3,161 matches
-
jumătate de mileniu (Renașterea) față de Est. După anul 1964, învățământul tehnic-profesional, liceele industriale și facultățile tehnice s-au extins. Dar Inventica rămânea mai mult o disciplină de învățământ decât un proces real, organizat și materializat în artefacte și tehnologii. Astăzi, inventatorii premiați internațional se plâng de imposibilitatea fabricării în serii mici a dispozitivelor concepute. În locul uzinelor de ieri, unele dotate cu mașini-unelte scumpe, au apărut, în cazurile cele mai bune, terenuri de vânzare. Acareturile vechilor CAP-uri și multe din fostele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
speculațiilor la burse și aplicarea civilă a inovațiilor militare. Astfel încât, Statul se implica atât în folosirea forței de muncă, cât și în menținerea unei piețe de desfacere, precum și în politicile din domeniile cercetării și dezvoltării. S-au schimbat și condițiile inventatorului. Din "solicitator" de resurse, el a devenit "investitor responsabil". Întrucât economia bazată pe invenții este și aventuroasă, a trebuit să se strângă legăturile cu financiarii și să se pună un accent mai mare pe serviciile de vânzare, pe servicii în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scopul religiei. Ea ne îndeamnă spre buna dispoziție, care este sinonimă cu adevărata credință, respingând proasta dispoziție, care trimite spre ateism. Unele contribuții la criza conștiinței europene de la sfârșitul clasicismului le-au adus și slujitorii științei matematizate a naturii și inventatorii de mașini deveniți ingineri, care s-au implicat în "prima fază a revoluției industriale moderne". Reamintim că în urma acestor schimbări ale mijloacelor și formelor de organizare a activităților a început modernizarea economică. Îndeobște, ea se rezumă la subordonarea agriculturii față de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pare că hiatusul se manifestă nu numai la noi, ci și în alte locuri din Europa și din lume. Probabil că s-a intrat într-un alt fel de stil și ritm, al dezvoltării culturale prin intermediul unor echipe, grupuri de inventatori și creatori, în centre aflate în rețele construite fie după principii și norme mai puțin transparente, fie ignorând importanța principiilor care pot fi și echivalente cu temeiurile. Internetul aduce mereu noutăți din aproape toate subiectele imaginate de intelectuali curioși. Dacă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
desemn orginal" al lui Etienne Azambre, Le Printemps, un Studiu de cap, "desemn original în conté" de Gh.D. Mirea și o litografie originală de Constantin Artachino a lui Anton Bacalbașa, căruia îi este dedicat și un eseu de către George Ranetti. Inventatorul lui Moș Teacă era un fin polemist al vremii, astfel că apropierea de I.L. Caragiale, cu care colaborează la Moftul român, nu era întâmplătoare, iar gazetarul înființează propria sa gazetă, Adevărul literar. Sunt reproduse un portret al lui Etienne Azambre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
distracție, pe baza diminuării valorilor sociale și culturale, și nu a promovării lor. Cu alte cuvinte, au existat, de-a lungul secolelor, manifestări culturale care, deși nu semănau celebrelor parcuri te-matice contemporane, erau în general destinate ma-selor și pe care inventatorii parcurilor tematice contemporane le-au folosit ca sursă de inspirație. Unul dintre primele spații destinate distracției a fost agora în Grecia antică, o zonă delimitată din oraș care funcționa ca piață și loc de adunare pentru orășeni și străini. În
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un nor, o pietricică, o picătură de lichid, dar niciodată un ceas sau un telescop. De unde concluzia, formulată în paragraful al III-lea din capitolul al II-lea al cărții sale: „Nu poate exista proiect fără un proiectant; invenție fără inventator; ordine fără alegere; aranjament fără cineva capabil să aranjeze; utilitate și relație cu un scop fără cel care este orientat spre un scop; mijloace adecvate unui scop și executându-și misiunea prin împlinirea scopului fără ca scopul să fi fost luat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
al mesajelor divine, eul creator nu-și poate aroga niciun merit personal. Este, de asemenea, demn de consemnat faptul că, în pledoaria să de extracție pur ebraică, Blake nu ezită să ironizeze implicit mitul platonician al zeului Theuth (Thoth), presupusul inventator al meșteșugului scrisului, fiindcă, în convingerea să, Dumnezeu singur este responsabil de epocala descoperire: "Reader! [lover] of books! [lover] of heaven, / And of that God from whom [all books are given,] / Who în mysterious Sinais awful cave / To Mân the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este cea cvadrupla" (1969, p. 29). 175 Apropierea nu este fortuita. Cititorul trebuie să aibă în vedere faptul că Blake este un apologet fervent al artei creștine timpurii, în special al lui Fra Angelico, pe care îl consideră atât un inventator care actioneaza sub impulsul inspirației divine, cât și un sfânt. Pentru mai multe amănunte, cf. scrisoarea adresată de Samuel Palmer lui Gilchrist (Bentley Jr., 2004, p. 392). 176 Pentru detalii suplimentare, cf. Berlin, 2001, pp. 84-87. Desigur că resping aici
