4,844 matches
-
spiritul unei personalități ca aceea a lui Eugène Ionesco. Sînt mulți cei care montează piesele acestui dramaturg, dar puțini sînt cei care descoperă cu adevărat subtilitatea, filosofia textelor, mecanismul prin care Ionesco observă lumea și pe sine însuși. Puțini îl intuiesc cu adevărat, puțini desfac cuvîntul și universurile, drumul lui Ionesco către cunoașterea de sine, către ceea ce am putea numi identitate. Opera acestui scriitor, de la o replică la o notă, la o observație, este un prilej major de provocări spirituale. Neliniștile
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
făcut cu ochiul complice acolo unde, parcă, te-ai rătăcit, aduce un farmec aparte seducției. Este o intimitate care se instalează, un soi de reciprocitate în relație. Fantastic!... Nu întotdeauna, însă, și nu cu oricine. Ca să-l decodifici, ca să îi intuiești ironia, zîmbetul, capcanele, trebuie să porți și tu anumite semne care să-ți înlesnească întîlnirea. Eu cred că Alexandru Dabija este un artist din universul lui Eugène Ionesco. Rebel, nonconformist, într-o relație specială cu cuvîntul, cu lumea, cu vremurile
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
prețuire pe care ne-o dăm nouă înșine pe nesimțite, chiar prin această însușire uzurpăm noi prețuirea celorlalți, și ea e de obicei cea care ne așează deasupra lor, mai mult decât nașterea, înaltele funcții, și chiar talentul". Nu-l intuiți aci pe Cioran? Merg mai departe și vă mărturisesc, că mă regăsesc și eu în Maxima lui La Rochefoucauld, chiar dacă sună prea orgolios să găsesc asemănare cu mine. De ce asemănare? Am fost mirat, de exemplu, că la 72 de ani
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
este un dat al ființei noastre. - Sunt absolut de acord cu această observație. Este un dat universal! Condiția aceasta de „prizonierat psiho-mental!" -agreez această sintagmă - este una a trupului; este o condiție biologică, a materiei... - ...care subjugă spiritul. - Cum bine intuiești, în această situație este vorba de „trezirea spiritului". Mi-am pus, de asemenea, problema revitalizării muzicii în actualul context cultural. Ea are, cred eu, o misiune mai mare decât celelalte arte. Din punctul meu de vedere o consider cea mai
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
La fel de elevate. Nu pe stadioane. Nici în piețe publice. Cum este la modă în zilele noastre. - înțeleg că ritualul în care este implicată muzica se poate adresa și unei singure persoane, într-un dialog direct între creator și receptor. - Ai intuit bine! De multe ori, poate, nici nu este nevoie de un receptor. Este suficientă relația între muzician și această instanță transcendentală. Fie, te adresezi energiilor unui copac, ale unui munte; .este suficient. - Octavian Nemescu, ai fost interesat de problema structurii
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
depreciat. Mîndria că am petrecut ceva timp cu Jarek Godun, că am făcut proiecte împreună, că ne-am sfătuit pentru altele, că am petrecute ore de taifas cu prieteni de suflet, că ni s-au întîmplat seri unice, că am intuit calitatea omului din el, a acestui tip care mai știe ce este jovialitatea. Și loialitatea. Și devoțiunea. Și pasiunea. Jaroslaw Godun, spuneam și altă dată, este funcționarul atipic. Teolog de profesie, format într-o spiritualitate profundă, într-o atmosferă a
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să constați că în jurul aforismului nu a crescut în timp o familie de cuvinte ieșite din flexionarea rădăcinei comune, derivațiile lexicale fiind ca inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu sînt neapărat aforistice, dar cea de-a treia da
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
face altceva decît să se autocontemple la nesfîrșit, într-un exercițiu narcisistic fără precedent. Trandafirii, magheranii, crinii, nalbele, garoafele, gherghinele din poezii sunt de fapt Dimitrie Anghel în persoană, multiplicat la nesfîrșit, proteic în forme, parfumuri și culori... Poetul a intuit în flori simbolul perisabilității, al efemerului. Invazia florală nu semnifică aici renașterea naturii, dimpotrivă: florile se veștejesc mereu, își transmit imaterial parfumul, se află în pragul scuturării, își contemplă petalele căzute. Apar surprinse în clipa lor ultimă, ca năvală finală
