1,291 matches
-
ridicolului îi permite lui Ioan Lăcusta să surprindă "luciditatea" socrului mic, Aurica Drâmbu, care ar vrea să privească cu un ochean "că Columb când a descoperit America" în sufletele invitaților (încep să bănuiesc aici ironizarea disimulata a personajului prozei de introspecție), ticurile verbale, supremul penibil al întregii "mise en scène": ăMaestrul Rosioru lua iar microfonul și-l duse lângă buzele sale rujate. "Deci, strigă el, dansul ratei! Cu mișcări! Când eu spun , dumneavoastră faceți așa! - si maestrul arată cum. Iar când
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o interioritate degradată. Introspecții vesele și triste vor organiza o viață după criteriile unei memorii capricioase. Baghiu introduce cu subtilitate în roman un filon memorialistic, al tatălui prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
tema unei noi expoziții ce s-a deschis la Primăria Timișoara (etajul I) în această săptămână. Autorul este Marius Mateaș. Intenția lui a fost aceea de „a reflecta impresii și tendințe din orașul natal. Cuvântul «oglindă» conduce la ideea de introspecție și de evaluare și este materializat în peisaje prin prezența apei, iar în naturile statice prin luciul metalului cizelat sau al sticlei. Clădirile orașului sunt frumoase și prin reflexia lor în apa canalului Bega sau pe bazaltul umed din Piața
Agenda2005-40-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284280_a_285609]
-
a recomandat traducerea în franceză a romanului La Coscienza di Zeno (făcută de Valéry Larbaud și de Benjamin Crémieux), limbă în care prozatorul italian a fost ceva mai bine receptat. Anii '30 au reprezentat perioada de glorie a romanului de introspecție psihologică, apăruse deja Freud, și literatura - sensibilă și ea la modificările începutului de secol - intră acum sub o nouă zodie. Schimbările se traduc și prin noutăți sub aspect tehnic și aceste ,impertinențe" (narative) au modificat cursul istoriei. Thomas Mann, Proust
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
temelor ne trimite cu gândul la compozitorul Dănceanu, care-i sugerează scriitorului cu același nume, ca toate secvențele cognitive expuse să fie anunțate utilizând tehnica leit-motivului. Ceea ce - după cum vom vedea - Liviu Dănceanu și face, cu multă acribie. Înclinația autorului către introspecție îl determină să procedeze la o tratare originală, într-o manieră expozitivă bivalentă. Pe de o parte, avem de-a face cu abordări monotematice, fiecare expozeu - cu titlul precedat de leit-motivul „despre” - reprezentând un univers aparte dar, în același timp
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
ușor suspicioasă. Cu doi înainte de moarte, o siluetă foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate în fundal și un ceas uriaș care, lipsit de limbi, este deja în eternitate. Ciudat, pentru un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
de pe Calea Victoriei ca să văd premiera cu spectacolul Premiera de (sau mai exact după) John Cromwell, în regia lui Theo Herghelegiu. Cea mai productivă în zona spațiilor și companiilor neconvenționale. Piesa este cunoscută iar subiectul o foarte bună chemare pentru o introspecție, teatrală, în culisele spectacolului și al tipologiei actoricești. De aceea, maniera de "teatru-n teatru" este poate cea mai bună formulă de tratare, o perspectivă tentantă atît pentru Teodora Herghelegiu, cît, mai ales, pentru cele două protagoniste, Clara Flores și
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni disputate ca obiectivitatea și subiectivitatea narativă, psihologismul și introspecția, autenticismul „experiențialist” sau ionicul thibaudetiano-manolescian. Studiul lui Hergyan le subsumează, diferențiat, caracterului confesiv comun, întemeindu-se pe cîteva observații de ansamblu, convingător sintetizate întrun capitol final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o poetică a confesiunii
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
unor dări de seamă lipsite de relevanță. S-ar putea chiar spune că menționarea astuțioasă a cronologiei accentuează și mai mult lipsa de orizont și de consecință a întâmplărilor. Cele patru zile nu sunt un interval magic, al revelațiilor și introspecțiilor decisive. Sunt doar un fragment din viața fără sens a cuvintelor și a oamenilor dominați de ele. În contrabalans, Faulkner atribuie un rol special personajului care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