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fie neadevărat. E ca o apă tulbure în care Lică, bun cunoscător de oameni, aruncă mereu momeala"26. Lucrarea dedicată scriitorului șirian pune în evidență subtilități deosebite ale criticului care, fără a-și fi revendicat vreodată veleitățile de descoperitor sau inventator, a străbătut drumuri nebănuite până atunci în sondarea universului slavician. Antologică este, în acest sens, partea a IV-a a studiului, gândită ca o secțiune conclusivă a acestuia. Ea se deschide cu o întrebare extrem de dificilă pe care criticul o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
că am înțeles adevăratul sens al demonstrației? Am fi înțeles-o și când, printr-un efort de memorie, am fi devenit capabili să repetăm această demonstrație prin reproducerea tuturor acestor operațiuni elementare în exact aceeași ordine în care le aranjase inventatorul? Evident că nu, tot nu am fi deținut întreaga realitate, deoarece ne-ar fi scăpat complet acel nu-știu-ce care face unitatea demonstrației. Analiza pură ne pune la dispoziție o mulțime de procedee a căror infailibilitate ne-o garantează; ne deschide
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
putut-o muta, de asemenea, fără să încalce regulile jocului. Înseamnă să-ți dai seama de rațiunea intimă care face din această serie de mutări succesive un tot organizat. Această însușire îi este cu atât mai necesară jucătorului însuși, adică inventatorului. Dar să lăsăm comparația aceasta la o parte și să revenim la matematică. Să vedem, de exemplu, ce s-a întâmplat cu ideea de funcție continuă. La început nu era decât o imagine sensibilă, de exemplu cea a unei urme
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
putem înțelege dacă nu cunoaștem buretele viu care i-a imprimat exact această formă. Așa se face că vechile noțiuni intuitive ale înaintașilor noștri, chiar dacă le-am abandonat, își păstrează încă amprenta asupra eșafodajelor logice cu care le-am înlocuit. Inventatorului îi este necesară o asemenea privire de ansamblu; de asemenea, ea îi este necesară și celui care vrea să-l înțeleagă cu adevărat pe inventator; poate logica să ne ofere această privire de ansamblu? Nu; însuși numele pe care i
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
le-am abandonat, își păstrează încă amprenta asupra eșafodajelor logice cu care le-am înlocuit. Inventatorului îi este necesară o asemenea privire de ansamblu; de asemenea, ea îi este necesară și celui care vrea să-l înțeleagă cu adevărat pe inventator; poate logica să ne ofere această privire de ansamblu? Nu; însuși numele pe care i l-au dat matematicienii ar fi de ajuns pentru a dovedi acest lucru. În matematică, logica se numește Analiză, iar analiza vrea să spună divizare
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pentru invenție. Dar în momentul formulării acestei concluzii, mă simt cuprins de scrupule. La începutul acestei prelegeri, am făcut distincția între două feluri de minți matematice, unele logice și analiste, celelalte intuitive și geometrice. Ei bine, și analiștii au fost inventatori. Numele pe care le-am citat mai devreme mă scutesc de alte precizări. Există aici o contradicție, cel puțin aparentă, care se cere explicată. Mai întâi, poate să creadă cineva că acești logicieni au procedat întotdeauna de la general la particular
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ghid este, în primul rând, analogia. De exemplu, unul dintre raționamentele dragi analiștilor este cel care se bazează pe folosirea funcțiilor majorante. Se știe că acest raționament a fost folosit deja pentru rezolvarea mai multor probleme; atunci care este rolul inventatorului care vrea să-l aplice unei probleme noi? Mai întâi trebuie să recunoască analogia acestei probleme cu cele care au fost deja rezolvate prin această metodă; apoi trebuie să-și dea seama prin ce diferă această nouă problemă de celelalte
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