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
nu e de găsit decît în inspirația celor care l-au zugrăvit cu pasiune de cronicar. De la Constantin Bacalbașa pînă la Ioana Pârvulescu, de la Nicolae Iorga pînă la Henri H. Stahl, o tentă de melancolie surdă le străbate tomurile. Parcurgîndu-le, intuiești prea bine că Bucureștiul mai mult a fost decît este. Dintre autorii cu reazem cultural și viziunie istorică care s-au aplecat asupra orașului de pe Dîmbovița, Constantin C. Giurescu e un nume de referință. Lucrarea sa, apărută în 1966, republicată
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
cu bulevarde și cu magistrale construite cu încetul după model occidental, cu berăriile întinzîndu-se sub umbra copacilor și cu palatele ascunse îndărătul zidurilor de verdeață, sau cu zecile de cofetării din centrul orașului - toate aceste „fantome" urbane ajută cititorul să intuiască atmosfera de odinioară a Capitalei. „Cofetărie vine de la cofeturi, care în limba veche românească înseamnă bomboane, zaharicale; iar cofeturi vine din italiană (confetto) fie direct, fie prin intermediar neogrec (confeta). În tariful din 1727 alcătuit de austrieci pentru Oltenia, dar
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
pe care i-l face G. Călinescu lui Nicolae Iorga, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nu este deloc encomiastic. Fără să facem, Doamne ferește!, protocronism, astăzi ne este mai limpede decât în 1941 că geniul lui Iorga a intuit, cu ani și chiar decenii mai devreme, câteva dintre direcțiile noii istoriografii, ce va apărea în siajul școlii de la Annales. Și nu prin observații fulgurante, ci prin cercetări ample. Istoria mentalităților sau istoria vieții cotidiene sunt categoric prezente, chiar dacă fără
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
de vedere. Pentru ce trăim aici, însă, găsesc că este o realitate care nu-mi amenință definitiv visele. În creația lui Claudiu Goga, aparent nimic nu iese spectaculos în evidență. Mergi în ritmul ei, de cele mai multe ori alert, parcurgi și intuiești povestea, dar nu ai timp pentru meditații. Te trezești la sfîrșit aplaudînd. Abia după aceea se decupează, rînd pe rînd, toate intențiile și direcțiile de scenă. Există un echilibru desăvîrșit al construcției, un concept scenografic al Liei Dogaru ce sugerează
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
azi e că, timp de opt ani, între 1932 și 1939, Papadima avea să intre în rutina criticii de întâmpinare, oficiu pe care avea să-l întrerupă odată cu plecarea în Germania grație unei burse Humboldt (1939-1941). După întoacerea în țară, intuind că ordalițiul critic nu se numără printre calitățile sale predilecte, Papadima va renunța la cadența foiletonului de gazetă, spre a se dedica unor ramuri care se potriveau mai bine naturii sale laborioase: istoria literară, folcloristica și eseistica. Cedând însă imboldului
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
o uvertură, comparabilă cu libretul pe care crește opera. De altfel, cititorul este indirect avertizat asupra „refracțiilor” identitare în prisma exilului. Iannis Giorgiadis crede că un om este format din alți oameni, meditează empiric asupra stărilor apei - lichidă și solidă, intuind în sens heraclitian caracterul ireversibil al curgerii timpului. Ubicuitatea emigrantului (care „în patrie este prezent în amintirea celor care l-au cunoscut iar în țara de adopție, este ca și absent fiindcă nu există cineva care să-și amintească de
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
într-o bună zi/ cel-fără-de-început/ se naște în creierul tău, ce te faci?/ Ce te faci când bradul este mai înalt decât încăperea,/ când peștele este mai mare decât râul?” (p. 60). Dar nu numai. Un timpan expert ar putea intui și ecouri din Eminescu: „Altădată orele țineau cât anii,/ acum anii zboară ca orele” (p. 14). După cum, nu-i așa „Anii tăi se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca veacuri”. Sau Poem comic (pp. 80 - 81), care conține
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
catedră și neavînd nici o gesticulație a mîinilor. Un trup inert căruia numai mimica și peristaltica lexicală (dialectica) îi țineau loc de spirit. Cu alura aceasta de pedagog pasiv a putut isca un cîmp de fascinație care azi e greu de intuit.
