1,401 matches
-
trecem peste acest procedeu atât de fumat) și se Îndreaptă spre masă cu pași deciși („ce va comite?“ se Întreabă cititorul tradițional; „aoleu, acum o omoară!“, se va Înfiora cu răsfăț cititoarea tradițională); se apleacă puțin, atât cât să ne intrige pe toți, Întinde mâna În care se află țigara de foi și scutură fumul cu o distincție calculată În scrumiera de Limoges, destul de comună, aflată În partea dinspre el a mesei; În centrul scrumierei (mă uit cu toată atenția) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le las), o cheie atât de minusculă, că eu n-o pot vedea din unghiul În care mă aflu, s-ar putea să fie o cheie de aur sau de argint; ar fi bine să știm ca să putem urmări exact intriga; dacă deschide cu o cheie de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriu pe tablă; mă ridicam În picioare la ora lui Nicolescu (un profesor dur, ce nu ne scotea din „Proștilor!“) și rezolvam direct toată problema. Fiind În posesia acestor puteri ale inteligenței, am devenit brusc „matematicianul“ clasei, toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-ne și nouă din capul tău!“. Eu mă simțeam un fel de ales și le priveam cu condescendență bine jucată, afișând o apatică indiferență. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de teancul de hârtii pe care le-a scos la Îndemână, pe masă; ia o vedere alb-negru, o Întoarce pe fața adresei; „Salutări din munți, A.“ E adresată lui Aurelian Șondrea, București, strada Arbaletei 7; după ce va citi, se uită intrigat la fotografia ce reprezintă Peștera Pojarul din Munții Apuseni: o vegetație luxuriantă de stalactite și stalagmite dă o imagine fantastică, greu de receptat; În planul apropiat, formele calcaroase cresc din cadru spre cel ce privește, organizându-se În bulbi, petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mă apropii repede s-o Întreb ce face și cum se simte după vacanță. Margareta e o fată prea inteligentă, ca să nu știe de ce Îi dau târcoale; de aceea, mă ironizează fin, spunându-mi doar ce vrea, ca să mă intrige: „Am fost ieri la plimbare cu E. Nu cred să vină azi la școală!“. De-acum mă interesează numai ce-mi relatează despre E. De ce să nu vină? I s-a Întâmplat ceva? Este bolnavă? Iată Întrebări ce mă străbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mai este la fel de firească, ne vom despărți. (duminică) Ce performanță demnă de Ion Barbu! În dimineața aceasta, am făcut amor mai mult de o oră cu A. fără Întrerupere, vorbind la telefon În același timp. Mă surprind urmărindu-mă intrigat de această nouă ipostază de faun care posedă orice nimfă. (marți) Dragă Aurora, Citește aceste versuri foarte proaste, scrise de mine În liceu. Mi le-a cerut Mircea. Să-mi spui cât de rele sunt, asta mă interesează. În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plictiseam să ne observăm cât mai des. Ea era foarte serioasă și nu se Întorcea niciodată spre mine; trebuia să fac un mare ocol ca să ajung În traiectoria razei ochiului ei, căci altfel nu aveam cum să ne privim; mă intriga teribil faptul că ea nu părea curioasă să-mi Întâlnească privirile, nu făcea adică nici un efort să-mi vină În Întâmpinare, trebuia să inventez singur tot felul de manevre ca să venim În contact. Probabil că prefăcuta ei nepăsare (căci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care Îl Înțeleg, dar nu Îl și aprob.) (marți) Mă zbat și acum să Înțeleg ce a vrut să spună E. când m-a rugat să „mă cobor pe pământ“, să nu mai fiu „poet“; da, atunci am fost distrus, intrigat la culme, căci nu știam ce-ar fi trebuit să fac ca să mă lecuiesc de boala gravă de a fi „poet“. Câteodată, vorba unei femei cochete poate distruge un destin! (luni) Am o poftă perversă, când văd părul frumos desfoliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt acest damf imund, lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt, pentru ca, la Întoarcere, să am ocazia de a trece pe lângă gardul scund de lemn și să arunc o privire iscoditoare. Niciodată n-am văzut-o prin curte; nu mă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noi stăm fără a face altceva decât să ne uităm muți unul la altul. Sau poate că am făcut și altceva, dar nu Îmi mai aduc aminte eu. După ce-am plecat, am avut o stare difuză de dezamăgire; mă intriga faptul că E. mă purtase În camera ei, adică În intimitatea spațiului ei de visare, dar În același timp mă obseda Întrebarea dacă nu cumva o asemenea favoare o făcuse și altora, mai maturi și mai rafinați. De ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-a Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce fel de lucruri se ocupă critica și estetica europeană În timp ce la noi se discută Încă despre realismul socialist și despre măiestrie și meșteșug. (ieri) Ne batem cu bulgări de zăpadă la Muzeul Satului; aerul tare ne face exuberanți; mă intrigă o colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ideea de a mânca decât de perspectiva primei cafele cubaneze din viața ei, cafea pe care Thom o descrisese ca fiind „jumătate espresso, jumătate lapte condensat și jumătate zahăr”. În ciuda faptului că era practic imposibilă combinația, Kara fusese foarte intrigată de concept. Corpolentul detectiv se întoarse apoi către Rhyme și Thom. - Ați mâncat vreodată sandwichuri cubaneze? Sunt de departe cele mai bune. Dar pe Thom nu-l interesa absolut deloc mâncarea. Nici măcar Magicianul. - E timpul să mergi la culcare. