1,416 matches
-
mă deranjează. Am dat din cap în semn că nu. De două zile mă gândesc la asta. Distracțiile sunt singurul lucru garantat să mă scoată din starea asta. Ne-a luat o oră să ajungem acolo și l-am privit intrigată pe Ed cum intră într-o parcare privată chiar lângă intrare. —Cunoști pe cineva aici? am întrebat. — Firma noastră a făcut niște filmări aici, acum ceva timp. Ne-am dat jos din mașină și ne-am îndreptat spre o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Chiar dacă era convins că nu i-am spus tot, era prea obosit și mahmur și-i era prea greață ca să insiste. Am luat fiecare câte un ziar de duminică cum făceam mereu când veneam în vizită la Harry și Lynn, intrigați de combinația de News of the World și Sunday Times 1. După obicei, i-am arătat lui Mark o poză cu Jude Law în care părea că începe să-i cadă părul. Ca să-mi întoarcă favorul, Mark mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vorbind așa cu ea, însă voiam să o prind cu garda jos. Și a mers. Pentru prima oară părea de-a dreptul năucită. Am citit-o bine. Avea obrazul prea gros ca să o deranjeze remarcile la adresa ei. în schimb, am intrigat-o. —Ei bine, ia să auzim, a spus. S-a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un banc. Am ridicat mâna, cu degetele răsfirate, și le-am punctat pe rând. —în primul rând nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă pare preocupată, în așteptarea răspunsului. Dar pe fața ei nu se citea nimic în afară de curiozitate. Am negat din cap. —Și eu eram destul de intrigată după moartea lui Lee, am spus. Acum că mă uit înapoi, cred că pur și simplu căutam să dau vina pe cineva sau voiam să pară mai complicat decât era. Păcat de Lee, să moară așa. Dar probabil că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am găsit în viață doi partizani. Unul dintre ei nu o mai duce mult. Prea bine. Observă că locotenentul dorește să vorbească, dar ezită să o facă. Mai este ceva, Willy? Cred că ar fi mai bine să vedeți dumneavoastră. Intrigat de aerul misterios al tânărului, von Streinitz îl urmează îndeaproape pe poteca îngustă către capătul celălalt al taberei. Printre copaci zărește conturul întunecat al unei construcții simple. Un hambar care arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copleșește. Spatele și flancurile înțesate cu nemți formează în jurul clădirii un adevărat cordon al morții. Numai dinspre șosea nu se vede nici o mișcare. Încă. Am produs ceva agitație în sector. Se pare că au trimis împotriva noastră o armată întreagă. Intrigat de tăcerea celor din jurul lui, Marius lasă binoclul în jos. Ce s-a întâmplat? Există vreo problemă? Fixează cu atenție pe fiecare dintre ei, încercând să le înțeleagă ezitarea. Spuneți-mi ce aveți de spus. Întotdeauna a fost așa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
omăt și mireasmă de fân. Zâmbind dintr-o parte, verde, cu ochii tăiați sub sprâncene foarte negre, acum îl urmărea pe omulețul din pat. Din când în când cerca cu buricul degetelor căldura sobei. Părea că a uitat de lapte. Intrigat de stăruința cu care femeia rămânea în odaie, Zalomir se încăpățâna să tacă. Așa jumătate de om cum era, cu capul mare și ochelarii bulbucați care- i făceau pupila ciudată, de sticlă, ura femeile. Se temea de limbuția lor și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. Mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești în cap. Poveștile : mașinării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și învățasem să ies în afara ei, dar atunci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
enormă la gât, el susținând că acolo se află bomba atomică... Transmitea știri în univers în fiece dimineață... Ceea ce m-a atras la dânsul a fost faptul că scria, ba chiar comercializa, un leu broșura!, produsul confecționat cu grijă... Mă intrigase și chestia că Miron Radu Paraschivescu, în rubrica de Corespondență, un soi de poșta redacției vestită la vremea aceea, ținută în „Contemporanul“, îi răspunsese oarecum pozitiv, încurajându-l. Normal, M.R.P. nu știa de unde-i sosesc versurile! Și nici bolnavul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
