiare, reprezentînd forma populară (locală) de comunicare. Pe de altă parte, punctează varianta majoră (literară, "înaltă", după engl. high) care caracterizează, prin excelență, situațiile de comunicare formale, în care se impune respectarea strictă a normelor limbii. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate manifesta patologic și terapeutic, conflictual-restrictiv și creativ. Cadrul general al apariției teoriei dublei constrîngeri îl constituie cercetările clinice de după 1950, cînd s-a făcut trecerea de la psihanaliza lui S. Freud la cercetarea formelor psiho-afective și comportamentale surprinse în relațiile interumane. Pe de altă parte, această etapă este revendicată și de cercetătorii din domeniul comunicării interpersonale. În ordine cronologică, se remarcă două etape de cercetare, ambele fiind conturate în jurul unor lideri ai grupului. 1) Prima etapă este marcată de G. Bateson
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2004. IO PROXEMICĂ. Termenul proxemică a fost propus de antropologul american E. T. Hall pentru a denumi ansamblul observațiilor și teoriilor legate de folosirea de către om a unui spațiu ca produs cultural specific. Proxemica reprezintă studiul utilizării spațiului în relațiile interumane (în general, de către vorbitori în timpul comunicării verbale) și semnificațiile inerente acestei utilizări. Împreună cu kinezica și cu paralingvistica, proxemica studiază actele non-verbale (isoverbale, indiciale și metacomunicative). Noțiunea de "spațiu" ("psihosocial" sau "tranzacțional") se înrudește îndeaproape cu aceea de "teritoriu", cu diferența
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]