Brăileanu, prefață de Jean Delumeau, Editura Univers, Colecția "Sinteze", București, 2000, 350 pagini, preț nemenționat. "Marea oglindă a lumii..." Într-unul din eseurile sale, Montaigne apela, dacă nu mă înșel, la formula "marea oglindă a lumii" pentru a desemna nu introspecția, ci mișcarea opusă, încercarea de a capta oblic, prin intermediul privirii celuilalt, prin reflexia împrejurărilor și a ocaziilor, realitatea subiectivă. În mod similar, volumul coordonat de Ștefan Borbély (Experiența externă, Editura Institutul European, Iași, 2001), se naște din dorința de a
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
interioare sub semnul unei tulburări endemice, al singurătății, al trecerii prin vămi dureroase, al unui soi de doliu anunțat în absența zeului și a referinței, epilogul fiind codificat prin sintagma "sunt prizonierul surdei mandragore". Nu este doar un act de introspecție, ci și un demers ontologic sub zodia crepuscularului și a pesimismului: "Desigur că Ťmă îndepărtez în mineť,/ în ceața asta blestemată/ care se lasă în creierul meu.// Dâra aceasta - cravata luminii,/ speranța salvării chinului meu,/ este un pas, numai un
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
particular - date, observații, măsurători - spre general - reguli de guvernare, legi, teorii) b) deductivă (care are direcția opusă celei inductive)? D. Cum îi place să preocesează informațiile: (a) în mod activ (se implică în activități fizice, în discuții) (b) reflexiv (prin introspecție)? E. Care este modul în care înțelege ceea ce învață: (a) secvențial (pas cu pas) (b) global (în salturi, având nevoie să aveți o privire globală asupra lucrurilor, făcând pași intuitivi - uneori fără să știe cum ajunge la soluții)? Nu trebuie
Părinți de succes: Verifică ce stil de învățare are copilul tău by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34936_a_36261]
-
vocabularul pasiv al multor vorbitori, astfel că decretarea ieșirii lor din circulație e o decizie riscantă. Asistăm totuși, adesea, la învechirea accelerată a câte unui cuvânt și putem verifica fenomenul nu numai prin frecvența înregistrărilor din internet, ci și prin introspecție și autoobservație: câți dintre noi, de exemplu, (mai) folosesc, în conversația curentă sau în diverse expuneri orale, cuvântul destoinic? Cuvântul provine din slavonă și este atestat încă din cele mai vechi texte religioase (din secolul al XVI-lea). Dicționarele actuale
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
predecesorii îl introduce în lumea proprie. Semnalele exterioare primesc replica din spațiul acesteia, care astfel o confirmă elegiac. Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus pe gînduri, aș vrea să mai ajung./ Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu./ Atîta
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
spune că Ansamblul ”Game” a fost unul dintre ”pilonii” de susținere a recent încheiatei ediții a Festivalului Internațional ”Meridian”, alături de ”Traiect”, Archaeus” ”Contraste” și ”Profil.” Mai mult decât spectaculoasă și spectaculară, apariția lor impune/induce de fiecare dată predispoziția spre introspecție, recursul la esența arhetipală a ființei, dar și o ”teleportare” în illo tempore, când ritualurile însoțite de instrumente percusive erau parte integrantă din viața omului arhaic... Programul a debutat cu piesa lui Gérard Berlioz, Mosgras Express pentru trei percuționiști. N-
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
din Viața, viața (1987) și a ciclului de Inedite cuprinse în volumul Locul și ceasul, un florilegiu al cărților lui Ion Horea, sub egida colecției BPT (1994). Eliptice, incisive, prozodic impecabile, versurile dau la iveală un disperat exercițiu cotidian de introspecție și consolare față cu ieșirea din cursă a propriei vitalități, față cu semnele senectuții și ale crepusculului inexorabil. O suită de exorcisme muzicale în contra suferinței și tăcerii așternute în chip de "temniță" scrie Ion Horea în spiritul și ritmul meditațiilor
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