from what I want ...sau așa ceva, depinde de zi... CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: 40 de zile Lucian Dan TEODOROVICI Faptul că Biserica Ortodoxă Română apărea, în orice sondaj al încrederii în instituții, de departe pe primul loc nu m-a intrigat niciodată: ba chiar mi se părea cumva neobișnuit ca Biserica să fie inclusă pe lista instituțiilor statului, întrucât introducerea ei crea de la bun început un handicap pentru celelalte. Biserica nu „concura“ de fapt nici la nivel administrativ, nici social, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
primit numele de "Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur". Prima definiție clară a numărului a fost datata prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei că sistem deductiv formalizat. Asemenea numere nesfârșite i-au intrigat pe oameni încă din antichitate. Se spune că atunci când Hispassus din Metapontum a descoperit, în secolul V î.Hr., că este un numar care nu este nici întreg (ex:1;2;...), nici măcar raportul dintre două numere întregi (precum fracțiile
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Mocanu Paula () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107377]
-
Un bărbat cu o calotă neagră pe cap cânta un psalm: Începutul vieții există la sfârșit. În aceeași zi, la Solna, Tua întâlnise din întâmplare un băiat, Natanael. Îl văzuse odată la un ceai dansant la o cunoștință și fusese intrigată de faptul că era invitat la dans de toate fetele, dar el nu invita pe nimeni. Acum schimbase cu el câteva cuvinte, după care se duseseră într-un parc unde se așezaseră pe o bancă plină de grafitti. Fuseseră tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
casă. Neavând alt chip de ales, tânărul apăsă clanța moale și dădu să tragă ușa. Dar spre spaima lui, ușa cea uriașă se mișcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scârțâit îngrozitor. Intimidat, așteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
negustorește, apoi le readuse din nou la linia primitivă. - S-a făcut! - Ura! zise Stănică, să mai bem un pahar. Nici nu știi ce înseamnă să faci alt contract aici. Vad comercial! Al dracului moș! - Care moș? întrebă, puțin cam intrigat de unele numeproprii, Felix. - Ha, ha, ha, râse Stanică, ce, nu știi? Localul ăsta eproprietatea lui moș Costache, și dumnealui e chiriaș. Coane Iorgule, îți prezint pe nepotul lui moș Costache. Domnul Iorgu întinse mâna și se înclină foarte respectuos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îndoială. De aceea, ca să-și ateste sieși solemnitatea sentimentului, luă tocul și scrise în caietul lui: "Iubesc pe Otilia." Apoi începu să se plimbe prin odaie. Aruncîndu-și ochii pe fereastra care dădea în curtea vecină, văzu o scenă care-l intrigă. Aglae, îmbrăcată, ieși pe ușă cu multă discreție și se îndreptă spre poartă. Puțin după ieșirea ei din casă, Aurica, tot îmbrăcată, crăpă ușa și urmări cu ochii pe mamă-sa. Când aceasta ieși pe poartă și se pierdu după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
porni cu regret spre ușă. Acolo se opri și spuse din nou Aurichii: - Când vei aduce la dreapta cale a credinței pe ovrei,vino, fiică, cu el să te sfințesc cu sfânta taină a cununiei. - Ce tot spune? întrebă Aglae, intrigată de misterioaselelui vorbe. - Nimic, mamă, așa vorbește el, nu știi că e bătrân șiglumește? Câteva zile Aglae nu mai călcă prin casa lui moș Costache, iar Felix și Otilia își continuară existența, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acestui cuvânt. Dar, în această confuzie între „chinezărie“ și grecitate, mai putem distinge și alt semn de fecunditate. De ce să nu uităm, la un moment dat, convențiile culturii, lectura valorilor pe epoci și stiluri, și să nu ne trezim, deodată, intrigați în fața lor, nemaiștiind cum să le numim și crezând că vin din altă lume? Și să recunoaștem astfel sâmburele lor de adevăr, ceea ce ne pare străin în ele, și ceea ce ne face să devenim stranii față de noi înșine. A apărut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nas la mirosurile de pe