2,622 matches
-
îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar, de obișnuința de zi cu zi. Or, când realizezi asta, atașamentul se schimbă în opusul său. Ce bine e să te scoli dimineața fără să fii nevoit să spui "te iubesc" cuiva pe care nu-l mai iubești de mult
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
părinți... (Fetele sunt mai lucide și mai comprehensive.) Aseară, nu știu pentru ce, am început să-i fac Adelei declarații că sunt bătrân. (În adevăr, părul meu brumat, cum spunea ea odată, dacă atunci era un paradox și o cochetărie involuntară, acuma începe să capete justificare cronologică.) Adela asculta zâmbind. Apoi m-a combătut cu grație. (Mi-ar plăcea să nu fie pură complezență.) Și mi-a spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. Cum are să-mi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pieptul meu, ea n-ar fi protestat, nu s-ar fi supărat, nu și l-ar fi retras. Nu mai pot înțelege nimic... Întreaga logică mi-i viciată de conștiința celor câțiva ani peste cei care permit asemenea jocuri. Abuzul involuntar de analiză, boală veche și incurabilă, complicat cu conștiința celor douăzeci de ani ai ei și patruzeci ai mei, m-a aruncat într-o țesătură inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc. Seara, Adela era atât de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital și ridicol, dar care după aceea își recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, și-a îndeplinit tot rolul. O experiență involuntară de psihologie. (Măcar atîta!..) În după-amiaza toridă, obosit de o noapte fără somn, stăteam întins pe canapea în umbra odăii, stăpânit ca întotdeauna de nevoia pulsației vieții ei. De la o vreme, gândurile începură să se îngreuie, să se materializeze, să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne-am dat seama, nu sunt reprezentate epic, ci numite, interpretate. Cu alte cuvinte, Adela nu este roman de analiză, ci unul eseistic, cu un caracter de glosă, de eseu hermeneutic epicizat. Naratorul însuși se recomandă, inexact, un analist: "Abuzul involuntar de analiză ă...î m-a aruncat într-o țesătură inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc" (p. 145). Chiar din citat se observă că "analiza" înseamnă, de fapt, ezitare, deliberare cazuistică. Romanul de analiză are ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni un tremur involuntar. Cred că ajunsesem la capătul puterilor. Aveam impresia că a Început să sclipească zăpada, dar mi-am dat imediat seama că era doar o iluzie optică. Îmi Încordasem prea mult privirile În Întuneric. Am Închis ochii, dar zăpada continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nota de plată de la restaurantele la care o duc când vine în București. Își duce mâna la gură și zice: - Mamă, pentru Dumnezeu! E jumate din pensia mea! Iar eu nu știu de ce nu mă stăpânesc să-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al realității, trebuie să mărturisesc o ignorare involuntară, nu exista pur și simplu, era supramodalitatea instinctuală a ființei de a simți, ca un dat accesibil, apropierea Anei. Dar ce-a fost, gândeam, cu visul acela - căci vis a fost - sau fața unei realități nebănuite, ființând deasupra noastră. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Banii Traducere și note de Sorin Moise Antoniei Aceasta este scrisoarea unui sinucigaș. Atunci când o vei fi pus deoparte (și ar trebui să citești întotdeauna asemenea lucruri cu răbdare, încercând să descoperi dedesubturile sau destăinuirile involuntare), John Self nu va mai exista. Sau, mă rog, cam așa ar trebui să se întâmple. În fond, nu poți fi niciodată sigur cu scrisorile lăsate de sinucigași, nui așa? Dacă e să o luăm la nivelul întregii planete, vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui mademoiselle de Sade din Casa Fiului Răsare. A fost unul din motivele pentru care îl părăsise Dolores. Cei care trec în mod involuntar prin suferințe sau mutilări fizice îi disprețuiesc pe cei ce și le provoacă singuri, în numele lui Dumnezeu. Singura ei reacție posibilă fusese fuga. — Sfântă Fecioară! striga O’Toole către nevasta unui fermier, care se făcuse mică de frică. Pari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de trepte înguste de piatră ce se așterneau domol chiar până la ușa Casei Grimus. Și totuși erau acolo. Erau reale. Vultur-în-Zbor clătină din cap, cuprins involuntar, de admirație. Acum urcau scările - Prepelicarul în față, Media la urmă -, iar păsările coborau în zbor și se adunau în jurul lor. Erau mai multe păsări decât văzuse Vultur-în-Zbor în toată viața sa, păsări aparținând tuturor climatelor și având toate penajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părea întotdeauna un lucru riscant pentru cineva atât de prudent precum Charles. —Și ai aflat? am zis, inima bătându-mi cu putere. S-a uitat la mine și a ezitat pentru un moment. Apoi a răspuns, cu o inflexie aproape involuntară: De unde își lua drogurile? Nu, nu am reușit. Îl credeam. Dar, în același timp, eram destul de sigură că nu asta avea de gând să spună. L-am văzut pe James traversând camera în timp ce vorbeam cu Simon, dar acum se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acasă, pentru