6,649 matches
-
care se sprijină actuala mentalitate dominantă. Și acum ajung la partea cea mai delicată a cazului acestei mirabile mogîldețe. În sinea noastră, majoritatea știm că Dan Puric spune adevărul și că, în materie de istorie a secolului al XX-lea, intuițiile lui sunt de bun-simț. Dar pentru că el are ceea ce nouă ne lipsește - nepăsarea de a-și pune pielea pe tipsia flagelării - lucrul acesta ni-l preschimbă într-o apariție pe care o judecăm în funcție de poziția pe care soarta ne-a
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
clasicismului restant a fost mai evidentă decît la Grigore Alexandrescu. Acest salonard și poet al conversației spirituale, născut întîmplător 1810, a debutat la 1832; prin forța lucrurilor, limbajul său poetic a trebuit să fie cel lamartinian. Scriitor sensibil și cu intuiție lingvistică precisă, Alexandrescu a optat pentru ceea ce, la 1830, reprezenta modernitatea; dar a crezut toată viața (ca retoricieni secolului al XVIII-lea și ca Heliade - maestrul detestat) că poezia se învață de la maeștri, că trebuie să cunoști regulile artei, că
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de aceea cred că una dintre calitățile esențiale ale unui astfel de performer este simplitatea. Cele două cărți prezentate mai sus au șansa întâlnirii cu doi cititori de excepție. Lectura lui Victor Rebengiuc este a unui profesionist, făcută cu multă intuiție, evitând astfel teatralismul manierist în capcana căruia pică mulți dintre confrații săi în astfel de situații. Textul este rostit firesc, cu accente ferme ce-l fac dramatic fără a cădea în exagerări, redând cu o desăvârșită finețe salturile neașteptate de la
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
formulă de cvintet. Împreună cu violistul Anatol Ștefăneț, a cărui muzicalitate frizează genialitatea, au evoluat bravii săi discipoli: Dorel Burlacu/instrumente cu claviatură, muzicuță; Vali Bogheanu/sax, flugelhorn, trompetă, caval, fluiere, bas, voce, claviaturi; Gari Tverdohleb/baterie, percuție, xilofon. Din nou, intuiția lui Ștefăneț s-a dovedit imbatabilă, prin cooptarea "sta-ru-lui în ascensiune" Alexandru Arcuș, un poliinstrumentist deja profilat, deși abia a împlinit 22 de ani. Reprocesând melosul nostru ancestral sub spectrul finelui/începutului de mileniu, Trigon creează o operă exemplară pentru
Culoare cosmopolită and discernămâCuloare cosmopolită and discernământ esteticnt estetic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7980_a_9305]
-
realizează că o parte din acele cuvinte nu sunt neutre, că unele își găsesc analogon-ul lingvistic în argoticele adolescentine. El observă că sunt cuvinte care stârnesc dezbateri aprinse și că elevii săi au simțul replicii sesizante, că inteligența și intuiția funcționează chiar și acolo unde exprimarea lasă de dorit. În film nu apare privilegiatul instrument orfic, poezia, pentru a îmblânzi demonii adolescentini, și eșecul se conturează mai bine nu ca eroare de sistem, ci ca posibilitate. Souleyman, băiatul de culoare
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
deloc. Teatrul azi ne ajută să nu ne pierdem memoria. Recentă și nu doar. Dincolo de cronicile punctuale, exercițiul de recuperare, laboratorul de cercetare teatrală mi se par lucrurile extrem de valoroase. Aici am găsit forța revistei. Iar timpul mi-a întărit intuiția. Încă ceva. Evoluția. Aici s-a născut și s-a format o echipă. Nu mare, dar solidă. Florica Ichim a selectat cîțiva tineri care, treptat, au învățat și alte meserii. Așa s-a născut altă valență majoră. Teatrul azi este
Forța unei reviste by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7831_a_9156]
-
ornamentală, un individ posedînd în schimb ego tumefiat și agresiv. Așa că literatura hasdeiană a încetat să existe aproape de la sine, intrată de acum în concurență cu cea a lui Eminescu, Creangă sau Caragiale. Hasdeu a înțeles, de data aceasta cu intuiție într-adevăr genială, că literatura scrisă de el era complet depășită, că nu mai rima cu noua stare de spirit; și atunci a abandonat-o. Examinată lucid, cu detașarea oferită de secolul și jumătate scurs între timp, literatura scrisă de
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese triumfător. Calitatea de căpetenie a acestei reușite bucăți o percepem abia astăzi, după trecerea anilor: este vorba de o intuiție verbală neobișnuită în epocă. Aceeași intuiție îl făcuse pe Hasdeu să nu comită în Ursita nici o stridență neologistică; dar în Micuța e ceva mai mult - fiecare personaj vorbește în jargonul caracterului său; termenii în limbi străine, întotdeauna cu funcție ironică