întotdeauna evidente, dar aș putea găsi unele în care ele ar fi mult mai bine ascunse; adesea, pentru a le descoperi, îți trebuie o perspicacitate deloc obișnuită. Ca să nu le scape aceste analogii ascunse, cu alte cuvinte, pentru a fi inventatori, analiștii trebuie fără ajutorul simțurilor și al imaginației să aibă sentimentul direct a ceea ce face unitatea unui raționament, a ceea ce constituie, ca să spunem așa, sufletul și viața intimă a raționamentului. Când vorbeai cu dl Hermite, nu-ți evoca niciodată o
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
care, așa cum am văzut, nu este întotdeauna infailibilă, ei pot să avanseze fără teama de a se înșela. Așadar, fericiți cei ce pot să se lipsească de acest ajutor! Sunt de admirat, dar sunt atât de rari! Așadar, vor exista inventatori și printre analiști, dar aceștia vor fi puțini. Cei mai mulți dintre noi, dacă am vrea să avem o privire de ansamblu doar prin intuiția pură, ne-am simți cuprinși de amețeală. Această slăbiciune are nevoie de un baston mai solid, și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
țintă frumoasă pentru filosofii care nu acceptă ca logica să fie totul. Dar nu doresc să mă plasez de partea acestui punct de vedere, pentru că nu așa vreau să pun problema. Acest instinct despre care tocmai am vorbit este necesar inventatorului, deși la prima vedere se pare că ne putem lipsi de el pentru a studia știința odată creată. Ei bine, ce vreau să cercetez este dacă e adevărat că, odată ce am admis principiile logicii, putem, nu spun să descoperim, ci
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
le examinează unul după altul pentru a putea face alegerea. Aici eșantioanele ar fi atât de numeroase, încât nu ți-ar ajunge o viață să le examinezi. Nu așa se petrec lucrurile. Combinațiile sterile nici măcar nu se prezintă în mintea inventatorului. În câmpul conștiinței sale nu vor apărea niciodată decât combinații cu adevărat utile, și alte câteva pe care le va arunca, dar care participă cât de cât în caracterele combinațiilor utile. Totul se petrece ca și cum inventatorul ar fi un examinator
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
se prezintă în mintea inventatorului. În câmpul conștiinței sale nu vor apărea niciodată decât combinații cu adevărat utile, și alte câteva pe care le va arunca, dar care participă cât de cât în caracterele combinațiilor utile. Totul se petrece ca și cum inventatorul ar fi un examinator de gradul doi, care nu trebuie decât să interogheze candidații declarați admiși după o primă probă eliminatorie. Dar ceea ce am afirmat până aici este ceea ce se poate observa sau deduce atunci când citim scrierile geometrilor, cu condiția
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mașini, oricât de perfecționată o presupunem a fi. Nu e vorba doar de aplicarea regulilor, de fabricarea a cât mai multor combinații posibile conform unor legi fixe. Combinațiile astfel obținute ar fi extrem de numeroase, inutile și greoaie. Adevărata muncă a inventatorului constă în alegerea între combinații, în așa fel încât să le elimine pe cele care sunt inutile sau, mai degrabă, să nu se obosească să le mai facă. Și regulile care trebuie să ghideze această alegere sunt extrem de fine și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
natural pentru eleganța matematică. Astfel, această sensibilitate estetică specială joacă un rol de sită delicată despre care vă vorbeam mai înainte și ne ajută să înțelegem mai bine de ce acela care nu o are nu va fi niciodată un adevărat inventator. Totuși, nu au dispărut toate dificultățile; eul conștient este strâns delimitat; cât despre eul subliminal, nu-i cunoaștem limitele, și de aceea nu ezităm să presupunem că a putut forma în așa de puțin timp mai multe combinații diferite decât
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de obicei poți vedea subiectul evoluând în mod natural și poți înțelege cum s-a ajuns la forma lui modernă. (Mai rămân doar acei pași neașteptați și străluciți în fața cărora tot ce poți face este să te minunezi de geniul inventatorului, dar aceștia sunt mult mai puțini decât ați putea crede.) De exemplu, recomand de obicei citirea lucrărilor originale ale lui Weyl în domeniul teoriei reprezentărilor grupurilor Lie compacte și al derivării formulei sale caracteristice, împreună cu unul din multele tratate moderne
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sau chiar trei și mai mulți ani, care nu sunt împiedicați de nici un fel de inhibiții instinctuale sau morale să-și arunce reciproc în cap obiecte atât de grele că abia le pot ridica. La fel de puțin va fi ezitat și inventatorul toporului de piatră să-l lovească cu el pe un tovarăș care-l înfuria. Sentimentele sale nu-i spuneau nimic despre efectul cumplit al invenției sale, inhibițiile înnăscute de a ucide ale omului erau atunci ca și acum adaptate armelor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]