cu luciditate ironică” (pag. 293, Corectitudine erotică și culpabilitate pornografică). Păi, sau sufletul se odihnește sau se auto-sondează... Mai mult, mă voi situa de partea feminismelor afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu oferă decât rețeta unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Cartea amanților „Cartea iubirii“, de Alice Ferney, care ar fi putut să se numească foarte bine și „Cartea amanților“, este unul dintre cele mai bine vândute romane contemporane. Autoarea face o atentă introspecție în sufletul unei femei, Eve, și în visele alteia, Pauline. Una dintre femei își depășește cu mult în înălțime iubiții. Cealaltă are de partea ei o inteligență sclipitoare. Înconjurate mai tot timpul de bărbați, femeile se simt dorite și, totuși
Agenda2004-18-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282379_a_283708]
-
vorbit mult despre scriitura feminină, și deși nu întotdeauna o asemenea încadrare este și relevantă pentru un text, acesta e primul lucru la care romanul Martei Cozmin, Primăvara la Zürich, pare să se raporteze. O scriitură discretă, predominant vizuală, preferînd introspecțiile simple și personajele fără volum. Deși subiectul cărții îl constituie intervalul în care o adolescentă plecată la Zürich pentru un tratament se convinge treptat că va orbi, boala rămîne într-un fundal care încarcă splendoarea peisajului cu tristețe sau cu
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
pozitiv, de pildă, modul în care autorul ocolește tentația unor rezolvări miraculoase, sau standardizate, sau sfătoase, preferând să exemplifice pe larg, prin cazuri reale, și să le analizeze pe acestea de o manieră care să dea satisfacție cititorului predispus la introspecție și de angajament personal. Nu poți să nu te întrebi, la finalul cărții, de ce psihologia și psihoterapiile, atât de pasionante, de implicate și de eficiente (pentru a nu mai vorbi despre provocările conceptuale pe care le ridică) rămân pe mai
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
de-a dreptul, „prejudicii literaturii engleze”. În ceea ce spune Baudelaire „există mult grohotiș romantic”, el fiind „un cârpaci în comparație cu Dante”, Poe era pueril, dezvoltarea lui se oprise la stadiul adolescenței, în vreme ce Valéry, prea sceptic ca să mai aibă convingeri, merge cu introspecția până la a ucide poezia însăși” (De la Poe la Valéry) În acest ultim eseu, Eliot își exprimă rezerva față de impasul literaturii ca „progres al conștiinței de sine”, gândind că efortul propriu literaturii europene, „extrema luciditate în legătură cu exprimarea și interesul extrem față de
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
a avut ca efect natural o operație de restrîngere a imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
valoare. Printre toți acești interpreți, Bianca Fota conturează adecvat, cu mijloace moderne, o Julietă gracilă, uneori tristă și totuși dornică de viață, desenând în spațiul scenic un personaj care se impune, cu excepția scurtului moment final, care pretinde o mai atentă introspecție a scenei respective. Recenta premieră a Baletului Operei Române din București este o realizare coregrafică împlinită dar, mai mult decât atât, ea evidențiază o bună orientare profesională a Simonei Șomăcescu, coordonatoarea acestui compartiment al Operei, care urmărește să deschidă atât
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
am descoperit o polifonie artistică emoționantă, am ascultat și am privit, de fapt, patru povești, patru tonuri, patru tipuri diferite de confesiune și de provocare artistică. Arta regizorului Alexandru Tocilescu a fost aceea de a incita la acest tip de introspecție, la acest tip de redescoperire a eu-lui artistic și uman al actorilor săi. O re-întîlnire teatrală este un nou moment, o etapă în care background-ul comun este punctul de plecare spre vibrațiile noi, pure, ale fiecăruia angrenat în mecanismul
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
și Tommy Lee Jones. Este drept, cuvintele lui McCarthy sunt acolo, bine puse și bine spuse, dar ele trasează nu doar o direcție de intepretare, ci și o stranie întoarcere a textului asupra lui însuși care-și are ca reflex introspecția personajului. Un alb și un negru devin la nivelul discursului „alb” și „negru”, viață și moarte, lumină și întuneric etc., însă printr-o inversiune semnificativă. Evit ceea ce ține de corectitudinea politică, așa cum face și dramaturgul; rolurile trangresează culorile și prejudecățile
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]