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
informative devenise datoria patriotică a fiecărui britanic expatriat, ca și tombolele pentru strîngerea fondurilor de la club. Dansurile și petrecerile În aer liber, nenumăratele sticle de whiskey băute pentru a sprijini efortul de război (ca pe toți copiii, pe Jim Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În care asistase la partidele de bridge ale mamei sale, Încercînd să extragă o logică din expresiile „o pică“, „pas“, „trei cupe“, „trei sans-atuuri“, „dublu“, „redublu“, o convinsese să-l Învețe regulile și studiase chiar convențiile, un cod care Îl intrigase Întotdeauna. Cu ajutorul unui ghid al lui Ely Culberston, tocmai ataca cel mai dificil capitol dintre toate, despre licitarea psihică. Erau atîtea probleme, iar el trebuia să se joace cu o singură mînă. Totuși, dacă sarcina era prea obositoare, pleca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apucă de umăr. — Nu acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu ceva ce Își dorise - să se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris „Piccadilly“, „Knightsbridge“ și „Petticoat Lane“, și care marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice mai vîrstnice din lagăr se pretindeau privilegiate. Jim Își aminti un vers dintr-una din poeziile pe care doctorul Ransome Îl făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea Încredere În ea. Cu șase luni În urmă, cînd doctorul Ransome crezuse că Jim contractase pneumonie, ea nu făcuse nimic ca să-l Îngrijească, iar doctorul Ransome fusese obligat să vină În fiecare zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-mi dea o recompensă? Întrebă ea, cu cea mai blîndă nuanță de ironie În glas. Încurcat, Jim lăsă capul În jos. CÎt fusese bolnav, Încercase În mod greșit să o mituiască pe doamna Vincent cu promisiunea unei recompense, dar Îl intriga faptul că ei i se părea ilar refuzul de a ridica măcar un deget ca să-l ajute. Jim ezită, Înainte de a părăsi camera. Locuise cu doamna Vincent aproape trei ani și Încă Își dădea seama că o place. Era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie din nou copil, să-i facă nesfîrșitele servicii care Îl menținuseră În viață la Lunghua. În timp ce aduna În mîini apa rece de pe pista se zgură, Își aminti cum doamna Vincent refuzase să-l ajute cînd fusese bolnav. Totuși, Îl intrigase mereu felul ei de a mînca. Așteptă pînă cînd bău din mîinile lui. CÎnd termină, o ajută să se ridice. — Doamna Vincent, războiul s-a sfîrșit acum. Cu o grimasă, ea Îi Împinse mîinile deoparte, dar lui Jim nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la Auschwitz pentru că refuzasem să semnez angajamentul de loialitate față de Reichul german, cerut tuturor studenților olandezi. Nu i-am spus niciodată că acesta a fost motivul, deși adusesem vorba despre angajament, dar, într-un fel sau altul, pe măsură ce devenea mai intrigată cu privire la audierile din cazul McCarthy, a ajuns să mă creadă. Curajul meu o înspăimânta, vitejia mea nesăbuită o îngrijora și gândul la ele au convins-o că o piesă despre Amsterdamul sub ocupație o să fie cam incomodă pentru mine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Peter. Nu a trebuit să îi explic lui Susannah. Știa la ce făceam aluzie eu și sora ei. La superstiții, practici primitive și chipuri cioplite. Cuvintele pluteau în aer, gata să fie smulse de acolo. O înspăimântau pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și dăduse peste un soț al cărui univers se micșorase la dimensiunile unui seif. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mă deranjează. Am dat din cap în semn că nu. De două zile mă gândesc la asta. Distracțiile sunt singurul lucru garantat să mă scoată din starea asta. Ne-a luat o oră să ajungem acolo și l-am privit intrigată pe Ed cum intră într-o parcare privată chiar lângă intrare. —Cunoști pe cineva aici? am întrebat. — Firma noastră a făcut niște filmări aici, acum ceva timp. Ne-am dat jos din mașină și ne-am îndreptat spre o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]