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese triumfător. Calitatea de căpetenie a acestei reușite bucăți o percepem abia astăzi, după trecerea anilor: este vorba de o intuiție verbală neobișnuită în epocă. Aceeași intuiție îl făcuse pe Hasdeu să nu comită în Ursita nici o stridență neologistică; dar în Micuța e ceva mai mult - fiecare personaj vorbește în jargonul caracterului său; termenii în limbi străine, întotdeauna cu funcție ironică, încheagă o atmosferă; Micuța pare scrisă
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
proclamase noua sentință. Eliberat, va încerca să agite spiritele în orășelul altminteri liniștit. Abia după plecarea lui, treziți la viață, cei câțiva simpatizanți abulici vor pune la cale dezastrul. Cu o cruzime, și de data aceasta, dincolo de bănuielile naivului Paulică. Intuiția dramei mărunte, pe care Cristian Teodorescu o posedă din plin, e totdeauna temperată de un efect care convertește amărăciunea în bun gust. Omul providențial al cârciumii lui Ștefan Theodorescu, Ion, sărbătorește ieșirea din burlăcie printr-o nebunie care-l va
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
și sensurile operei, nu are șansa de a-i revela acesteia bogăția de semnificații, nu îi poate demonta mecanismele subtile spre a o explicita în multitudinea de aspecte ce-o alcătuiesc, (...) opera literară rămîne un miraj care se îndepărtează progresiv". Intuiției critice nu-i rămîne decît "să aproximeze intențiile și toposurile creației vizate". Un citat din Caius Dobrescu, produs cu simpatie, reliefează așijderea această enigmă constitutivă a creației, refractară la conceptualizare, ce nu poate decît a-și recunoaște la un moment
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
vrut să-l oprească pe Dragoș Cojocaru, dar nu a mai apucat. Delictul s-a săvîrșit și cronica i-a apărut pe patru pagini în Convorbiri literare. Cititori, amuzați-vă! Anticipînd Nobelul Revista Timpul din Iași (septembrie 2009), grație unei intuiții fericite, se poate lăuda că a găzduit o recenzie a ultimului roman al Hertei Müller (Atemschaukel - Leagănul respirației, Editura Hanser, München, 2009, 304 pag.) înainte ca scriitoarea germană să primească Premiul Nobel. Recenzia, intitulată " Un dublu epitaf", îi aparține lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
Sebastian Reichmann și Dan Stanciu. Căci, la alt nivel, metehnele precedentei s-au perpetuat. Suprarealismul a devenit, dintr-un stil al frondei spontane, un simplu cod cultural. Ca atitudine de lectură, surpriza a fost înlocuită de toleranță. Iar ca detentă, intuiția a cedat în fața citatului. Însuși titlul e pe jumătate pus între ghilimele. Cum să nu fie? Cei doi poeți (pe care nu-i putem suspecta de vreo contrafacere) par să se fi întâlnit și ei întâmplător, ca în celebra formulă
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
un anumit tip de conștiință. Imaginea este un act, și nu un lucru. Imaginea este conștiința a ceva..." * ... O dialectică, nu materialistă, ci transcedentală, a cărei sorginte husserliană se pierde nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă. Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazată pe evidența unei experiențe privilegiate, ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul fenomenologiei de a rezolva problema. A pleca, în știință, de la un anumit "comportament simplist", ceea ce duce la așa-numita "conduită a
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
a oglinzii" - La conduite de miroir - după formula lui Georges Bachelard... prejudecată materialistă, schemă științifică primitivă. Prin această gândire materialistă, depășită, din fericire, aventura spațială modernă n-ar mai fi fost posibilă. Suntem mai liberi decât ne-am putea închipui... Intuițiile științei materialiste, intuiții grosolane, bazate pe evidența unei "experiențe privilegiate", ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. Una din aceste intuiții, care în fond reprezintă o scleroză a spiritului științific, este tendința de a cerceta lucrurile pornind de la un
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
conduite de miroir - după formula lui Georges Bachelard... prejudecată materialistă, schemă științifică primitivă. Prin această gândire materialistă, depășită, din fericire, aventura spațială modernă n-ar mai fi fost posibilă. Suntem mai liberi decât ne-am putea închipui... Intuițiile științei materialiste, intuiții grosolane, bazate pe evidența unei "experiențe privilegiate", ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. Una din aceste intuiții, care în fond reprezintă o scleroză a spiritului științific, este tendința de a cerceta lucrurile pornind de la un anumit comportament simplist
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