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare, încît rezultatul e adesea deprimant. Ioana Revnic a intuit asta, de unde și postura ofensivă în care și-a gîndit cartea. În loc să intre în pielea unei înregistratoare pasive, martoră scrupuloasă a persoanelor din fața ei, autoarea pășește pe scenă și își regizează interviurile. De aceea, fiecare dialog e precedat de o
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
căutându-le sens. Am fi înclinați să riscăm o afirmație referitoare la presiunea dogmatică a epocii în care creează, citind în această atitudine gestul retragerii artistului din lume. Se va întâmpla și acest lucru, însă ceva mai târziu. Ileana Pintilie intuiește exact această particularitate și caută în notele, schițele și caietele cu însemnările zilnice ale artistului drumul pe care se duc arta și căutările sale, anume acela de a găsi în natură legile după care trebuie scrisă civilitatea. Floarea de păpădie
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
iasă dintr-o ședință importantă în căutarea unei idei; câteodată izbucnea în râs când nimeni altcineva nu râdea, sau adormea în mijlocul unei adunări. Deși politicos cu toată lumea și foarte popular printre rezidenți, nu părea să împărtășească sentimentele lor. Samson îi intuia ambivalența față de oameni și loialitatea mai mare față de creierul său în sine decât de personalitatea pe care o determina. Poate că din cauza asta, cu trecerea anilor, practica mai puțin medicina și petrecea mai mult timp în laborator, de unde ieșea numai
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
în urmă 40 de ani. După asemenea crize, avem o singură certitudine: că lumea se va schimba", a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, citat de Hotnews.ro. "Lumea se schimbă. Nu știm însă cum va arăta ea. Poate tinerii pot intui...", a mai spus guvernatorul.
Mugur Isărescu: Lumea se schimbă. Nu ştim însă cum va arăta ea () [Corola-journal/Journalistic/52894_a_54219]
-
mereu că spiritul Europei se află la un pas de extincție și că tiparul ei de cultură e în destrămare galopantă. De aceea, cusurgiii care intră în pielea unor profeți ai pierzaniei, prezicînd tocmai colapsul pe care Spengler l-a intuit acum un secol, dovedesc nu doar lipsă de tact, dar chiar o gravă inadecvare la exigențele momentului. Dar cum într-o epocă un intelectual nu-și capătă noblețea decît așezîndu- se într-o flagrantă inadecvare față de ea, Roger Scruton e
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
școala lui Heliade”, aderînd instinctiv la cadența de inspirație lamartiniană și utilizînd un limbaj intens-neologic; debutul din 1842, cu lamartiniana O fată tînără pe patul morței, se produsese în revista lui Heliade „Curier de ambesexe”, iar prezentarea elogioasă a maestrului intuia în debutant un discipol sigur. Spre deosebire însă de Cîrlova, Bolliac, Alexandrescu etc., noul venit manifestă rapid o dispoziție de versificare ieșită din comun. Imediat după debut începe să improvizeze cu grație, să se joace cu ritmurile și cu metrii
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
o puzderie de sinonime: Dumnezeu, entelehie, duh sau principiu - drama minții sale nestînd în alegerea expresiilor, ci în lipsa aderenței la fundament. Scolasticul nu are organ pentru temeiuri și origini, de aceea e mereu în condiție seculară, asta însemnînd că, deși intuiește că ateismul în care se complace nu are sens decît prin sacrul la a cărui denaturare a contribuit, el simte că poate trăi foarte bine și așa. Și, neavînd organ pentru origini, își construiește totuși un aparat sofisticat pentru a
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
pocăință“ (metanoia, transfigurare prin revelație) și doar un suflet atins de pocăință poate vedea spiritual acele lucruri pe care nu le poate înțelege logic. Aceasta e logica lui Nesteruk. Numai că, la așa accent retoric, nu ți-e greu să intuiești că un fizician, pus în fața îndemnului de a gusta din fructele pocăinței, va închide repede cartea. De aceea, volumul de față nu convinge decît pe cei predispuși să fie înduplecați în această privință, un matematician fidel logicii domeniului său neputînd
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de accente docte. Cine deschide volumul Rămînerea trecerii, al cărui titlu invită la răsuciri dialectice în marginea oximoronului conținut, va intui repede înlesnirile de limbă: e vorba de un instinct de esență prozodică, care face din autor un mînuitor simandicos de vocabule savante. Ciudățenia este că instinctul acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un intelectual la care
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]