scară, lucrul acesta n-are să-l deranjeze pe înțeleptul tânăr. Dimpotrivă. Așa că își continuă dezinvolt conversația : — ...vremea s-a întâmplat să fie călduroasă, dar Brătianu cu căciula pe cap ! Un fapt care nu putea să nu intrige, dat fiind că el era unul dintre cei care țineau de cordoane ! Totuși, să vezi diplomații arborând cea mai adecvată ținută, iar prim-ministrul cu căciulă pe cap... Pentru ultima oară te mai uiți la pendulă și hotărârea ta de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că simte... Bineînțeles, nimeni nu o lua în seamă ! Și ce crezi ? Cam la vreun an după ce a murit madam Ana, primim o vizită. Un om pe care când l-am văzut de la fereastră - scund, îndesat, mai vârstnic- ne-a intrigat, pentru că atât de bănuitor s-a uitat în jur până să se hotărască să sune ! Și tot așa când l-am poftit sus ; eram înghesuiți în mansardă și nu ne făcea plăcere să primim în asemenea condiții, iar el, pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zîmbet. Privirea lui Mihai măsoară pe toți o dată, apoi se pleacă în farfurie, spre friptură. Cînd am aflat de plecarea tovarășei Barbu, m-am supărat, spune mustăciosul. Dar mi-am zis că cel în drept fiind bolnav... Acum, abia, mă intrigă, cînd am aflat adevărul. Oricum, cineva trebuie să dea socoteală! Mai ales că plecarea asta a fost inițiată și susținută de mine. După cîteva minute de tăcere, în care cei prezenți termină desertul și mai ciocnesc un pahar cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui i se pare un eșec. Dar este splendid!", i-am răspuns. Eșecul e locul de unde te ridici pentru a merge mai departe." Or, acum îmi scrie că se simte minunat și, lucrul cel mai extraordinar, îmi spune că îl intrig. Rareori se întîmplă ca un tată să își intrige copilul și cu atât mai mult când copilul e în condiția credinței. Mi s-a părut ceva înalt aici: sfânta Filozofie intrigă sfânta Credință!" Seara, provocat de discuția de ieri, Andrei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-am răspuns. Eșecul e locul de unde te ridici pentru a merge mai departe." Or, acum îmi scrie că se simte minunat și, lucrul cel mai extraordinar, îmi spune că îl intrig. Rareori se întîmplă ca un tată să își intrige copilul și cu atât mai mult când copilul e în condiția credinței. Mi s-a părut ceva înalt aici: sfânta Filozofie intrigă sfânta Credință!" Seara, provocat de discuția de ieri, Andrei a redeschis problema judecății, raționamentului și conceptului. "O reiau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, lucrul cel mai extraordinar, îmi spune că îl intrig. Rareori se întîmplă ca un tată să își intrige copilul și cu atât mai mult când copilul e în condiția credinței. Mi s-a părut ceva înalt aici: sfânta Filozofie intrigă sfânta Credință!" Seara, provocat de discuția de ieri, Andrei a redeschis problema judecății, raționamentului și conceptului. "O reiau - ne-a spus el - pentru că mă privește direct; este tot cazul meu aici. Am să încep cu câteva observații generale, apoi am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
credea și la judecata căruia era încredințat că va fi chemat, laolaltă cu toți trebnicii și netrebnicii acestei culturi, îl orbise, desigur, făcând din el nu un om, ci un mediu, care dobândise dreptul - asemenea tuturor celor ce și-au intrigat contemporanii, împingînd o comunitate înainte - de a fi măsurat cu o altă măsură. Am avut mereu senzația, în zilele acestea, că pripa lui neobișnuită se trăgea din dorința de a lăsa totul în ordine în jurul său. Într-una dintre dimineți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Carlos dialogul, adresîndu-se lui Celso. Le-a dus-o, spuse Arminda, dar Celso era Încă acolo. Lasă c-o duc eu! exclamă Daniel. — Dă-mi-o mie, spuse Julius. O duc eu. Dar În clipa aceea recunoscu privirea care Îl intrigase atît de mult. — Din tată-n fiu! exclamă Al Capone. Fernando Ranchal y Landron de Guevara! — Sărmanul Cano, murmură Julius. Profesoara de spaniolă, aia cam fandosită pe care-o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, le-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]