fericire, aventura spațială modernă n-ar mai fi fost posibilă. Suntem mai liberi decât ne-am putea închipui... Intuițiile științei materialiste, intuiții grosolane, bazate pe evidența unei "experiențe privilegiate", ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. Una din aceste intuiții, care în fond reprezintă o scleroză a spiritului științific, este tendința de a cerceta lucrurile pornind de la un anumit comportament simplist... la conduite de miroir (iarăși), prejudecata materialistă, sub-stanția-lizată, schemă științifică primitivă. Orice măsură intraelectronică fiind inconceptibilă, interiorul electronului este
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
de mulți, dar fără inteligența și farmecul său personal), al înregistrărilor și scrierilor sale. Dar în acea perioadă, firește, nici măcar nu visam că imaginea ce mi-o formasem despre el din cărțile și muzica lui (în mare parte prin simplă intuiție, cum mă făleam mai târziu), avea să-mi fie confirmată într-o bună zi de omul Bernstein în carne și oase; imaginea unui poet (cu aceeași sensibilitate și căldură a sufletului ca atunci când scrisese un mișcător poem despre o fată
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
video. La prima mînă neinspirată, superficială. Și arogantă față de spectator. Probabil că și lipsa de idee de costum gîndit pentru fiecare personaj amplifică senzația de praf de pe scenă. După părerea mea, regizorul Felix Alexa și-a ales bine actorii, cu intuiție, cu atenție (mai puțin "domnișoarele". Acolo e jale.) Aici e și paradoxul, cumva. Fiecare este la locul lui, dar este suficient? Unde e provocarea? Cum exploatezi opțiunea, cum îi conduci spre resursele interioare, știute sau nu? Cu această distribuție, și
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
Alexandru George. Cum spuneam, criticul Alexandru George este cel mai bun comentator al prozatorului Alexandru George. Nici nu este foarte greu dată fiind poziția cu totul privilegiată în care se află. Pentru că, spre deosebire de toți ceilalți critici nevoiți să-și folosească intuiția, inteligența, imaginația pentru a încerca să ghicească ce se află îndărătul unor rânduri tipărite, criticul Alexandru George știe tot ce mișcă în mintea prozatorului omonim. De aceea, explicat de el, un roman precum Simplex se dovedește mult mai complex și
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
Eremia la o societate unde trăiesc oameni. Dacă manuscrisul ar fi ajuns în Franța și romanul ar fi apărut acolo, e foarte probabil că România ar fi avut propriul ei Orwell. În afară de aceasta, autorul român a dat dovadă de o intuiție extraordinară, prevăzând, în anii 1956-8, nu numai diverse manifestări din epoca Marelui Granit Ceaușescu, dar și revolta populară care va doborî dictatura (foarte asemănătoare cu scenele din decembrie ´89). Iată deci, câteva motive care mă fac să cred că romanul
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
mai atenți și mai profunzi observatori a fenomenului artistic. Dotat el însuși cu o reală îndemînare pentru desen, exersîndu-se constant și în pictură, de altfel a și deschis cîteva expoziții personale, posesor al unei inteligențe și al unei capacități de intuiție cu totul neobișnuite, Marin Sorescu nu a ratat nici un prilej de a-și mărturisi admirația pentru artele plastice și pentru artiști deopotrivă. Ba chiar solidaritatea lui cu acest domeniu a fost atît de puternică încît, atunci cînd i s-a
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare unică, Marin Sorescu surprinde cîteva trăsături esențiale în opera și în structura psihologică a unor artiști greu de citit în profunzime și pentru oameni de specialitate cu multă experiență. Despre percepția falsă a lui Brâncuși, de pildă
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
corpului ca atare, personajele nu capătă, cum s-ar cuveni în asemenea translații, nici un bonus. Sunt aceleași replici, învățate riguros de mai bine de un deceniu, sunt aceleași intrări în culise pe care, înainte, simpla focalizare le deferea, fără recurs, intuiției libere. Distanța dintre cel care concepe, neapărat în scris, povestea și cei care, neapărat rătăciți, o trăiesc e, însă, ceea ce l-a făcut pe Agopian să întrevadă în această schizoidie a ipostazelor posibilitatea - singulară - a adaptării. Nimic, nici măcar piesele propriu-zise
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
stabili echilibruri afective, sub semnul suferinței expiatoare: "Suferința e aceea care dă valoare extravaganței, răscumpărînd-o. Căci fără suferință, ea nu-i decît bufonerie". E un joc de oglinzi ideatice, cu un considerabil cîștig literar. Substratul lor pare a fi aceeași intuiție nietzscheană a "erorii fundamentale" a cărei proiecție în înțelegere "nu înseamnă a suprima greșeala". Totul e posibil și totul imposibil în lumea rațiocinării ca și a confesiunii noastre, în acord sau în dezacord cu comportamentul nostru, cu contextul mundan. De
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]