că nu-și dădea seama că de fapt eram total relaxată. Ultima oară când mă simțisem așa de zen cred că fusese la ashram. E doar un pic ciudat să n-ai habar ce faci acum. Aveam aceeași stare involuntară de calm sau paralizie. Deși știam că ar fi trebuit să mă isterizez, săptămâna trecută fusese excelentă. Intenționasem să spun tuturor că mi-am dat demisia, dar când venise momentul să dau telefoanele, fusesem cuprinsă de combinația aceea copleșitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mult străini decât invitații săi. Nu-și găsește locul. Din când în când, mai aruncă o privire spre maiorul beat, care se împleticește printre mașinile parcate, cu un picior de pui în mână și o ploscă cu băutură, făcând mișcări involuntare, bruște, din partea de sus a corpului. Așa să fie? Da, pare să vorbească singur. Jean Loup va scăpa repede de el. Dacă individul nu face recomandarea care trebuie după prostia aia de film porno, va fi nevoie să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în pielea altcuiva este doar o chestiune simplă, de schimbare a croitorului și de a-ți aminti că trebuie să atingi partea de jos a buzei de marginea dinților de sus. Nu este greu, cu excepția cazului în care devenirea este involuntară, când îți pierzi controlul și panica se instalează; nimic nu mai poate opri alunecarea. Atunci devenirea este zbor, fugă continuă, știind că la oprire va fi mai rău pentru că atunci, suspiciunea că nu aleargă nimeni va ieși din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ați vâna moartea. — Da, ca o molie care nu poate rezista flăcării. Întrebarea e: poate să facă altfel? — Dragostea este otrăvitoare în acest sens, dar nu se poate trăi fără dragoste. Vocea lui e fermă și sigură: Este o devoțiune involuntară. Mă tem că aceasta nu este singura mea privire în râul suferinței care se schimbă la nesfârșit. — Și totuși, inima dumneavaostră refuză să se protejeze. — Se poate proteja cineva de iubire? — Adevărul e că nu vă puteți împiedica să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și atingă scopul propus de a trezi interesul pentru volumul pus în discuție, cât și mai ales asupra întregii activități publicistice a neobositului, talentatului și împătimitului cercetător al presei noastre românești. Notă. Simplă coincidență? Poate... sau omul, în mod involuntar face exact ceea ce trebuie pentru un anumit moment al existenței sale?? Sâmbătă, 6 octombrie 2007, fără să fi reținut cu exactitate data de 6 octombrie 1407 ca dată aniversară a atestării orașului Dorohoi, puneam punct acestei scurte prezentări... O oră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mare pișicher și gândul cela de veghe al tău. Nu te iartă nici de te-ar vedea zvârcolindu-te ca un bolnav de lingoare. Și bine îți face!” “Mulțumesc de încurajare, părinte!” - i-am răspuns eu în gând, întorcându-mi involuntar privirea spre chilie, unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce văd... Când mi-am limpezit privirea, mi-am dat seama că nu era decât o reflexie a luminii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am să-ți dau mâna și cuvântul meu că voi fi alături de tine oricând. Bun cuvânt, vere?” “Parcă-parcă ai început să cobori din înalturi, amice. Bate palma!” - i-am răspuns eu, gata-gata să mă trădez față de călugăr printr-un gest involuntar al mâinii întinse către un prieten imaginar. În cele din urmă, bătrânul s-a ridicat și am pornit. După ce ne-am hârjonit cu veverițele, târâș-grăpiș am ajuns în grădina din poiană. Cu gesturi încete și moi, bătrânul a descuiat lacătul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma, tot ce nu ar fi putut face ei vreodată. Au fost chiar capabili de crime involuntare, ca în cazul lui Eugen Barbu pe care l-au băgat în pământ de inimă rea, pe un Eugen Taru și alții ca ei. Și după cum pofta vine mâncând, cu ochii injectați de patima distrugeri,i și-au îndreptat privirile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc în piscul Păunului... Încărcat cu priveliștile din zare, calc alături de bătrân spre zidurile Cetățuii. În fața turnului clopotniță, mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă, stropind haina de la costumul lui Randall. A! a strigat el involuntar, începând să se șteargă cu frenezie. — Vai - îmi pare așa - de rău, Randall! Îmi pare așa de rău! Îmi venea să mă târăsc sub masă. De ce eram așa de neîndemânatică? Nu trecuseră nici două minute de la începutul întâlnirii și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era nici părul de pe pieptul lui Stanley, care se ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar mi-a străbătut tot trupul. Am aruncat dosarul înapoi, în dulap, și am încuiat sertarul. Asta e o chestie greșită din mai multe puncte de vedere, m-am gândit în timp ce mă furișam, neobservată, din biroul lui Vivian. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în colcăiala tenebroasă: să dea, Bufonul, haios și hahaleră, din mâini și din gură. Poate se declanșează, din greșeală, mișcarea. Șocul, aprinderea motorului. În dimineața când începea, în sfârșit, acțiunea, profesorul arăta mai tânăr decât vârsta pretinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]